Ce sa faci fara lingura ta de lemn ?!

Am iesit pe deal si am luat si lingura, sa-i fac cateva poze.
E lingura din lemn de cires cioplita acu cateva zile.
Lemnul il aveam de multa vreme pregatit (cam din vara, desi arborele a cazut acu vreun an).
E o lingura medie, cu o forma buna, care culege tot din farfurie.

Are culoarea specifica ciresului si dupa distanta dintre inelele anuale poti sa-ti dai seama ca era un arbore mare.

Asa ca idee, ca unii din voi remarca si detaliile astea, am sa-ti spun ca modul in care apar inelele ("cerculetele") pe lingura nu este intamplator.

Ci tine de felul in care aleg lemnul si-l pozitionez inainte de cioplire.

Pentru ca si prin acest detaliu care de multe ori trece neobvervat , contribui la unicitatea fiecarei linguri.

Ai vazut ca unele ai cerculete crescande de la mijlocul cupei catre margine. Altele au dungi pe toata lungimea lingurii, ... si tot asa.

Asata are peretii potriviti, nici prea grosi si nici prea subtiri.

Iti sta fain in mana , e comoda , usoara si rezistenta. Pe spate i-am lasat o nervura fina (foarte greu sesizabila din poza,dar nu si pentru tine care ai ochiul format), care ii confera o mare rezistenta.

Ca sa-i vezi si spatele.
Are si ea snur in capatul cozii si husa din piele.

A pai nu ma intind mai mult la poveste si te las sa te uiti si la imagini.

Ma abtin un pic de data asta si n-am sa deviez, ... desi ma mana tare gandul, dar cum spuneam, ma abtin de data asta.