o scanteie doar si ceaiul e gata

Amu iti dai seama ca de la scanteie la ceai, mai trece un pic. Si pana la scanteie inca un pic.
Plec la padure.
Pe marginea potecii, pe final de sezon vad cicoarea. Asa ca am sa iti zic cate ceva despre ea .
Are florile ca asta din imagine si creste cateodata chiar peste un metru.
O intalnim pe marginea drumurilor , poieni, liziere, pasuni, etc.
Are perioada de inflorire in lunile iulie-septembrie.
Nu are miros, dar are gust amar, intreaga planta.
Se utilizeaza planta inflorita si radacinile.
Din frunzele proaspete poti prepara o salata faina. Radacina o poti folosi la prepararea unui inlocuitor de

cafea.Tai radacina bucatele, o prajesti si o macini cat e calda.Cafeaua asta e buna la digestie.
Lastarii tineri fie ii fierbi un pic fie adaugi otet si ulei si ii mananci.Florile si frunzele de cicoare sunt remediu bun pentru probleme hepatice si afectiuni digestive.

Ceaiul de cicoare curata stomacul, ficatul, splina si rinichii.

Asa ca nu mai trece nepasator pe langa farmacia naturi, cauta sa inveti, sa recunosti.

Intru in padure cu gandul la copaci.

Urcand, aud fosnet in stanga.

Ma gandesc ca or fi ceva oameni, fie dupa lemn, fie la plimbare.

Aiurea, is doua caprioare, care ma vad cand le vad si eu. Incetesc pasul si le privesc cum pleaca tantos.

Urc dealul, il cobor, iar urc unul, apoi pe curba de nivel.

Gasesc izvor firav ce peste pietre si pamant cu frunze, plapand se scurge.
Nu te uita ca-i mic, ci cauta sa-l amenajezi.
Faci un digusor si sapi sa scoti pamantul si pietrele.

E tulbure la inceput, dar pana cioplesc un jgheab si pregatesc cele de trebuinta apa se curateste.
A pai am zis sa-ti pun o scurta filmare, ca sa vezi mai bine procesul.

O data ce apa vine limpede, o mai
filtrez si prin batic (aminteste-ti intrebuintarile baticului), ca sa ma scap si de cele mai mici fire de nisip ce vor fi ramas.

Nu raman aici, la izvor, plec mai departe.

Dupa putin mers si alt luminis, gasesc loc linistit in padure.
Vad ciresul asta cazut si gasesc in el resurse.
Ziceam mai devreme ca resurse sunt
destule, numa sa vrei sa le folosesti.
Desfac o fasie din coaja lui.

O parte imi serveste ca invelitoare pentru scaun, alta ma ajuta la foc.

Nu-i bine sa te asezi direct pe piatra rece.

Uite, intai asterini un strat de frunze si crengute uscate , apoi coaja de cires.

Scaunu-i gata.

No amu ii vremea de scanteie.

Si aici coaja de cires face treaba buna, ca tine talajul la un loc. Adaug crengute si cand s-a aprins vars continutul peste patul de lemne. La foc, fasia de coaja e buna, ca fac vant ca sa-l intetesc, nu trebuie sa suflu.

Focul arde, apa fierbe, baticul se usuca , asa ca pregatesc repede o scula sa mestec zaharul in ceai.

E o placere sa beau ceaiul din cana de lemn, ... la padure. Peretii canii nu ard buza, cum fac cei ai canii de inox.In plus, e cana mea de lemn, cu care merg la padure, e alta treaba.

In ceai se oglindeste , ... si privesc in sus.

Moment de relaxare.

Ceaiul se termina, focul se stinge si ramasitele reci sunt stranse si risipite. Inca o intrebuintare a cojii de cires, ca faras. Face treaba mai rapida si mai usoara.

Imaginea initiala revine si locul ramane ca necalcat. Asa e corect.

Iar pe final inca o floare, ca sa ne incante privirea, ... nu papilele ca e toxica.Brandusa de toamna.

Acu nu vezi frunze sau tulpina, florile apar direct din bulb.

Nu dezbat nici actiunea ei asupra organismului, nici continutul de alcaloizi si nici modul in care ar putea fi preparata ca o intrebuintezi.

Zic doar sa te multumesti cu privitul ei si sa nu mananci nici floarea si nici bulbul.

No ma, cam asa arata inca o tura la padure , la un ceai, la o recoltare de lemn pentru lingura si poate vreun maner.

Asa ca daca ai vreme, iesi si uita de altele. Si daca nu ai vreme, fa-ti, ca merita.