acum, padurea-i mai salbatica

Gasim un "gol" si privind departarea, vedem paduri. Golul asta a aparut in urma taierii unui petec de padure, dar nu-i bai. In locul lor tineret sanatos rasare.
Suntem bucurosi ca aici padurea se reinoieste, nu dispare.
Zapada a cazut peste trunchiurile frante. Padurea arata ca dupa uragan (iti amintesti de dezastrul de care vorbeam cu ceva vreme inainte) .
Partea buna este ca tot ce-i cazut, noi numim resurse (daca tot e cazut, macar sa folosim). Lemn ai din belsug, uscat, verde si semiuscat, cat vrei , de care vrei.
Apa, aici nu gasesti, decat sub forma de cristale.
Padurea este arata de picioarele zvelte ale vietuitoarelor de tot felul.
Dupa ore de mers, gasim loc de "cazare".
Topim zapada, punem de-un ceai, ca sa refacem cantitatea de lichide pierduta. Montam tendele, facem foc cu lemne mai lungi si groase sa ne incalzim, ca vantul da darcoale si zapada nu inceteaza sa cada.
Pentru ca lemn avem din abundenta hotaram sa alocam restul de timp cioplitului. Cate-o lingura fiecare ,unu creanga de pin, altu mesteacan (despre lingura mai tarziu).
Vine seara si o data cu ea si vantul se intareste. Crengile incep sa miste, frunzele uscate sa fosneasca.
Tendele se umfla puternic, focul incepe sa arda la orizontala si jarul sa zboare. Auzim rafale puternice, ce din departari vuiesc. Scaderea temperaturii, zapada viscolind si imposibilitatea de a folosi focul, ne indeamna sa schimbam tipul de adapost. Ne unim tendele si le consolidam cu lemne. Acum, nu mai stam in cort, ci in "stana".
Toata noaptea a fost razboi. Vant puternic, cu caderi de copaci, viscol si descarcari electrice fara nici un anunt (fara zgomot). Doar vantul avea voce si striga cu toata puterea.
Dimineata se liniste-te. Incepem cu rutina. Topim zapada sa avem ce bea si gatati. Cu forte noi incepem sa mesterim cate ceva.
Am zis sa detaliem un pic bancuta asta. Din gramezile de trunchiuri rupte, taiem un butuc de mesteacan, il despicam si-l il indreptam cu toporul sa aiba suprafata plana.
Cu un burghiu manual (merge si cu dalta) dai 4 gauri, cat de cat masurate.
Picioarele le facem din fag, ca si dinala e destul cazut. Le cioplim sa intre la fix, apoi cu fierastraul pliant ii facem crestaturile pentru pana.

No, apoi bati picioarele cu un ciocan (un butuc) in gauri, pana ce ies pe partea cealalta. Tai la nivel, bati si pana si indrepti cu fierastraul. Ajustezi picioarele (sa aiba aceeasi lungime) si bancuta e gata.

La pranz totul pregatit, festin in toata regula.

Si pentru ca iesirile in natura inseamna mai mult decat mancat si dormit, am sa specific si faptul ca aici ai ocazia sa incerci multe esente de lemn, sa inveti si sa aprofundezi speciile de copaci. Sa observi scurmatul animalelor de tot felul, in cautarea radacinilor, a semintelor,ghindelor, etc. Pasul lor a ramas scris in zapada. De aici poti sa citesti tipul, marimea , greutatea si alte detalii.

Intr-o zi poti prinde mai multe anotimpuri. Dimineata cand totul e inghetat, vantul rece si zapada te aduc in plina iarna. Pe masura ce cobori si orele trec, zapada incepe sa devina transparenta si sa cada mai repede, deja ploua. Ne trezim intr-o zi mohorata de toamna tarzie. Cateva ore inainte sa se lase seara, patura de nori este strapunsa parca, de soarele caldut. Pete de albastru si raze intre crengi, lumineaza sufletul si inima, ... si pielea. Mai dai o haina jos, e inceput de primavara. Pasarelele isi aduc raportul completant cu sunete vioaie.

Dincolo de ceea ce faci si observi, inveti si traiesti , ai ocazia sa faci si miscare sanatoasa, antrenament numa bun, pentru ce vrei tu, ... pentru viata poate.