excursie la interior

Apai daca ploua, intram inauntru.
Asta-i tot din ciclul, pesteri (nota pentru speolog - nu te crispa ca le bag in aceeasi categorie, ca din pacate multe din ele si sunt - mai ales alea devastate), mine, buncare, grote, santuri, gropi, canale, tuneluri, darapanaturi, toate au farmecul lor (chiar daca in sens diferit)
Cu alte cuvinte turism boschetaresc.
Intrarea poti spune ca e tainuita.
Dar sunt locuri in care cand eram mici bantuiam.
Acum, nu doar ca sa ne aducem aminte de copilarie, dar si pentru ca altundeva nu prea putem mere (ploua si nici timp suficient nu aveam), numa bine s-a nimerit.
Pe tavan, stalactite .

Galerii , tencutite frumos.

Gratarul de jos l-au furat romanii, ca era din fier. Se pare ca sunt mai multi care stiu de buncarele astea.Nu-ti arat pozele unde e spart betonul si scos gratarul, ca nu-mi plac.

Gauri de ventilatie.

Aici au fost portile alea groase. Ma si sa vezi ce balamale aveau.

Acolo poti sa vezi ca aveau tras si curent electric.

Cum ziceam, au mai trecut si altii paici, ... si au lasat si seamanatura.

Recomnadare - nu mai mazgali, zgaria, afuma, distruge peretii pesterilor, cladiurilor parasite, buncare, tuneluri, etc. Ca nu ai absolut nici un folos din treaba asta, ci din contra.

Se bifurca de vreo 4 ori si da in tot felul de incaperi de dimensiuni standardizate.

Locuitorii - acum doar un liliac si cativa paianjeni. Probabil sezonier cainii, uneori chair si oameni.

Prin fisura radacini indraznete coboara dupa apa.

Afara ploua in continuare, poate un pic mai tare doar.

De la distanta inca poti zari cei doi pini, cei mai asprii pe zona asta.

Pe valea Starnicului, trecem pe langa canton.

Si daca tot trecem, am zis sa ne si invitam un pic inauntru. Mai ales ca poarta e larg deschisa, ... sau nu e deloc.

De cum intram, pe stanga e grajdul. imi aduc aminte ca mai demult, cu ani in urma erau cai aici.

Acum insa, doar un caine ce pare ca s-a pus un pic sa se odihneasca.

Dar si el ca si cantonul nu pare prea in forma.

Intrand pe usa deschisa, am evitat sa-ti arat parchetul umflat de apa ce se scurge libera printre tiglele sparte de oameni fara minte.

Intram in cea mai primitoare incapere.
Pe veranda sunt toate electrocasnicele si aparatura.

In frigider nimic proaspat.

Iesim un pic sa vedem podul.

S-ar fi mentinut mult mai bine casoia, daca cineva nu ar fi distrus o gramada de tigle .

Lada din lemn ca si scaunele si inca cateva lucruri au fost facute aici de cei ce locuiau la canton (cel putin asa imi da impresia).
Intram pe usile alea , pe rand.

La una gasim un atelier de mecanic, intretinere si reparatii dacii, tractoare.

In cealalta incapere, casute pentru pasarele, care probabil nu vor mai fi niciodata montate.

Vechi custi de iepuri, cotet de gaini, butoaie din lemn, etc.

Chiar si o semicursa.

Afara un foisor, care si el e mai depreciat decat ar trebui sa fie la varsta lui. Si ala e un pic vandalizat.
Plecam mai departe, parasind cantonul

Numa putin de tot mai sus pe vale, dam ce ceea ce a fost nu de mult gater.
Din start marait si vreo 4 caini ies in goana pe poatra.

Raman inauntru in sala imensa doar doi pui cu coada intre picioare, dar cine are treaba lor, ... noi suntem turisti, avem mancare in traista.

O plimbare cu "vagonasul" in deschidere.

Aici, unde o data a fost cine scrie pe usa, acum se inghesuia intre birou si perete unul din cei doi catelandrii de care ziceam.

Motoare, angrenaje, fierotanii.

In alta incapere se afla piesele de rezerva.

La subsol, motorul al mare, care misca toata magaoia.

Transmisii prin curea.

Si printre fierotanii si intuneric, si cativa fluturi pe tavan, dar nu de oricare, ci dinastia frumosi.

Asa ca daca astea au ramas in paragina, am zis ca-i bine sa le vedem si noi, mai ales ca-s la noi in padure.

Adaug si zic, ca daca cei ce trec (oricare din voi, noi), ne-am uita doar si n-am distruge si fura, ar fi cu mult mai bine.

Nu am pus nicicare din noi mana cand s-au construit toate astea, asa ca ar fi bine sa nici nu ne amestecam in a le distruge, descompleta si mai sti tu ce pacolo.

Oricum, important e ca ne-am simtit iar ca si cand eram mici, si cotrobaiam prin drapanaturi, uzine, cladiri, vechi vile, chiar mai bine de atat, ca astea-s si in padure.