miercuri, 7 aprilie 2010

una din lemn de mar

Ca sa-ti spun pe scurt, in padurea asta ajungi urcand pe strada Codrului. Traversezi drumul Lupacului si apoi urci pe strada Marului pana ce se termina, pe urma ai o alee, iar la capatul ei te asteapta izvorul. Alimentezi si urci pe vale in sus.
Intruna din turele cu Cristi, cand am mers dupa ceva lemn de mesteacan, de am luat si seva de artar, am dat peste un mar paduret. Merii padureti, ca si nucii si ciresii, sunt destul de rari , dar ii intalnesti ici colo.
Are o creanga rupta. E groasa cat bratul si statea agatata de tufe. Am privit in lemn si am vazut lingura cum statea acolo si astepta sa iasa.Te scot , i-am zis si am scos-o, uite, asta-i.
Lemnul de mar ii fain, are culoarea placuta, lemnul compact, tare, fibra elstica.
Are un miros discret, interesant. Fiecare esenta are mirosul ei.
Lingura are lungime si adancime medie.
Sta bine in mana si parca o si simt in borcanul de zacusca , parca o vad cum scoate gemul si din borcanelul ala a lui Vlad, ca data trecuta mi-a copt-o, a venit cu unul cu gura mica, in care lingura mea de nuc nu incapea. Spun parca, deoarece no sa o folosesc eu la scosul gemului, ... din borcanelul lui Vlad sau alt borcan, ci tu ai so folosesti.
Are alta nuanta decat cele de cires.
E bine finisata, subtirica si putin curba este o lingura usoara si rezistenta.
Din nou atat forma cat si modelele o fac unica.
Linguri din lemn mar vor mai fi, dar nu ca asta.

Niciun comentariu: