uneori din toate cate putin, poate fi prea putin, ...

Cartea spune " ... cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun ".

Un lucru are valoare atunci cand este folosit, cand serveste la ceva. Atunci cand isi pierde utilitatea, devine nefolositor.

Daca incepi sa apreciezi mai mult unealta decat munca pe care o face, ... ii bai, ca perceptia este dislocata.

Cand te multumesti si cu putina cunostinta, risti sa te trezesti deseori ca iti va lipsi inca putina, macar putina in plus de mai ai aveai, ... faceai treaba bine.

Si asa omu-i slab, dar daca organismul este lovit, biciuit si de tigari, alcool, droguri, nesomn, sedentarism, suprasolicitare, etc, atunci chiar ca-i greu. Si stii ca-i greu, ca ai vazut ce mai gafai cand urci si cate-un deal mai mic. Cand trebuie sa gandim, sa luam decizii, parca e si mai greu.
Incearca saracul om, sa se relaxeze, folosind tot felul de "proteze" si nu reuseste, din contra, parca aduna si mai multa ... nu stiu ce aduna, da-i plin de ea.

Confundam scopul cu mijloacele.

Pornim la drum si uitam unde vrem sa ajungem.

Esti prea ocupat pentru lucruri mici, stiu, dar lucrurile alea cu care iti ocupi intreg timpul sunt mari???

De griji, stres si dorinte neimplinite, mai reusesti sa simti si vantul cel mai slab cum iti racoreste fruntea ?

Sau nu mai vezi nici macar drumul din punctul x in punctul y ?

Desi uneori pare ca timpul se dilata ori se contracta, totusi timpul ramane la fel, perceptia insa se schimba. Nu la fel de repede trec 5 minute cand privesti intr-o gradina cu flori, ca si cum ai sta 3 minute sub apa. Cele 3 minute vor fi cel putin inca o data mai lungi decat cele 5 (pentru minte).

Nu poti avea totul, ca nu-ti ajunge nici timpul, nici resursele.

Dar cateodata poti inlocui statul la televizor cu altceva, ... ceva util, frumos chiar.

Daca mergi dupa paine si apa minerala cu masina, desi pe jos faceai cel mult 10 minute, a pai insemana ca iar ii bai (ceva acolo sus nu-i bun).

Cand stii tu bine care-i miscarea, si baiatul ala te intreaba, te gandesti sa nu-i spui, ca iti pierzi avantajul (informatiei pe care o detii), de parca te-ai fi nascut cunoscand acea informatie.

Oricui ii place o iesire in natura, dar fiecare se raporteaza in mod diferit.

Interesant insa, ca desi ochiul nu vede (noaptea) pe intuneric, totusi lucrurile sunt neschimbate.

Fiinta sensibila, omul, are pielea conceputa sa piarda caldura (iarna simti cel mai bine) asa ca nu se bucura mult de mediul rece si umed.

Greu isi gaseste confort. Ori e prea frig, ori prea cald, ori prea uscat, ori prea umed, ori ori. Zona de confort e tare mica .

Insa se poate extinde. Si tu o poti extinde.

Trebuie sa te expui progresiv. Sa antrenezi organismul, mintea.

In clima temperata le poti avea cam pe toate, ce-i drept, cate putin din toate.

Daca insa iesi doar vara, chiar si atunci cauti sa nu fie nici prea cald, nici prea ploios, n-ai sa-l inveti prea multe (pe el, pe organism :) ) .

Daca te temi si acum de intuneric si te consideri victima ori unde mergi (te temi sa nu fi agresat, de oameni, animale, si tot soiul de monstrii sau ce-ti fabrica mintea sau chiar mai rau, stii tu teama aia nefondata) iar no sa ajungi prea departe, pierzand astfel cele mai frumoase locuri.

Incepe progresiv, dar incepe si mergi mai departe. Nu te mai apuca de fiecare data sa incepi, ca devii incepator profesionist, ... dar ramai tot incepator.

Cauta sa aprofundezi, aplica cand si cat ai ocazia. Impartaseste si invata, nu fi prea mandru, ca nu te ajuta cu nimic.

Nu te mai compara, degeaba te raportezi la mai mult cand esti optimist si la mai putin cand esti pesimist (ca sa-ti creasca optimismul).

Lucrurile sunt mai simple de atat.

Mai sunt si locurile alea frumoase, sunt si ale tale. E ca si cum ai avea o gradina mare, pe care nu ai niciodata vreme sa o vizitezi (nu-ti faci timp).