ne place diversitatea

Gasesc ca-i extraordinar sa traiesti in clima temperata.
Desi stiu ca foarte multi din noi se deprima usor. Ajunge sa lipseasca soarele cateva zile , sa fie un pic umed si racoare si parca nimic nu mai merge bine.
Dar gandeste-te ca in fiecare din cele patru sferturi padurea, natura apare complet diferita.
Desi aici in imagini, poate sa semene, treburile se intampla intr-un mod repetitiv dar totusi diferit de la un an la altul.
Nu exista doua ierni la fel, exact cum nu exista doua veri la fel.
Toate anotimpurile sunt suficient de lungi incat sa poti gusta din plin pe fiecare din ele.
Nu vreau sa para ca ma arunc rapid la afirmatii, insa sa sti ca daca ai vreun anotimp care iti displace, problema e la tine. Deoarece nu te-ai informat suficient. Nu exista perioada din an in care sa nu ai ce face, ce vedea.
Chiar si perioada de tranzitie intre anotimpuri este o treaba excelenta. Sa stai sa observi numa cum se intampla.
Exact cum flora si fauna se pregatesc de aceasta schimbare, tot asa si noi ar trebui.
Stiu ca departati de natura si chiar de Dumnezeu, traim intr-o amorteala a simturilor.
Traim , dar parca nu destul. Umblam intr-un mediu difuz si ne cream "necesitati" si dorinte ce greu pot fi indeplinite si care o data implinite aduc satisfactii infime.
Iti doresti ceva si iei un credit. Nu apuci sa te bucuri de acel ceva, ca te copleste grija datoriilor. Acum esti legat, daca iti pierzi serviciul esti mancat. E frumos asa ? Lunga bucuria, ...
Nu-i lucru nou ca o pofta o data implinita, naste alte doua-trei.
Incercam sa inlocuim lucrurile curate, frumoase, profunde, cu surogate. Iar mai apoi ne miram ca rezultatele sunt mult sub cele asteptate. (n-am sa-ti dau exemple ca-s patit cu tine, stiu ca in loc sa intelegi ce-ti zic, vi cu argumente fara nici o legatura cu subiectul)
Sti cum suntem noi ?
Intai ne dorim sa imbunatatim ceva. Apoi parcurgem lungul drum al optimizarii. Muncim mult sa obtinem un asa zis confort, iar apoi devenim dependenti de el chiar daca am procedat gresit. Si nu stiu de ce, dar pentru multi din noi nu mai e cale de intoarcere.
Lucrezi ani de zile sa-ti iei masina, iar dupa ce ti-ai luat-o, nu mai mergi nici 100m fara ea. Apoi te imbolnavesti de stres, inveti injuraturi noi, te miri ca-ti creste burta. Iti iese din minte conceptul de mijloace de transport in comun, desi iesi cu mult mai scump cu masina (daca pleci singur).
Ai vrea sa mananci o prajitura de casa, insa parca ti-e mai usor sa cumperi semipreparate decat sa framanti aluatul.
Vezi, usorul e ceva relativ. E usor de obtinut, insa si satisfactia e pe masura, ... de mica.
Una-i supa la plic si alta-i supa de gaina de casa.
Stiu multi, care imi zic , ca ar vrea sa vada, sa umble si ei pe acolo. Insa cand le prezint si detaliile, cand afla ca tre sa umble cateva zile, sa-si care echipamentul in frig si umezeala, ...
Cand afla ca tre sa-si faca nevoile intr-un loc neincalzit si neamenajat, sa urce mult pana ajunge sus, parca dorinta se mai diminueaza.
Amu, daca iara sari si zici ma asta-i cam narod cu alea ale lui. Pai ce-ai vrea domle sa ne intoarcem iar la sapa de lemn ?
Nu, nu asta am zis. Asta ai inteles tu.
Eu ziceam doar ca trebuie sa ne obisnuim sa introducem in viata noastra si acele lucruri, care au fost scoase si fara de care doar ne inselam ca putem trai bine.
Oserv in jur un mediu in care comunicarea este extrem de facila, comparativ cu deceniile trecute, dar in care tot mai greu suntem in stare sa comunicam gura la gura, om cu om. Devenim tot mai inhibati si mai frustrati .
Uite, acum in zilele astea gasim alimentele la magazinul din colt sau poate il ai chiar la tine in bloc.
Gasim usor de tot ce avem nevoie si chiar muncim mai putin pentru ele decat o faceau cei dinaintea noastra. Diversitatea e foarte mare. Insa nu stiu de ce, dar suntem tot mai putin si mai rar multumiti.
Nu-i vorba de mancare, stiu, insa am preferat sa folosesc acest exemplu pentru ca include pe toata lumea.
Una peste alta, sa incercam sa privim lucrurile mai limpede, sa ne bucuram mai mult de ce avem, cat avem, sa nu asteptam pana ce ramanem fara , ca mai apoi sa realizam ce bine a fost.
Sa incetam sa mai privim viata si pe ceilalti oameni doar dintr-o singura pozitie - a noastra.
Sunt lucruri trecatoare si e pacat sa ne lipim de ele si sa tragem cu dintii si sa calcam pe altii in picioare pentru ele.
Crezi ca daca eviti se te gandesti la ceva, acel ceva nu exista sau va dispare? Nu este oare asta cea mai naiva forma de gandire ?
Ori cat iti doresti ca soarele sa nu apuna, el tot o face. Ideal e sa-ti faci treaba cat inca e sus si lumineaza.
In rest faci cum doresti.
Uite, daca totusi iti doresti sa iesi si in natura iti recomand sa te informezi intai, ca sa nu te apuce plictiseala dupa doar cateva ore de mers. Ochiul vede ce vrea mintea . Iar mintea vrea numa atata cata informatie exista in dansa.
Pentru tine care te-ai plictisit de cuvinte multe si care intrii pe blog sa vezi pozele, ti-am pus cateva mai jos. Iar tu care si citesti, ai sansele cele mai mari sa aduni informatii.
Daca nu ar fi caldura , nu ti-ai dori racoare si daca nu ar fi uscaciunea nu ti-ai dori ploaia, ... si invers.
Asa ca sa ne educam sa ne placa ce facem, mai mult decat sa facem ce ne place. Pentru ca ceea ce ne place azi,poate peste un an vom descoperi ca nu ne mai place. Suntem mai castigati daca ne place ce facem si facem cu tragere de inima, nu obligati.
Ieri, cand norii se adunau si lumina devenea tot mai putina, am zis sa dau asa repede o tura sus pe deal.
In stanga am vazut muntele, dincolo de Ponor. Pe el erau doar cateva pete de zapada. Si ma gandeam ca in zona noastra chiar si iarna e destul de cald. Nu-i ca-n tarile nordice unde zapada sa stea tot sezonul.
Aici gasesc o gramada de avantaje. Nu le mai insir acu.
Iar cand e zapada, binenteles toate apar schimbate.
Uite, cateva poze cu padurea, in toate cele patru sezoane.
Primavara
Vara
Toamna

Iarna

Iarasi primavara (dupa filmul cu titlul respectiv)

Uite si briceagul.

Ce, nu are legatura ?

Stai ca o fac imediat.

Pai cele patru sezoane le intalnim aici, pe Pamant, nu?

Asa. Tot de aici extragem si minereurile si prelucram melalul. Tot aici cresc si arborii din al caror lemn facem manerele.

Gata, ai vazut ca toate se leaga ?

Stiu ca multi din voi prefera un briceag in locul unui cutit. Majoritatea spun ca motivul principal este greutatea si volumul redus.

As zice mai de graba ca e lipsa de cunostinta in utilizarea cutitului.

Dar si aici e relativa treaba.

Ca si un briceag ii bun in multe impejurari.
Un cutit este solid si poti face treaba mult mai usor si mai sigur.

La padure clar ca nu poate fi inlocuit.

Cat despre briceag (cutitul pliant) sa nu uitam ca nu este decat un compromis din care primeaza cele doua avantaje mentionate mai sus (greutatea si volumul ma mic) si nu rezistenta si eficienta.

La munte, mai ales in expeditii la inaltime, chiar nu ai ce face cu un cutit. Acolo un briceag bine ascutit face toata treaba. Il poti purta in geaca, langa bricheta si nici nu-l simti ca e acolo.

In rest, il poti lua la tine tot timpul, in oras, la lucru, sa tai mancarea si maruntisuri.

Un astfel de briceag e bun si la padure, daca iesi la o plimbarica si vrei sa iei o gustare. Poti linistit sa tai carnati, slanina, carnea de orice fel, painea, ceapa, branza, rosile, etc (pe un fund de lemn sau plastic, nu pe metal sau ceramica). Poti sa tai o crenguta, sa o ascuti, pentru frigarui.

Desigur ca la nevoie iti poti face si un baston pentru umblat. Dar sa nu uitam ca nu sunt concepute sa fie folosie ca un cutit. Iar cine a cioplit cu ele, a vazut cat de repede se consuma lama lui (cand lucrezi in lemn, tre sa-l ascuti mult mai des decat cand tai doar mancarea ).

Asa ca idee, sti ca daca il folosesti doar la mancat te tine 10 ani, iar daca abuzezi de el in maxim 2 ani e gata.

Poate ai sa zici ca ai cioplit cu el si ca merge foarte bine, iar eu am sa-ti zic ca nu sti ce vorbesti. Cutitele de cioplit nu seamana deloc cu briceagurile astea.

Pai si cu o baioneta poti taia mancarea asta nu inseama ca-i cutit de bucatarie.

Nota: Utilizarea corecta a unui produs prelungeste viata lui si da satisfactia dorita de fiecarea data cand este intrebuintat.

In rest, sunt briceaguri excelente si au otelul foarte bun, inclusiv inoxul. Toate variantele scot scantei bune pe amnar.

As dori sa nu mai faci comparatie intre astea si renumitul briceag elvetian. Ele nu seamana deloc. Acela este un fel de trusa de scule (cel elvetian). Este un briceag multifunctional, cel mai bun care exista. Iar asta (cel francez) este doar un cutit pliant cu care sa tai mancarea.

Cel elvetian evident ca nu are eficienta la taiere ca si acesta, dar are multe alte avantaje.

Concluzie: toate isi locul si rostul, ele completandu-se unul pe celalalt.

Doar pentru ca tu alegi sa nu le utilizezi decat pe cele pe care ti le alegi, nu inseamna ca unul e mai bun ca altul. Comparatia se face intre lucruri concepute pentru acelasi scop.

Vezi ca o inceput sa ninga, a scazut temperatura. Asteptam cu drag ("cu drag" ce putina insemnatate poate sa aiba o vorba utilizata prea des) sa se asterne.

Nota: nu mai intrebuinta atat de des vorbe care ar trebui sa exprime stari emotionale deosebite, pentru ca le vei aduce la nivel de cocina. Nu mai spune "te iubesc" ca si cum ai zice "pofta buna". Gandeste ce spui, de fiecare data cand o faci. Incarca vorbele pe care le rostesti cu insemnatatea cuvenita si vei descoperi, dar mai mult ceilalti (in tine), ca ai devenit o persoana calda, afectiva, ... si daca nu, macar sincera.

Sarbatori fericite si numa bine iti doresc. Vorbe superficiale ?! Cum pot sa-ti doresc numa bine daca nu te cunosc ?

Pai uite asa, ... ca nu ma impiedica nimic. Imi imaginez ca maine te voi cunoaste si deja parca imi esti mai aproape.