vineri, 29 octombrie 2010

nu tot ce zbora se mananca, dar cam in toate poti gasi resurse

Aceeasi filosofie pentru unul inseamna vorba goala in vreme ce pentru altu este o informatie utila, iar pentru unii chiar "hrana".
Nu-ti fa griji, daca nu intelegi ce spun, nu tu esti de vina, ci eu sunt. Fie ca vorbesc prea incurcat, fie ca eu chiar nu stiu ce vorbesc (asta pentru tine care nu intelegi, dar ca sa fi impacat cu gandul asta).
Asa, revin. Stiu ca lucrurile practice si imaginile clare iti plac. Nu vrei texte cu povesti si explicatii intortocheate. Insa informatiile in lume nu le vei gasi dupa bunul tau plac.
Obisnuieste-te sa discerni, citeste printre randuri.
Nu-ti face griji, ceilalti nu sunt mai destepti ca tine - asta pentru tine ce suferi de complex de inferioritate.
Atentie ! Insa nu sunt nici mai putin destepti - iar asta-i pentru tine care crezi ca le stii pe toate. Nu categorisi si nu-ti forma pareri prea repede asupra oamenilor si lucrurilor. Risti sa gresesti tare.
Te ghidezi dupa putinele informatii pe care le detii, nu ajunge. Nu uita ca omul poate sa arate doar ce vrea. Nu inseamna ca tot ce vezi asta e, si nimic mai mult.
Invata ca si in natura si in viata de zi cu zi, in jurul tau, sunt mai multe lucruri decat observi, vezi, crezi si percepi.
Daca pana aici ai obosit citind, cauta alta postare, ca pe asta poze nu mai pun.
Desi poate sa para ca ne invartim in cerc, totusi trebuie sa stim ca mintea este cea mai importanta unealta, cel mai important accesoriu, prieten, aliat, etc. Antrenezi mintea si modul de gandire si vei vi deschis la multe.
Nu degeaba toate scolile incep cu teoria.
In tara noastra draga, bastinasul e un om ciudat. Cand e sa primeasc informatia utila, mai intai te intreaba : hei, dar cine esti si cine te-a trimis. Apoi nu mai asculta nimic.
Desi pe multe alte meleaguri omul abia asteapta informatia si chiar ar plati pentru ea.
Am zis cu ani in urma ca daca un copil de clase primare are ceva de zis sau de aratat, imi voi face timp sa ascult si sa invat de la el.
Am vazut oameni care sa citeasca nu stiau, insa mi-au aratat lucruri utile. Am invatat sa sap in pamant si sa scot tuberculul din locul unde nu te asteptai sa fie.
Am vazut respectul in cea mai simpla forma, dar cea mai curata, la omul care poate nu a pus niciodata piciorul intr-un tren, de vapor sau avion nici nu mai vorbim.
Am vazut insa si opusul.
Am vazut persoane in varsta, care si-au permis sa atraga atentia, dar intr-un mod poate prea politicos as spune, unor tineri (trecuti parca de prima tinerete) care pareau instariti si educati ce scoteau pe gura niste mizerii greu de povestit (fara nici o retinere in public). A pai si-or auzit batranii .
Daca si tie ti se pare normal, asta este pentru ca te-ai manjit si tu cu noroiul din jur.
A respecta nu inseamna doar a da buna ziua, ci si fi un pic atent la atitudinea pe care o avem raportat la tot ce-i in jurul nostru.
Cine nu resprecta oamenii din jurul sau, cu atat mai putin va respecata natura.
Vrei informatie utila ?
Pai daca pui in practica bunul simt, va fi cel mai util lucru cu putinta. El te va indemna la tot ce-i bun. Fie ca esti la servici, la scoala, acasa sau in excursie. Ceo fi ala bunul simt ? In orice caz e altceva si cu mult mai mult decat a utiliza formulele de politete.
Nu fi mandru cand vine vorba sa inveti.
Nu mai aplica principiul romanesc (unul din alea multe si urate) - el ? de la fraieru asta, pai ma si fac de ras, ce-o sa zica lumea? Si in final ce poate el sa am invete, pai alea deja le stiu !
Apoi mai una, daca sti ceva, nu te sfii sa impartasesti si celorlalti, mai ales celor interesati.
Tu te-ai nascut cu acea informatie ? Ai descoperit-o singur ? Nu cumva si tie ti-a aratat cineva (un om, direct sau indirect - pe viu, intr-o carte, pe net, tv, etc) ? Si daca e asa, atunci de ce cauti sa ti secret ?
Crezi ca esti singurul ce detine acea informatie? Gresit. Cine e interesat va afla oricum si numai tu vei fi cel ce pierde.
In rest, fiecare om isi are prioritatile. Nu exista sa nu ai timp. Toti au cam acelasi timp. Pentru fiecare om o zi e la fel de lunga. Timpul ti-l aloci pentru ce crezi tu ca e important.
Daca ai aloca mai mult timp sa studiezi decat sa nu, nu te-ai mai mira de unde unii stiu mai multe decat altii.
Apoi e important sa realizam ca dincolo de cat cunoastem, acel infim, mai sunt multe altele.
Daca tu consideri ca deja sti, ai pus capacul pe borcan. Salut .
Am invatat de la parinti, de la profesori, de la sensei, de la instructori, preoti, de la prieteni, straini, batrani, tineri, copii, de la copaci si pietre, etc. Dar nici acum nu prea stiu cum sta treaba. Tot ma invaluie o ceata densa cateodata. Dar am descoperit ca se poate si mai rau.
Nota - numai pe cel ce umbla cu ochii inchisi nu-l incurca acea ceata ce vine deseori si ne rataceste drumurile.
Modul in care ne raportam la un lucru, este de multe ori mai important decat lucrul in sine.
Abstrac, abstrac, ... abstract e tot ce nu intelegem.
Nota 2 - omul respinge ceea ce nu intelege. Desi mai util ar fi sa aprofundeze.
Multe sunt de spus, dar ce putere au vorbele ? Ele sunt ca vantul care sufla, uneori abia te tii pe picioare cand sufla, in vreme ce alteori adie de nici nu-l simti.
In rest, sa fi sanatos (pe asta o inteleg toti).

joi, 28 octombrie 2010

cu gand sa luam lemn, servim si o "cafea"

Ce daca e ploios, asta nu inseamna ca nu mergi la padure.
Merem sa luam lemn pentru lingura.
In drumul nostru nu merem cu ochii inchisi ci urmarim tot ce "misca".
Un miros fain (zic eu) ne surprinde. Vali zice ca miroase a morcov, nu m-as fi gandit la asta, dar acu ca a zis, parca si eu simteam la fel. Bun, ca nu morcov dinala perfect, dulce, ci ala mai lemnos, mai subtire.
Era un miros puternic pe care-l degaja frunzele ude, in procesul de putrefactie, taninul ala din ele, dar si lemnele ude, si fructele si semintele cazute, zdrobite.
Temperatura un pic mai scazuta combinata cu umezeala fac sa nu-ti mai fie asa cald la maini ca vara.
Asa. No pai si daca merem, o sa bem si un ceai, nu ca am fi englezi, insa nici fraieri nu suntem. Atata treaba stie omu ca lichidul cald si dulce prinde bine cand e rece afara.
Pentru foc, mai ales pe vreme umeda, cand tot lemnul ce trebuia sa fie uscat s-a imbibat cu apa, iti e de mare ajutor coaja de mesteacan.
Iti recomand sa nu mai despielitezi arborii vii. E nu doar urat (ca omu asa zice , nu fa asta sau aia, ca-i urat !), dar dauneaza arborelui. De obicei unde ai mesteceni vii, ai si morti, cazuti. De pe astia cazuti se ia mult mai bine coaja .
Vezi ?
Iti iei cata iti trebuie, poate chiar un pic mai multa (amu nu exagerezi) si iti vezi de drum.
Alta treaba pe care o vedem, este un arbust din care poti sa impletesi , dar nu l-am pus aici. Insa feriga, daca o strosesti cu un bat , sa-i sdrobesti fibra, poti obtine fire faine pe care sa le folosesti la impletituri, sfori, legatori.
Baga bine la cap, ca resurse is destule. Iti spun tie sa am aud si eu.
Hopa, uite stejarul, asta-i bun. Acu de la el ne intereseaza doar ghinda.
Le vezi, erau pe jos . Modul in care forta gravitationala actioneaza asupra lor este de-a dreptul uimitor, ... sau nu.
Luam amandoi cateva in buzunar, binenteles fara sa ne amintim de forta gravitationala (de aia ma minunez acu cand scriu) - ce buna-i ca daca nu era ea, cine stie unde ajugeau si nu mai faceam nimic.
Dupa o vreme ajungem la loc bun.
Dupa ce am luat si lemn de lingura ,coboram si merem in dreapta, unde drum nu e, dar e lemn de foc destul.
Curam de frunze, apoi pe un pat de lemne , hap o scanteie si coaja mesteacanului da acea flacara galbena ce aprinde cu usurinta chiar si crengutele ude. Focu-i gata.
Spargem ghinzi si punem jumatati langa foc, sa le usuce bine.
Nu le pune prea aproape de jar, ca nu sa le arzi vrei, ci sa le usuci.
Mai stam la o poveste pana ce ghinda se face, apa fierbe si cartofii se incalzesc.
A pai Vali scoate iar muzicuta. O vazut la baiatul ala la televizoare dinalea, ...
Si de atunci mere peste tot cu ea, canta si-n oras. Toti stiu ca o are la el Un briceag , un cutit mai inteleg, ... dar muzicuta ?! Fiecare cu ale lui.
Asa. Acu ca treaba misca, ne miscam si noi cu ea.
Incep si pisez ghinga in canuta, cu ajutorul unui lemn.
Pizez ce pisez, apoi iar o pun la jar, iar pisez si iar la jar. Pana ce devinde un praf .
Golesc praful pe un servet, il las un pic sa se raceasca si-l mai maruntesc cu degetele.
Dupa ce gatam de mancat si ce mai era pe acolo, incalzim si apa pentru cafeaua de ghinda.
Si peste o lingurita stearsa la o cana, imbaiem cu apa firbinte.
Mestec bine, pun capac si las.
Cateva minute mai tarziu, ridic capacul si miros. Da, e ce trebuie acolo. Adaug si un pic de zahar si gata. Ii treaba buna si sanatoasa.
Ti-am mai scris despre ea in postarea cu stejarul, dar revin un pic.
Se zice ca este un bun remediu la diaree. In general la boli digestive. E buna, la ulcere, colite, gastrite , etc.
Dar e excelenta si in cazuri de anemii,rahitism, debilitate, surmenaj, dureri de cap. Si mai are si altele insa astea sunt mai importante.
De aia este asemanata cu cafeaua, pentru ca are si efectul ala energizant, insa fara treaba aia nasoala - efectul de oboseala dupa ce trece efectul cofeinei.
Asa ca indiferent ca ai stiut sau nu, e inca un motiv sa iesi la padure.
Sanatate buna.

luni, 25 octombrie 2010

pentru unii gunoi, pentru altii resurse

Imi aduc aminte turele de primavara. Cand la mijlocul ei, frunza era crescuta dar frageda. Acum insa e batrana si cade. Dar ai alt avantaj, frumusetea culorilor, iar apoi vizibilitatea care se creaza in padure (cand nu-i frunza in copac vezi mai departe).
Fara absolut nici o legatura cu asta, am tinut sa fac un mic sondaj. La piata unii batrani vand cam orice.De la balamale rupte, la acumulatori uzati, carti din care lipsesc file, burghie terminate, tigai cu manerul rupt, ciocane cu coada fisurata, etc. Erau si vreo doua pile acolo, binenteles ca superuzate. L-am intrebat pe om ce poti sa mai faci cu pila asta, ca-i terminata, de ce o vinde (cu sensul de cine ar putea sa o cumpere). Langa el mai erau cativa.
Am auzit mai multe variante, unele mai interesante, altele mai putin. Batranul zice ca-i buna, ca-ti poti face o dalta din ea, ... sau ce vrei tu. Altu zice ca o pui acolo la fier (vechi) si cand ai destul mergi si vinzi, ca-i 80 de bani kg. Altu zice arunc-o ca nu-i buna de nimic.
Ideea-i ca batranii astia sunt permanent in piata, indiferent ca vand sau nu ce au. Ei gasesc lucruri prin casa ori la gunoi si le pun la vanzare. Pensia merge, un ban in plus nu strica (gandeste omul). Dar atentie, ca nu-i de ras ! Nu o data se intampla sa treci si sa gasesti ceva batranesc, ceva fain ce acu nu se mai fabrica.
Ma gandeam ca pila aia cu care am lucrat la macetele alea si la destule fiare, acum cam aluneca si nu prea se agata nimic de ea.
Asa ca mi-am cunparat alta.
Ce-ti zic nu-i ceva nou, nici nu trebuie neparat sa fie.
Zic doar ca daca tot am fier, mai bine fac un cutit.
Apai daca de pilit nu mai pileste poate ca mai bine o sa taie.
Inainte de toate tre s-o decalesti, altfel nu o lucrezi tu pe ea, ci ea iti va lucra restul sculelor.
Si am inceput.
Multe scule electrice n-am , ... dar nici nu-mi trebuie.
A pai de cativa ani incoace am capatat ceva experienta la lucrul cu bomfaierul si pila.
Am si "flexul", dar nu-mi place deloc sa lucru cu el. La mine in atelier e inchis acu si imi tiuie urechile dupa ce tai (n-am casti). Asa ca tai cu bomfaierul si treburi care altii zic ca "astea nu merg taiate asa".
Apoi intra in actiune pila.
Nu ma pun amu sa-ti explic cum se pileste corect, dar asa o mica sugestie tot iti dau - tine cont de doua lucruri : pila ia intr-un singur sens, in celalalt se uzeaza (vezi cum sunt facuti dintii). De regula cand impingi ia. Asa ca pui pila pe fier numa cand impigi. Apai daca tot o ti si cand tragi, macar nu mai apasa la tras, ca-i scazi "durata de viata". Si mai o treaba vezi sa potrivesti pila in functie de materialul pe care-l pilesti - cu cat mai dur materialul, cu atat tre sa ai dintii mai mici la pila.
Unghiul lamei la fel, il dau din pila.
Convexitatea o corectez pe piatra.
Sunt multe moduri de a da unghiul potrivit lamei . Eu unghiul (dorit) il dau dupa ochi. Nu urmaresc sa-l trimit la vreo expozitie, am nevoie doar sa taie cum trebuie la padure.
Tu care esti meserias in astea, sti care-i treaba, iar tu care nu esti, nu te grabi sa tragi concluzii (ca nu dispui de suficiente informatii). Dincolo de ceea ce vezi mai sunt multe (dar asta la modul general).
L-am mai aranjat un pic si cam asta-i (momentan).
A pai nu era sa fac harpon daca mie imi plac cutitele scandinave.

Si cand o fi timp, merg sa o si calesc (inca n-am forja acasa).
Iar cutitul la gata, o sa mai dureze, dar asta-i altceva, acu n-are importanta.
Foarte multi din fabricantii de cutite au experimentat tot felul de oteluri, gasite, recuperate, primite, cumparate, fiecare cu avantajele si dezavantajele lor. Dar le-a prins bine ca au lucrat si au simtit diversitatea.
In postarea asta nu urmaresc neaparat sa te indemn sa faci cutite (e treaba ta ce vrei sa faci), ci iti aratam doar inca un lucru care devenit inutilizabil (cel putin aparent) este lepadat de cei mai multi dintre noi.

vineri, 22 octombrie 2010

a venit toamna

Ma da ce frumos ii la padure acu.
Sa vezi numa ce culori. Si aerul, este autentic de toamna. Ca poate zici - ce difera in aerul de toamna ? Ca e doar mai rece, ... dar nu-i doar atat.
Frunzele ce au cazut, incep sa se descompuna, iar taninurile ce se elibereaza combinate cu umezeala , dar un aer aparte.
No pai si daca am iesit, am iesit nu doar la plimbare ci si cu ceva treaba.
Aveam ceva de lucru si cu fier, dar mai ales cu lemn.
In drumul meu, dau si oameni cu cosuri. Ghebe au cules, ca is destule acu.

Ti-am aratat mai demut ca la o panza de fierastrau ii faci un cadru rapid si eficient dintr-un bat de alun, corn si chiar carpen.
Dar intr-o padure cu arbori mari, unde ai numa fag , conifere, stejari, acolo ai nevoie de un altfel de cadru, ca lemn elastic nu gasesti.
Si pe asta il stii. Nu ca l-ai mai vazut aici pe blog, dar poate ai avut si acasa unu dinasta (multi dintre voi).
Aici tensionarea panzei este obtinuta prin rasucirea sforii.
Aici vezi toate elementele componente.
Panza este asigurata cu o lemn de esenta Tare (tine loc de cui, surub, etc).


Batul din mijluc este introdus intr-o gaura. Aici cam ai nevoie de un burghiu dinala de mana. Insa sunt si alte moduri de a face cadru si fara gaurire, poate o sa-ti arat alta data inca 2-3 diferite.
Cam asta ar fi. Aici il vezi la om in mana. Important e ca fierastraul sa fie nu doar solid, ci si usor, altfel iti "pusca" (in termeni elevati - prin contractia de lunga durata a musculaturii antebratului se elibereaza acidul lactic, astfel dand senzatia de mana umflata, slabiciune si chiar durere, ... termeni elavati ! auzi, ce narozie!) mana dupa cativa butuci.
A pai daca fierastraul e gata, merg mai departe.
Sa vezi numa ce intra cate-o raza dinasta zici ca-i veioza.
Parasesc poteca si intru iar in padure.
Aici dau peste un modid cazut, de fapt dau peste cateva zeci. Insa numai unul ma interesa.
Ala din care imi fac scaunul.
Masor, tai, gauresc.
Asamblez, impanez, ajustez, si gata.
Nu voiam sa fac ceva "la mare arta". Am vrut sa-l fac radid si sa iasa bun (si asa nu-l iau acasa).
Si tipul asta de scaun pe langa ca-i mai usor decat cel dintr-un singur butuc mare, e si mai lat. Ca daca voiai sa ai latimea asta de la un singur trunchi despicat, apai iti trebuia un dita mai copacu aici.
Intre timp apa fierbe.
Si pana cand fierbe, curat doua betigase sa pun sub oala, ca suntem la padure, dar totusi nu murdaresc fata de masa aiurea , nu ?
De masa ziceam ? Pai daca-i de masa, atunci scaunul se transforma in masa iar busteanul in scaun.
Supa e gata, la fel si ceaiul. Pofta buna.
Amu stai, ca doar n-am venit sa frig porcul (nu pentru ca n-am vrut, ci pentru ca nu-l am), am venit la padure cu alt scop, dar daca tot ii pauza de masa, gust cate ceva.
Daca treaba am terminat-o si pauza de masa la fel, strang tot si fac curat. Locul ramane ca inainte.
Desi acu ii caldut, cand am urcat, era chiar racoare. In poiana iarba a imbracat bluza de bruma. Si pana soarele n-a trezit-o, nu s-a dezvelit nicicum de ea.
Cu gandul la mesterit ma indrept spre casa, maine e o zi lunga. Se preconizeaza o alergare la munte.
Insa parca deja mi-e dor de-o tura de mai multe zile in paduri, de cat mai multe zile.

joi, 21 octombrie 2010

una mare de jugastru

Este chiar lingura inceputa la sfarsitul iernii trecute.
Lemnul l-am luat din padurile de la Hateg. Acolo am si inceput sa o cioplesc. Insa abia saptamana asta am terminat finisajul si husa ei.
Apai amu ii fina.
Ca sa o vezi pe langa una de marime medie.
Nu-i o lingura supradimensionata, e doar in alta categorie.
E mare, insa e bine echilibrata. E comoda atat la mancat cat si la mestecat (in oala , ... nu in dinti).
Desi eu o numesc mare (si chiar este), totusi unii ar zice ca abia asta e lingura.
Nu-mi dau seama ce deduci din imagine, insa ea are peste 25 de cm (lungimea totala), iar concavitatea ei are mai bine de 6 cm lungime.
Ea si husa ei.
E lingura celor care doresc sa bage mai mult (o data) in gura, dar nu numai.
Ea, desi ocupa mai mult spatiu ca altele, este usoara si rezistenta. Cu asta vei putea sa mesteci lejer in oala (supele, pireuri, etc), chiar si-n alea mai mari, fara sa ne manjesti ori sa te arzi la deget.
Fie ca esti un om mare si-ti cautai lingura, fie doreai o lingura mai mare pentru excursii, lingura asta poate sa fi ceea ce cautai.
Peretii nu sunt prea grosi, asa ca vei putea culege de pe farfurie si bucatile cele mai mici, ori restul de zeama de pe fundul bolului.
Insa suficient de grosi incat sa te tina multi ani.
Dar mai bine o iei si vezi cu ochii tai . Apai de nu-i cum ti-am zis, mi-o trimiti inapoi.
Dar asa-i cum iti zic , ... ca eu am vazut-o.

luni, 18 octombrie 2010

Ce ne luam la noi

Pentru ca ai vrut sa-ti scriu si despre echipamentul de care ai nevoie, o sa iti zic cate ceva.
In primul rand tre sa intelegem ca echipamentul necesar trebuie sa fie adaptat turei, duratei, nevoilor personale, activitatilor pe care urmeaza sa le desfasori, conditiilor, anotimpului, etc.
Deci nu caut sa dau o reteta, ci mai de graba vreau sa subliniez cateva aspecte.
La padure daca doar te plimbi nu ai nevoie de multe.
In schimb iarna in munte daca nu ai ce-ti trebuie, nu se mai pune problema doar de confort.
In functie de specific si durata, omul isi alege echipamentul.
Iti recomand ca inainte sa te arunci la investitii mari, sa inveti sa folosesti corect echipamentul.
Stiu ca suna ciudat pentru multi, insa 90 % din cati au cort nu stiu sa-l monteze corect ! Crezi ca exagerez?
Te invit sa-mi arati si vei vedea ca nu stii. Iar tu care stii, nu te grabi sa sari cu gura pe mine, gandeste-te ca nu esti singur, aici vorbesc de restul.
De sculele tehnice nici nu mai zic.
Foarte multa lume nu stie sa-si regleze corect rucsacul. E important pentru ca asa cum il reglezi si cum asezi in el,asa il vei cara. Crezi ca-i simplu? Nu e, ... dar se poate invata.
Nu te aruca sa investesti in echipament ultralight, este scump si de regula materialele sunt fragile (ca de undeva tre sa se compenseze).Ele de regula sunt pentru o anumita categorie de persoane care fac ceva anume (fie competitii, fie ceva tehnic, fie ascesiunui puternice, etc)
Alege cu bun simt, nu cumpara ieftinituri, ca arunci banii (cu cateva exceptii, ... putine).
Adapteaza echipamentul si la nevoile personale, dar nu exagera. Cauta sa inveti si care-ti sunt nevoile.
Nu merge in sandale pe crestele muntilor, chiar daca e vara si chiar daca ai vazut ca unii o fac (aceia fie stiu, fie nu stiu de ce, tu nu stai sa-i intrebi).
Nu mai umbla cu parazapezi vara prin paduri, ca nu are nici un sens. Iti transpira rau piciorul sub ele si nu-ti sunt de nici un folos. Acela este un accesoriu de iarna, cum ii zice si numele (e pentru ca zapada sa nu-ti intre in bocanci).
Am auzit povesti narozesti,care zic ca ele te-ar feri de muscatura de sarpe, fie ca-ti protejeaza pantalonul si bocancul de noroi.
Lasa noroiul in pace. Daca chiar esti domnos, fa-ti o protectie din panza subtire si rezistenta, dar permeabila.
O alta recomandare este sa nu-ti fie lene in timpul deplasarii sa iei ori sa dai jos haina de fiecare data cand simti ca-i nevoie.
Dar nu te mai incotosmani cu tot felul de haine de iarna, vara. Nu rareori vad oameni cu geci si suprapantaloni, iar afara sunt peste 20 de grade !
Nu mai umbla cu pioletul prin padure iarna, ca n-ai ce face cu el, dar nici cu toporul in crestele muntilor.
Nu-ti mai cumpara echipament alpin daca nu ai de gand sa faci o scoala care sa te invete sa-l folosesti.
Multe accidente se intampla pentru ca omul cade cu pioletul in mana fara sa fi stiut sa se opreasca cu el.
Degeaba iti iei coarda daca iti lipsesc celelalte. NU uita, coarda nu se leaga oricum. FA SCOALA DE MUNTE, ... sau macar roaga un prieten care stie sa iti arate cate ceva. Si nu uita sa verifici ce te invata, comparand cu manuale de munte (dar asta ca solutie de compromis, scoala ramane varianta corecta).
Nu mai cara rucsaci mari, exagerat de mari, gandind ca tot ce-ti iei ai nevoie.
Ce folos mai ai de toate daca te cocosezi in 10 km de mers ???
Invata sa renunti la cate ceva si sa iei strictul necesar. Invata care-i strictul necesar.
Nu mai exagera cu mancarea, ca in excursie nu mergi doar sa mananci, aia poti si acasa.
Invata sa te hranesti, nu doar sa mananci. De regula calitatea mancarii e inaintea cantitatii. Invata sa mananci ce poti sa digeri, fara a ingreuna organismul in mod inutil.
Insa nu de putine ori am vazut oameni care carau cate 2 l de bere , unul de vin dar le lipsea o bluza groasa seara.
Nu mai lua alcool cu tine la munte (au ce te doare asta, ... na pai daca te doare inseamna ca special pentru tine am zis), alcoolul este un toxic pentru organism, in orice cantitate este ingerat (nu am spus-o eu ci medici de specialitate, ... nu aceia care-s dependenti de alcool, ci ceilalti).
Este contraindicat la altitudine si temperaturi scazute. Dar nici la padure nu ti-l recomand , mai ales daca mai folosesti toporul si cutitul.
Nu intru in detalii tehnice, ca nu-i specificul blogului, dar in orice tura de cel putin 2 zile e bine sa ai :
-un sac de dormit potrivit (pentru sezonul respectiv)
-un izopren
-cort, daca e cazul, ori tenda si hamac sau doar tenda - si pe asta ti-o recomand si daca ai in plan sa dormi la stane sau refugii, nu sti niciodata cand tenda iti este singurul acoperis (e usoara si face treaba buna).
-trusa de supravietuire - care contine si trusa medicala. Atentie, pentru cei "destepti" - trusa de supravietuire cuprinde pe langa altele si acele treburi pe care voi le aveti imprastiate in tot rucsacul, doar ca sunt aranjate frumos, compact. Aici iar nu stau sa detaliez, ca de fiecare data unul mai adauga, scoate ori contesta ceva, si bine face, insa uita ca eu nu impun, ci doar recomand. Asa ca pe langa tot ce zic, fiecare poate sa aleaga ce vrea. Continutul trusei il gasesti intr-o postare aici pe blog (fa o cautare).
- cutitul - indiferent cine ce zice, stiu ca tu ai sa zici ca ai briceag (victorinox, opinel, etc) tot am sa recomand cutitul, pentru ca stiu ce avantaje are. Briceagul il ai oricum in trusa.
- o lanterna frontala si baterii de schimb.
- un telefon mobil
- o oala pentru gatit si o canuta. In rest tu alegi daca sa ei lingura si de care (eu iau din lemn, clar)
- un bidon pentru apa, de minim un litru. In turele de creasta e bine sa mai ai unul.
- un arzator pe gaz e util in multe cazuri (e mai usor ca cele pe benzina si poti gati cu el in cort, daca prinzi viscol).
- incaltaminte si imbracaminte adecvata pentru umblat si inca un rand de dormit. Aici ma abtin sa detaliez, din motivele binecunoscute.
- un rucsac in care sa incapa toate si care sa-ti fie comod in spate.
In rest, poti lua orice mai doresti, in functie de necesitatile tale si specificul turei.
Pentru mai multe detalii, putem discuta in particular pentru fiecare sezon ori activitate in parte.
Pentru ca unul merge la padure sa manance, altul sa lucre in lemn, altul sa vaneze, altul sa exploreze pesterile, altul ca catere, etc. La munte la fel si tot asa.
Daca doresti informatii in legatura cu o tura anume, putem detalia la comentarii.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

pestera in care intra fluviul

De pestera Ponicova vorbim.
De la Orsova mergi catre Eselnita, Dubova si la cativa km pe stanga o sa ai un pod. Acolo se deschide o vale la capatul careia se zareste o stanca.
Pe acolo sa mergi, nu pe sus prin parcare, ca au mai murit doi (cazand de pe stanca).
Daca am mers cu treaba acolo , am zis sa fac cateva poze, sa-ti descriu un pic pestera. E ceva unic ce vezi acolo.
Pentru cine nu a fost inca, recomand sa mearga.
Pe vale ziceam sa mergi si nu pe sus.
Asta e intrarea din partea superioara a pesterii, e o galerie care comunica cu aia principala insa ai nevoie fie de o scara lunga fie de coarda si scule sa faci rapel.
Ma bucur sa vad ca inca dupa 3 ani sfoara din coaja de tei e aici si ca mai tine. Are vreo 8 m si desi nu e sa te lasi in ea, totusi e buna sa-ti cobori rucsacul in pasajele dificile ca apoi sa poti cobora si tu mai usor (despovarat fiind de greutatea lui in spate).

Uite-l si pe catelul de demult, vechiul nostru prieten care ne tinea de urat in orele lungi de asteptare. Tot la fel de bine arata.
A pai poti sa zici ce vrei, dar noua ni s-a parut ca zambeste, adica na, parea fericit.
Afara e rece si umed. E a 2 a zi ploiasa si aici mai trage si curentul. Asa ca la o surplomba, feriti de stropii ce cad, ne incalzim la un foc.
Focu-i bun, dar nu uita sa lasi curat cand pleci . Poate par insitent, insa ai sa fi multumit cand vei trece pe acolo si n-ai sa vezi nici o urma de vatra, cenusa sau altele. Iti recomand sa procedezi la fel. Daca ai vreme sa-l faci (focul) , aloca-ti timp si sa faci curat.
In asteptarea oamenilor, dau o tura sa-ti arat asa un pic pestera.
Ziceam ca intrarea se face pe vale.
La un moment dat dai intr-un mic canion.
Aici o sa ai prima saritoare , pe care o cobori pe scara aia de lemn.
Atentie, calcarul ud aluneca de numa.
Cum ziceam, e mai bine prin vale sa o iei, decat pe brane de pe care poti sa aluneci. Chiar si asta micu saracu a cazut.
Cam asta-i intrarea principala.
Baietii nostrii au facut aici data trecuta o scara, pe care poti sa cobori in siguranta. Ca tare mai scapa piciorul de pe mazga aia ce-i pe piatra.
Din interior spre exterior.

Aici ti-am pus cateva poze cu ceva formatiuni din galerii secundare.
Amu de nu ti-o place , sa nu comentezi ca is naspa pozele sau culorile, dute tu de fa poze faine.
Ca eu n-am cu ce.
Ricardo liliacul, tocmai lua pauza la abdomene.
No ma, inca ceva formatiuni. Iti arat sa vezi , ca pestera e mai mult decat un simplu tunel .
Fara alte introduceri, ai acolo pe Doamna Dunare.
Ea patrunde in pestera, in cantitate variabila in functie de nivelul ei. Dar de regula ai sa vezi apa doar la sfarsitul pesterii.
A pai daca ai barca o poti vedea si din exterior, ... daca nu, tot o poti vedea, dar mai mult vara. Ca ii cam aspru de baie la vremea asta.
Asa ca pentru voi care ati fost acolo si nu vi se pare vreo noutate, sa fiti sanatosi.
Insa pentru tine care nu ai fost si mai mult, care nici n-ai stiut de ea, sa-ti faci drum pe acolo.
Ca nu multe pesteri sunt care dau in Dunare.