pentru unul gunoi, pentru altu resurse

Unele lucruri isi au locul acolo unde le vezi, alte nu. Intr-o plimbare in natura, o sa constati ca pe langa tot soiul de vietati si plante, intalnesti si cutii de conserve, doze de bere, cioburi de sticle, mai pe langa drumuri gesesti chiar si materiale de constructie.
Cu o doza de suc sau bere, pe care baiatul a aruncat-o dupa ce a baut continutul, considerand ca nu mai are trebuinta de ea, poti face lucruri, unele folositoare, altele extrem de folositoare.
Ai nevoie de un cutit si un pic de exercitiu si iti faci o scula excelenta pentru gatit sub tenda. Este util atunci cand ajungi pe intuneric intr-un loc si afara ploua, cand nu vei putea aprinde sau intretine un foc cu lemne. Un arzator cu spirt iti va oferi ceaiul si supa care sa te bine dispuna inainte de culcare.
Gandeste-te ca are doar 20 de grame si poti incalzi lejer un litru de apa o data.
Cu cutitul tai tabla de aluminiu fara probleme si fara sa-l tocesti prea tare. Tai sus, unde-i tabla mai groasa, apoi restul. Gaurile pentru flacara le faci cu varful cutitului.
Vezi in imagini partile componente si oridinea corecta, iti dai tu seama ca esti ager.
Le imbini toate trei, apoi dintr-o sarma groasa ii faci suportul pentru oala. Daca nu ai sarma, sunt si alte metode ( ca parca vad ca nu te apuci sa-l faci la padure, ... ca iti cam place sa mesteresti in camera, uitandu-te pe youtube, ... :)), bun si asa, dar sa stii sa-l faci si la padure daca-i nevoie ) .
Infigi sarmele indoite egal in gauri si gata.
Spirt gasesti, aia-i fain. La orice farmacie, sau alimentara si in sate . Nu-i scump si cu un sfret de litru la tine, in caz de urgenta faci treaba (mai multe gateli).
Binenteles, ca orice arzator, are efienta maxima daca-l feresti de vant , ii faci un paravan. Arde fain si fierbe repede apa. Are dita mai flacara.
Fara sa te grabesti, in junate de ora l-ai facut. E usor si practic, arde combustibil ieftin, nu scoate fum urat, nu inegreste.
Asta-i doar una din intrebuintarile unei doze aruncate, mai sunt si altele.
Chiar daca stii de asta de mai multa vreme, nu e vorba doar de arzator.Tre sa intelegi ca e mai mult de atat, e vorba sa privesti dincolo de gunoi, de deseuri. Invata sa vezi resurse in tot ce gasesti. Nu exista nimic nefolositor.Exista doar lipsa de informare. La asta trebuie lucrat. Invata sa mesteresti, invata sa improvizezi. Hai ca o luam incet incet.
Informatia exista deja, trebuie doar sa o cauti.

De langa ape repezi

Acolo, in capatul poienii, situata intre cascade, gasesti cativa meri. Si lor ca si celorlalti copaci le-au cazut crengi iarna asta.

Obisnuiesc in majoritatea turelor sa iau lemn din locurile care-mi plac, pentru a face lingura.

Intentionat nu iau mai mult lemn, ci doar pentru una, maxim doua linguri.

Am ales-o pe asta. Era acolo in butuc, tragea sa iasa.

Desi nu distingi bine din imagini, lingura este dintre cele adanci.

Sta fain in mana.

Are forma simpla, ergonomica si e bine finisata.

Se disting clar inelele anuale.

Petecul de coaja pastrat pe coada lingurii este tot ornamentul de care are nevoie.

Si asta cere sa fie folosita.

Daca esti suficient de deschis, s-ar putea sa simti in ea o parte din acele locuri. S-ar putea sa te cheme acolo, sa le vizitezi, poate o iei si pe ea cu tine.

verde deschis

Intr-o dimineata asa umeda si racoroasa, prinde bine un ceai cu miere.
In doua zile jumate, ca atata timp ai, poti sa umblii, sa vezi, sa simti, sa faci. Cand ajungi pe intuneric, nu vezi prea multe, auzi ce-i de auzit si cam atat.

Dimineata insa vezi daca locul in care ai campat este ceea ce ti-ai dorit sau nu.

Aici la marginea padurii, in capatul unei poieni, de-o parte e moara si paraul asta energic, de cealalta e raul Nera cat se poate de umflat.

Ceata asta din vale, nu-mi spune decat ca dupa ce trece, va fi o zi frumoasa. Asa a si fost, cer variabil, mai mult senin, vant slab si rece.

In vreme ce copacii scot frunzulite mici, verde deschis, pamantul este acoperit cu tot soiul de plante, unele au si flori.

Melcii, soarecii, salamandrele, serpii si toate celelalte misuna (na bine, melcii nu misuna, stau, cel mult aluneca :) ).

In unele locuri, cat vezi cu ochi si calci cu piciorul, numa leurda.

Asa ca ceapa poate sa astepte alte ture, aici se mananca salate de verdeturi proaspete.
A da, Cheile Nerei, frumos loc, am fost. Dar imprejurimile, le-ai vazut ?

Padurile alea dese, le-ai trecut ?

Nu poti trece apa, atunci incepi sa urci.

Umbland pe poteci de animale, sau fara poteci, te agati in agatatoare (de regula spini de toate felurile) si crengi cazute. Puietii iti incetinesc si ei mersul.

Dar nu-i nici o graba. Acolo sus, cand un copac cade, ramane jos si se descompune. Si gasesti foarte multi, in toate fazele.

Din cleant poti sa vezi foarte bine vaile, crestele, padurile.

Mai sunt atatea locuri pe aici de vazut,de umblat, fiecare e diferit (sau toate ti se par la fel, daca nu vrei sa fi acolo).

Imagini, ce imagini ? E vorda de diferite specii de copaci, urme de animale, pasari de prada, poteci ce par a duce undeva, orientare la modul concret.

Nu ai nevoie de scule de orientare, foloseste bunul simt. Atata vreme cat esti unde vrei sa fii si te indrepti unde iti doresti, nu ai cum sa te ratacesti. Ai venit la padure, poftim, esti in mijlocul ei.

Dupa fiecare deal urcat astepti surpriza sa vezi ce poate fi dincolo de el. Uneori o alta vale si inca multe alte creste. Alteori chiar vezi vreun satuc departat.

Tot trebuie sa cobori in vai, ca sa nu pierzi caderile de apa.

Primavara imi place foarte mult modul lejer in care te poti deplasa. Inca n-au crescut spinii mari, iar frunzele copacilor sunt mici si poti se vezi la distante mai mari. Temperatura e numa buna de umblat distante lungi. Rezisti bine cu apa putina.

Vara, padurea se trasnforma in jungla. Nu vezi departe, nu poti umbla rapid (doar daca ai poteca) , in schimb ai avantajul bagajului foarte usor. Practic ti-ai luat grija frigului. Apa, de ea ai nevoie, dar izvoare sunt.

Toamna, peisaj frumos, covor de frunze in nuante diferite. Copacii partial dezgoliti iti ofera o vizibilitate mai buna. Desi nu gasesti frunzulitele tinere din primavara, totusi ai fructe , seminte, boabe.

Iarna e frumos, ca-i alb curat, ca-i frig si aspru. Misti cu efort, nu mult, dar vezi urmele animalelor clar, ai apa cata vrei (daca topesti).

Asa ca nu exista sezon mort.

Revenind la vai, imi aduc aminte ca dupa fiecare umblatura lunga, ai nevoie de un foc, de hidratare si hrana, pentru restabilirea moralului. Stiu , pentru ca am vazut de multe ori, diferite persoane, care din lipsa apei sau/si a hranei, combinata cu efortul de lunga durata, trec prin tot felul de stari ciudate. Uneori se manifesta prin frustrare, nervozitate, depresie sau prin irascibilitate, disperare chiar, lipsa partiala sau totala a orientarii. In astfel de momente, luarea corecta a deciziilor va fi influentata.

Tu, pentru ca deja intuiesti ca vei trece prin aceste stari, reusesti sa le controlezi, deoarece stii cauza aparitiei lor si rezolvarea, dar ei nu-si dau seama.

Asa ca daca cel de langa tine incepe sa vorbeasca prostii, ori sa se planga, nu fi dur cu el, dar nici nu lasa dupa el. Daca ai posibilitate, fa un popas scurt, in care sa se hidrateze, eventual sa manance si ceva dulce.

Important e sa retii ca atunci cand esti obosit si mai ai de mers , este suficient ca esti obosit si ca mai ai de mers,nu trebuie sa fi si irascibil sau disperat si cu atat mai putin sa te frustrezi pe cel de langa tine care umbla mai bine. Nu-i vina lui ca in vreme ce el a miscat, tu ai stat.

Lasand de-o parte procele chimice din organism, mentionez ca dupa o tura lunga, o hidratare si o masa buna, te ia somnul de numa. Asa ca e foarte important sa nu te culci oricum si oriunde. Locul trebuie sa-ti ofere confort, pentru ca putinele ore de somn sa-ti aduca odihna necesara.

Putine ore ? De ce putine? E simplu, daca ai venit sa dormi, atunci ori mai adaugi o zi (de obicei nu mai ai de unde) ori ratezi cele mai faine locuri.

Important de retinut este ca exista un raport de confort, adica daca cari putin consumi mai putine calorii la mers, dar mai multe in timpul noptii cand organismul trebuie sa arda ca sa se incalzeasca. Sau daca nu cari cort, trebuie sa muncesti mai mult sa-ti faci adapost (tenda fiind solutia de mijloc). Daca vrei sa fi superusor, iei mai putina mancare, dar si mananci mai putina, la fel si cu apa. Una peste alta, in timp te vei obisnui sa iei ce si cat ai nevoie.

Fiecare are un loc unde se simte bine, unde se poate relaxa ca niciunde altundeva.

Exact cum domnul doctor din Cluj (batranul, despre care nu puteam zice nicicare ca-i batran) caruia i-am dat 70 de ani si avea 82, zicea ca cel mai mult din toate varfurile ii place Negoiu. Discutia avea loc chiar acolo, pe varf, urcase singur, in pas de drumet, cu o bata, nu cu bete telescopice.

De prima data cand am vazut cascadele astea, mi-am dorit sa alerg pe acolo, sa dorm, sa mananc, sa merg cu bicicleta pe langa ele, sa cioplesc,sa privesc, pe toate sa le fac acolo.

Indiferent de anotimp, exista deja o traditie, ca la baza cascadei mari, sa ma spal si sa beau apa aia care parca revigoreaza intreg organismul.

Ea curge cu putere peste tuful calcaros incarcat cu muchi gros ce da o pata de culoare si iarna.

Ape curate si reci, paraie de nuante verzui, ce te fac sa uiti ca mai exista si alteceva, macar si pentru moment.

Sunt aici cativa arbori, foarte batrani. Printre ei, cativa fagi si molizi, care de sute de ani, stau in acelasi loc si parca iti vine sa-i intrebi cum a fost acum doua sute de ani paici ? Venea omul sa vada cascadele ? Cum se raporta in vremurile acelea la ce vedea ? Simtea mai intens, era mai indiferent ? I se parea mai aspru ? Dar nu-l intebi, ca nu-ti raspunde, .. e copac, nu om.

Asa ca te multumesti cu misterul si poate imaginatia proprie.

Prin padure am venit, prin padure ma si intorc, dar pe alta parte.

Iarna a lasat urme.Copaci cu trunchiuri flexibile si-au plecat coroana, unii pana la pamant. Padurea e mai salbatica ca-n anii trecuti. Deplasarea se face mai lent. Sunt multe de ocolit si de trecut.

Peste tot ce-i cazut, vor creste spinii si buruienile si atunci va fi si mai aspru.

uneori din toate cate putin, poate fi prea putin, ...

Cartea spune " ... cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun ".

Un lucru are valoare atunci cand este folosit, cand serveste la ceva. Atunci cand isi pierde utilitatea, devine nefolositor.

Daca incepi sa apreciezi mai mult unealta decat munca pe care o face, ... ii bai, ca perceptia este dislocata.

Cand te multumesti si cu putina cunostinta, risti sa te trezesti deseori ca iti va lipsi inca putina, macar putina in plus de mai ai aveai, ... faceai treaba bine.

Si asa omu-i slab, dar daca organismul este lovit, biciuit si de tigari, alcool, droguri, nesomn, sedentarism, suprasolicitare, etc, atunci chiar ca-i greu. Si stii ca-i greu, ca ai vazut ce mai gafai cand urci si cate-un deal mai mic. Cand trebuie sa gandim, sa luam decizii, parca e si mai greu.
Incearca saracul om, sa se relaxeze, folosind tot felul de "proteze" si nu reuseste, din contra, parca aduna si mai multa ... nu stiu ce aduna, da-i plin de ea.

Confundam scopul cu mijloacele.

Pornim la drum si uitam unde vrem sa ajungem.

Esti prea ocupat pentru lucruri mici, stiu, dar lucrurile alea cu care iti ocupi intreg timpul sunt mari???

De griji, stres si dorinte neimplinite, mai reusesti sa simti si vantul cel mai slab cum iti racoreste fruntea ?

Sau nu mai vezi nici macar drumul din punctul x in punctul y ?

Desi uneori pare ca timpul se dilata ori se contracta, totusi timpul ramane la fel, perceptia insa se schimba. Nu la fel de repede trec 5 minute cand privesti intr-o gradina cu flori, ca si cum ai sta 3 minute sub apa. Cele 3 minute vor fi cel putin inca o data mai lungi decat cele 5 (pentru minte).

Nu poti avea totul, ca nu-ti ajunge nici timpul, nici resursele.

Dar cateodata poti inlocui statul la televizor cu altceva, ... ceva util, frumos chiar.

Daca mergi dupa paine si apa minerala cu masina, desi pe jos faceai cel mult 10 minute, a pai insemana ca iar ii bai (ceva acolo sus nu-i bun).

Cand stii tu bine care-i miscarea, si baiatul ala te intreaba, te gandesti sa nu-i spui, ca iti pierzi avantajul (informatiei pe care o detii), de parca te-ai fi nascut cunoscand acea informatie.

Oricui ii place o iesire in natura, dar fiecare se raporteaza in mod diferit.

Interesant insa, ca desi ochiul nu vede (noaptea) pe intuneric, totusi lucrurile sunt neschimbate.

Fiinta sensibila, omul, are pielea conceputa sa piarda caldura (iarna simti cel mai bine) asa ca nu se bucura mult de mediul rece si umed.

Greu isi gaseste confort. Ori e prea frig, ori prea cald, ori prea uscat, ori prea umed, ori ori. Zona de confort e tare mica .

Insa se poate extinde. Si tu o poti extinde.

Trebuie sa te expui progresiv. Sa antrenezi organismul, mintea.

In clima temperata le poti avea cam pe toate, ce-i drept, cate putin din toate.

Daca insa iesi doar vara, chiar si atunci cauti sa nu fie nici prea cald, nici prea ploios, n-ai sa-l inveti prea multe (pe el, pe organism :) ) .

Daca te temi si acum de intuneric si te consideri victima ori unde mergi (te temi sa nu fi agresat, de oameni, animale, si tot soiul de monstrii sau ce-ti fabrica mintea sau chiar mai rau, stii tu teama aia nefondata) iar no sa ajungi prea departe, pierzand astfel cele mai frumoase locuri.

Incepe progresiv, dar incepe si mergi mai departe. Nu te mai apuca de fiecare data sa incepi, ca devii incepator profesionist, ... dar ramai tot incepator.

Cauta sa aprofundezi, aplica cand si cat ai ocazia. Impartaseste si invata, nu fi prea mandru, ca nu te ajuta cu nimic.

Nu te mai compara, degeaba te raportezi la mai mult cand esti optimist si la mai putin cand esti pesimist (ca sa-ti creasca optimismul).

Lucrurile sunt mai simple de atat.

Mai sunt si locurile alea frumoase, sunt si ale tale. E ca si cum ai avea o gradina mare, pe care nu ai niciodata vreme sa o vizitezi (nu-ti faci timp).

una din lemn de mar

Ca sa-ti spun pe scurt, in padurea asta ajungi urcand pe strada Codrului. Traversezi drumul Lupacului si apoi urci pe strada Marului pana ce se termina, pe urma ai o alee, iar la capatul ei te asteapta izvorul. Alimentezi si urci pe vale in sus.
Intruna din turele cu Cristi, cand am mers dupa ceva lemn de mesteacan, de am luat si seva de artar, am dat peste un mar paduret. Merii padureti, ca si nucii si ciresii, sunt destul de rari , dar ii intalnesti ici colo.
Are o creanga rupta. E groasa cat bratul si statea agatata de tufe. Am privit in lemn si am vazut lingura cum statea acolo si astepta sa iasa.Te scot , i-am zis si am scos-o, uite, asta-i.
Lemnul de mar ii fain, are culoarea placuta, lemnul compact, tare, fibra elstica.

Are un miros discret, interesant. Fiecare esenta are mirosul ei.
Lingura are lungime si adancime medie.
Sta bine in mana si parca o si simt in borcanul de zacusca , parca o vad cum scoate gemul si din borcanelul ala a lui Vlad, ca data trecuta mi-a copt-o, a venit cu unul cu gura mica, in care lingura mea de nuc nu incapea. Spun parca, deoarece no sa o folosesc eu la scosul gemului, ... din borcanelul lui Vlad sau alt borcan, ci tu ai so folosesti.
Are alta nuanta decat cele de cires.
E bine finisata, subtirica si putin curba este o lingura usoara si rezistenta.
Din nou atat forma cat si modelele o fac unica.
Linguri din lemn mar vor mai fi, dar nu ca asta.

sa si misti

E primavara si frunzulite fragede de toate soiurile incep sa creasca. Toata padurea incepe sa se inverzeasca.

E momentul sa profiti de ultimele zile in care mai poti gusta din seva lor.

E frumos sa te relaxezi in natura. Nu uita insa, ca relaxarea vine dupa munca.

Relaxarea poate fi activa si pasiva (nu dezvolt acum).

In natura nu totul se rezuma la mancat si dormit.

Mesteritul isi are locul. Dar si miscarea, sportul in aer liber isi are rostul.

Pentru tine care indragesti turele lungi, explorarile, expeditiile, este imposibil sa ajungi in acele locuri salbatice, tainice,unde natura este neatinsa, fara sa ai o pregatire necesara.

Pregatirea cuprinde mai multe elemente. Insa cine crede ca poate face treaba fara conditie fizica buna, se inseala.

Expeditiile si burta nu se impaca (amu iar o sa-mi gasesti unu cu burta care merge bine, ... nu la asta ma refeream , ci la sedentarism).

Nu strica sa umblii , sa dai ture lungi cu greutate in spate, sa te obisnuiesti cu dealul, valea, terenul accidentat, intemperiile.

Si mai bine ar fi daca ai incepe sa si alergi. Alergarea dezvolta foarte bine musculatura picioarelor, dar mai ales inima si plamanii.

Sa lucrezi tot felul de munci pe la tabara, este de asemenea de mare folos. Nu doar sa-ti pregatesti un foc si sa pui cortul, apoi sa mananci mult, sa stai si seara sa dormi.

Sunt multe de spus si aici, dar alta data.

Ziceam ca e bine sa ai conditie fizica, desigur trebuie sa ai cat mai multe informatii despre locul in care urmeaza sa umblii, fauna, flora, locuitori, etc. Cunostintele despre orientarea in teren sunt vitale.

Acum insa o sa detaliem cate ceva despre corzi.

Nu-i rau sa stii cum sa urci, sa cobori, sa traversezi, cu ajutorul corzilor, funiilor.

Pentru inceput inveti cateva noduri practice, care se aplica in cele mai multe situatii (nu-s alea din imagini) .

Nu vei putea explora locurile in care nu reusesti sa ajungi. Uneori iti va fi foarte folositor sa sti cum sa traversezi corect o zona expusa, un rau, o faleza, o creasta abrupta, sa cobori sau sa urci o stanca, un copac.

La anumite intervale de timp, iesim la padure pentru astfel de exercitii.

Intai de toate inveti despre echipament, tipuri si utilizari.

Apoi inveti sa le folosesti (mijloacele standard). Mai tarziu inveti sa echipezi (dupa ce deja stii sa parcurgi, ce a echipat altul).

Pe masura ce aprofundezi tehnica, incepi sa elimini din accesorii (de exemplu inlocuiesti blocatoare cu cordeline , sau coboratoare cu noduri).

Pentru ca mai apoi sa cunosti cat mai multe tehnici astfel incat sa faci fata oricarui tip de teren, ascensiune, traversare, etc.

Vei putea face toata treaba doar cu o bucata de funie sau coarda, fara ajutorul altor dispozitive (blocatoare scripeti, carabiniere, coboratoare, etc) daca si cand va fi nevoie.

Nu strica sa stii sa faci o scarita, cu ajutorul careia sa urci sau sa cobori stancile ude. Nu uita ca sunt situatii in care mergi in grup si doar pentru ca tu vei trece lejer anumite pasaje, nu inseamna ca toti din grupul tau au aceeasi pregatire, forta sau curaj.

Exista foarte multe moduri de a te pune in pericol efectuand tehnici gresite sau chiar necunoascand tehnica ( de exemplu unii se leaga in coarda cu partenerul atunci cand n-ar trebui, altii incep sa coboare pe brate pe o funie, avand greutate in spate, fara sa estimeze corect lungimea si efortul pe care-l vor depune).

O coarda intinsa cum trebuie, te va ajuta sa treci bagajele grele de pe un mal pe celalalt. Poate vei reusi sa urci sau sa cobori ori sa asiguri o persoana ranita.

Nu incerc sa te invat noduri (nu acum), asta se invata pacticand, poate o sa avem tabere sau cursuri.

Nodul potrivit in situatia potrivita il recunosti prin faptul ca face cel mai bine treaba, se face rapid si in conditiile cele mai grele (umezeala excesiva, inghet puternic, intuneric, etc) si se desface fara prea mult efort (recuperezi coarda, fara probleme).

Una peste alta, la padure poti face mult mai mult decat sa stai si sa admiri, sa mananci si sa dormi.

Da, este vorba despre lingura de lemn, iar lingura de lemn se obtine din lemnul arborilor.

Arborii cresc in paduri.

Muntele are in el paduri, cu rauri si

chei. Izvoarele reci, canioanele cu cascade, pesterile si tot ce inseamna natura sunt un imens care iti deschide o gramada de porti.

Tu alegi la ce sa te limitezi.