Lucrurile par ca se clarifica si pornim la padure. E si profesorul aici.Alegem sa nu ne departam tare, dar vrem sa intram cat mai mult in "tufe".
In drumu nostru dam peste "groapa" asta . Si stii cum ii gropile, mai intai le vezi apoi vrei sa intrii in ele.
No, ia sa vedem cum se prezinta la interior.
Descateri un pic, apoi te apleci, iara mai cateri un pic.
Are si un pic de formatiuni, are si mai multe galerii . E mica pestera, dar ii bun si atat.
Tot aici s-au ospatat si fiarele codrului din ierbivorele pe care au reusit sa puna gheara. Vorba batranului profesor (alt profesor, nu distinsul geograf care imi e alaturi), tot vegetale manca si carnivorele, dar la mana a2a :)).
Formatiuni, aparute ca peste noapte. Un pic sa vina inghetu si e ca la focu viu, ... sau nu.
Asa domle, ia zi tu ce parare ai ?
Mda, asa-i . E o vertebra mare.
Desigur ca inaintea noastra au mai fost si altii, iar in "vechime", prin pestera asta au trecut tatarii. Cu ciomege si fierastraie au spart si taiat. Din fericire mai sunt inca destule ramase (sper io, nu de taiat). Uite cum o jumatate din coloana lipseste, iar urma de taiere este si pe cealalta. Oare chiar is oameni care platesc un pret pe asa ceva ? Pai cat de mare buba tre sa ai la cap ? Astea au o valoare doar in mediu lor, cand le-ai scos, is ca orice pietre. Este ca si cum vrei sa scoti stropii aia aurii si argintii de pe perete sa-i muti in io stiu ce cadru artificial. Cand furi stele sa le pui intr-un muzeu, nu faci altceva decat ca saracesti cerul. Dar daca le lasi acolo unde le-a asezat Dumnezeu (stiu tu, Cel in care nu crezi, dar care crede El in tine) le ai in fiecare noapte si te poti bucura mereu de ele cand e cer senin.
Iesim, ca mai avem de umblat si ziua e inca scurta.
Intalnim o "groapa" si mai adanca si cu intrarea mai mare.
Insa acuma scopul este sa punem tabara, sa facem caldura, ca deja o dat inghetu. Iar apa pentru gatit si baut o luam doar din putina zapada ce a mai ramas.
Nu-i tot lemnu uscat, asa ca il asezam langa foc sa se zvante. In felul asta avem si banci pe ce sta si lemnu uscat.
Aici suntem feriti de vantu pe care il auzim ca sufla necontenit pe coama. Auzim si cate un caprior , poate chiar si cerb, dar asa mai in amestecu dintre vis si realitate.
Semifabricatele le pregatesc din fag si carpen,
iar jderul isi vede de treaba lui.
In pin e un cuib foarte mare ! Sau nu e ? Nu e. Ii doar o narozie de increngatura a lui, poate un soi de bai genetic care a cauzat dezvoltarea unui desis pe o singura creanga.
Doua zile e mai mult decat niciuna, chiar daca e mai putin decat patru. Foarte schematic si fara prea multe detalii, dar in sparenta ca va trage pe cineva sa iasa si sa mai schimbe activitatile (sau pseudo-activitatile) cotidiene cu un pic de aer curat si tot ce vine la pachet cu el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu