rece si bine

Am cugetat un pic. Am ajuns la concluzia ca mai is doua vorbe romanesti din batrani care te invata pe dos (is aiurea rau).
Una zice asa : " capul plecat sabia nu-l taie"
Vin si adug - Gresit ! Cam totdeauna inainte sa-ti taie capul ti-l pune pe butuc (si e plecat). Deci nu mai pleca capul aiurea, ci mai bine priverea semeatea.
Uneori daca te uiti in jos te vezi pe tine insuti mai bine decat te-ai vedea daca te-ai uita intr-o oglinga (a zis un mare intelept).
Si alta vorba de doi bani : " fa-te frate cu dracu pana treci puntea"
Adaug - Gresalaaa, Gresala.
Daca te faci frate cu dracu, ramai frate cu el si dupa ce ai trecut puntea, ... te-ai tapit.
Cu alte cuvinte vorba te invata sa te adaptezi, in sensul negativ. Sa nu ai caracter si sa te dai pe interes. Si chiar mai rau. Sa-ti pierzi singurele lucruri pe care le ai : Cuvantul si Sufletul.
Fara absolut nici o legatura concreta (exceptand faptul ca toate au acelasi fundament - pamantul pe care calcam si aerul pe care-l respiram) plecam la munte.
Imi place mult cum bate soarele din fata.
Urci si muntele e tot mai aproape.
Desi iti da lumina, caldura parca nu prea (soarele, nu muntele). Insa asa crezi numa pana ce intrii intr-un petec de umbra. Atunci realizezi ce bun ii.
Sa vezi ce diferenta e intre a urca in creasta pe o fata insorita sau pe una umbrita.
S-am plecat la munte.
Alex si Elena, ei m-au pescuit de pe drum.
No ma, ca si-or scris si pe masina.
Vezi tu, cand e trupa mare, sunt si mai multe maini .

Asa ca e mai bine sa apuci o mana intinsa la momentul potrivit, decat sa te uzi si apoi sa tragi concluziile.

Mai o saptamana si gheata va acoperi totul, ... speram.

Albastru e numai cerul, ... poate si geaca.

In rest, padurea si ce-i in jur numa nuante de gri, mai inchis si mai deschis . Nu negru si alb cum afirma multi.

Dar culorile exista doar in prezenta luminii. Altfel toate ar fi negre.

In vantul rece , privim crestele fumegand si soarele ce se pregateste de culcare.
Varfurile sunt frumoase, iti arata o alta perspectiva asupra lucrurilor.

De sus privesti in fata si in jos.

Iti doresti sa fi acolo, ca sa poti vedea inversul.

Ca de jos te durea ceafa de cat te tot uitai in sus.

In realitate e mai rece ca-n poze.

In departare cu guler de nori - Parangul.

Muntele e fie teren de antrenament, fie mediu de reculegere, loc de intalnire, profesor, mormant, loc de uitare sau aducere aminte .

Din nou zic, depinde cum anume te raportezi la el.

Spun el, dar sunt constient ca nu este o entitate. Este o forma de relief si atat. Insa este aceea care ne place cel mai mult.
Daca sunt refugii si corturi, stane , surplombe , pesteri, vagaune, atunci cu cabana nu mai am treaba.

Aici insa e inca un refugiu in care stai ca boieru. Habar n-am cum sta boieru, am auzit si eu de la astia mai mari , cand eram mic. Afara -14,-16 inauntru -2, -3 . Asa ca-i fain.

Padurile sunt mult mai greu de umblat pe timp de iarna.

Zapada mare ce mascheaza gaurile dintre bolovani, copacii cazuti si temperatura scazuta, fiecare inaspresc tura.

Nota pentru oamenii de munte :

Nu mai lasa briceagul si bricheta in rucsac.

Sa fie la tine in geaca.Eu le port in buzunarul de la piept, sa le am landemana.

Cand dai de greu, ramai fara rucsac si haine, sac de dormit, cort, mancare,partener si altele, tot ce ti-a ramas este ce ai pe si la tine. Si trebuie sa cobori .

Ideal este sa ai si lanterna in geaca.

Daca nu o ai, atunci cobori pe calea cea mai sigura catre padure (binenteles daca nu cumva ai vreo cabana sau refugiu in drumul tau).

In padure te opresti cu macar o ora jumate inainte de lasarea intunericului.

Nu amana, ca noaptea scade temperatura simtitor. In plus fara lanterna nu ai nici o sansa sa te descurci.

Rupe crengi uscate de molid. Le aschiezi, eventual adaugi si rasina de la molid si dai foc. Nu uita sa dai zapada la o parte si sa faci un pat de lemne sub (patul de lemne are dublu rol : tiraj si jar).

Abia dupa ce focul arde , iti faci o rezerva consistenta de lemne (ideal e sa iei trunchiuri uscate in picioare si sunt destule).

Apoi dai zapada la o parte si iti asterni crengi verzi de molid , in strat gros.

Poti asterne langa un arbore mare, ca sa iti faci spatarul rezemat de el. In felul asta vei putea sta sezand si vei fi ferit si din spate de frig.

Cauta sa stai la baza molizilor sau brazilor. Acolo zapada ajunge mult mai greu (vei fi mai ferit de ninsoare.

Acu sa nu crezi ca vei dormi noaptea, nici gand. Cel mult vei atipi. Dar important e ca vei apuca dimineata fara degeraturi ( desi ai doar hainele de pe tine) si vei putea umbla mai departe.
Daca ai apa curgatoare este excelent, daca nu, atunci tre sa topesti zapada.

Nu ai cana, nu-i bai, folosesti baticul.

Cum ce batic ? ! Pai clar ti-am zis ca baticul, e ca si cutitul,e tot timpul la tine.

In el pui putina zapada, il legi si-l atarni langa foc.

El fiind din bumbac , va absorbi imdiat apa ce se topeste din zapada. Storci in gura. In felul asta intr-o ora poti consuma chiar si un litru de apa.

Ai inteles ? Na bun.

Imi aduc aminte de discutie avuta mai de mult cu Flavius.

Ii ziceam ca indianul merea la padure. Ala cunoastea tot ce misca pacolo. Ala nu avea nevoie de tehnologii nebunesti, avea cutit.

Dar Flavius zice : " Ma mai lasa-ma cu indianu ala al tau. Ala ii un betiv cu blugi si burta."

Dar iti zic si tie ce i-am zis si lui - Cu siguranta ca nu vorbim de acelasi indian.

Asta de care-ti zic stia care-i treaba . Asta alerga la padure, era om liber.