duminică, 30 ianuarie 2011

Mai limpede

Nu am cautat vreun moment anume si nici nu m-a interesat aspectul asta, insa as vrea acum sa zic cate ceva si despre asta.
Si anume despre specificul blogului.
Desi nu-mi place deloc (subiectul), o sa subliniez cateva aspecte.
Nu ma intereseaza sa detaliez ativitatile pe care le desfasor zilnic, saptamanal, nu vreau sa fac din blog jurnal. Nu vreau sa expun lucrurile pe care le achizitionez, ca n-are nimeni treaba cu ce-mi cumpar. Apoi, blogul asta nu-i nici club si nici manual tehnic in vreun domeniu. Nu-i marturie de viata si nici magazin on line. Nu incerc sa promovez vreun om si nici macar o activitate anume.
Nu spun ca toate acestea nu sunt bune, nu spun ca-s rele si nici ca-s bune, spun doar ca astea exista deja la altii si nu caut sa le dublez.
Ca sa nu cumva sa lungesc in mod exagerat "NU-urile", sar peste cateva si zic ce anume vizez.
Caut sa te apropiu de acele locuri de care unii doar au auzit, dar nu le-au calcat, simtit, inteles. Altii au trecut fara sa priveasca atat incat sa le ramana dorul in inima atunci cand sunt departe de ele.
Dincolo de cioplit, care este o activitate faina si care imbogateste in mod clar iesirile la padure, expun cat se poate de simplu si domestic cadrul natural, ca sa nu se socheze omul. Pentru ca daca as intra in cateva detalii, in mod cert s-ar pierde multi pe drum.
Asa ca indiferent daca esti prim ministru sau somer, familist sau nu, indiferent de varsta, sunt unele treburi care fara exceptie descretesc orice frunte.
Nu stiu cand si nici de ce ne-am taiat "cordonul ombilical" (desi doar la nivel de gandire) in ce priveste modul in care ne raportam la cadrul natural si chiar intre noi ca oameni.
Dar daca ma gandesc , parca nu ma mai mir atat de mult, pentru ca omul se separa si de Dumnezeu, isi ignora si familia si daca ar putea, s-ar abandona si pe sine pentru un "folos" imediat.
Nu te mai deprima atat de usor si nu mai trage concluzii la mijlocul povestirii.
Pana la urma am observat ca fiecare trage de felia lui si indiferent ce se intampla in jurul sau, cel mai important pentru el este ceea ce crede el. Si fie ca recunosti , fie ca nu, asta-i realitatea.
Ma tot scapa si intru in detalii si apoi iar ai sa spui ca filosofez. Si-n fond, vorba multa saracia omului. Asa o fi ? Depinde, pentru unul da, pentru altul nu. Acolo unde unul se plictiseste, altul afla raspuns la intrebarea cea mai grea.
Vorba lu Cornel - Nu spune ca nu-ti place pana nu gusti.
Am mai observat, ca daca nu tragi cu dintii si nu insisti pe ceea ce vrei sa zici, nimeni nu va observa nimic. Crezi ca gresesc ? Poate.
Dar intr-o lume galagioasa, ca asta in care vietuim, soaptele nu se aud.
Asa ca fiecare cu ale lui, ... noi cu padurea.
Ma gandesc cateodata la tot felul de forme de viata. Unele misca mai mult ca altele.
La unele abia obsevi daca traiesc sau nu.
Ma intorc la padure si ma uit. Suntem asa obisnuiti cu ea, incat ..., desi probabil 80 % din voi(locuitorii din zona) n-au iesit s-o vada (si am fost indulgent cu procentul).
Pai daca vreodata o sa fie camp gol in locul ei probabil ca nici nu se va observa diferenta.
Nu ma abtin sa strig in gura mare, ca este un pacat grav sa ignori un bun atunci cand il ai. Sa astepti sa se scurga ca nisipul fin printre degetele departate, ca sa realizezi ce bucurii ai fi putut avea.
Pai e absurd sa te bucuri atat de tare de o proteza performanta si o viata intreaga ai trait nefericit din cauza unor "probleme de doi bani" desi aveai ambele picioare sanatoase. Vedeai bine si nu te-ai uitat corect, iar acum vederea te-a lasat. Ai putut da o mana de ajutor si in loc sa te bucuri de asta, te-ai lasat necajit de lucruri de nimic. Si exemplele pot continua.
Nu pot vorbi in numele nimanui, dar imi doresc sa-mi deschid mintea sa multumesc si sa folosesc la maxim fiecare lucru bun de care dispun. Nu spun ca o sa reusesc sau ca no sa uit, dar pentru ca asa mi-am propus, de fiecare data imi voi aminti, mai devreme sau mai tarziu.
Acum , ca-i mijloc de iarna, ar fi pierdere sa nu iesi in padure.
Peisajul difera complet. Nimic nu e cum stiai din timpul verii.
Urmele de mistret, caprioare, iepure , vulpe, toate sunt clare.
Padurea este "arata" de pasi.
Binenteles si braconajul e in floare.
Puscau de zori si azi. Rasuna valea de latraturi si "tunete".
Pare ca tot taranul mai instarit isi ia cate-o pusca si se crede vanator.
Zica cine ce-o vrea, aia nu-i vanatoare.
Atata vreme cat din placerea de a ucide faci sport, ... a pai ala om destept nu-i.
As zice mai de graba ca-i complexat rau de tot.
Ma si asa fain alearga animalutele alea si cand te gandesti ca mai sunt si flamande si alea n-au siguranta zilei de maine si asa traiesc haituite, apoi vine puscasul greoi si arunca plumbi din "scula" de mare precizie. Pai da, esti adevarat !
Nu am nimic cu omul, as fi un nebun sa urasc pe cineva pentru ca face ceva. Urasc activitatea , nu omul.
Deseori ne intalnim, pentru ca si ei umbla mult la padure si eu (sau noi). Oameni suntem, nu-i unul mai bun ori mai rau. Insa vanatoarea sportiva e ceva nu are de-a face cu vanatoarea reala absolut deloc.
Diferenta este ca intre lupta data in razboi si unul care ar practica un sport numit lupta sportiva si ar lua la intamplare cate-o persoana pe stada si ar incepe sa-i aplice cateva lovituri corect executate in locul potrivit pentru al anihila (ii da de nu se mai ridica).
Amu, ce ma mai distrez cand o sa stau de vorba cu tine mai incolo , o sa zici - ma Vasi ma, cine te-o suparat iara ? :)) . Si iar o sa-ti zic ca nu are nici o legatura cu vreo suparare. De ce omul tre sa zica ceva (sa-si faca curaj) numa cand e suparat ?!
Nu domle, sunt cat se poate de vesel.
Dupa o tura faina de alergare in munte am iesit un pic toti trei sa ne plimbam.
Si cum inafara de umblat mai si stai, iarna e greu sa stai pe loc fara foc.
Asa ca punem fiecare mana si ne apucam de treaba.
Cimbrisorul adunat anul trecut este excelent acu.
Daca nu mai sti proprietatile lui, cauta postarea aia si o sa vezi ca-i bun cu adevarat, chiar si la gust.
O gustare la aer e mai buna de multe ori decat un ospat intr-o incapere.
A pai daca no avut cana, o golit conserva, .. in stomac.
Oricand o cana de ceai cald e mai buna ca una de alcool, indiferent de care.
Nu stau sa descriu avantajele unuia si nici efectele negative ale celuilalt. Pentru cine va vrea sa consume alcool, va ignora complet si va expune oricand o scuza.
Insa subliniez ca omul traieste cu apa, si tot ce e lichid si nu-i doar apa, corpul cauta sa separe apa din el. E un efort suplimentar.
In plus omul si asa e o fiinta slaba cel putin din punct de vedere fizic, de ce vrei sa fi si mai slab, fumand, drogandu-te, consumand alcool ?
Nu tre sa fi sportiv neaparat ca sa vrei sa fi sanatos.
Apropo, mai da-l incolo de televizor si de internet,ca trece vremea si ore intregi petreci in fata lor apoi cand te intreb, ai sa-mi spui ca iar n-ai avut vreme sa iesi niciunde.
Dute, sa simti un pic frigul, sa te poti bucura cu adevarat de caldura focului. Iesi din amorteala aia de toata ziua.
Umbla , sa auzi cum scartatie zapada sub bocanc.
Urca, sa simti cum lucra muschiul.
Gaseste acolo un loc curat , dincolo de toate problemele si gandurile de fiecare zi. E bine sa sti ca exista un loc unde poti fi tu insuti, fara sa te influnteze altceva.

I-a cu tine in minte (inima) locul ala si vei gasi un pic de liniste oriunde vei merge.
Paseste unde pasesc si ele, uita-te doar si nu trage in ele.
Nu se stie cata vreme le mai avem. Padurea se imputineaza in fiecare an, oamenii se inmultesc rapid , iar animalele dispar, preturile cresc, viata devine mai grea an de an.
Nu-i o imaginatie ci un fapt real. Nu-i vorba de o problema si nici de gasirea solutiilor, alea-s lucruri ce pe noi ce cei marunti ne depasesc.
Insa sa traiesti frumos, sa te bucuri langa cei dragi si de ce nu de natura, aia nu ar trebui sa ne depaseasca.
Dar poate ca sti mai bine decat mine ce zic, desi poate ca uneori mai uiti. Nu-i bai, de aia suntem mai multi, sa ne amintim unii altora ca dincolo de ceea ce credem pe moment ca e important sunt de fapt treburile ce tin de sufletul omului.
Pentru ca o minte intunecata ori un suflet suferind nu se cumpara vindecare cu bani.
Banul nu este altceva decat o moneda de schimb, nu un bun real.
Si cu el poti cumpara cate ceva, dar nicidecum pacea. Iar daca in inima omului e razboi, la ce bune toate celelalte ?
Asa ca mai bine sa fi bucuros si-n lucrurile mici, decat sa fi nefericit si-n cele mari.

4 comentarii:

Silva P spunea...

Fain articol, m-am bucurat sa il citesc, graiesti tu tare bine, de ar asculta mai multi si ar si aplica.Domnul cu tine Vasi!

dodo spunea...

suntem foarte mici acolo " afara " si ar trebui sa invatam sa fim umili in primul rand ! Ca evolutie, vietuitoarele alea de care zici tu ne sunt cu mult in fata ... mai tine minte cineva vorba aia batraneasca " Codru-i frate cu romanu " ...

Unknown spunea...

No ma Vasi, tu nu scrii pacilea nici de aia, nici de aialalta, da sa stii ca fiecare de aici citeste pt. ceva. Unul ca ii place citi, altul ca vrea sa invete bushcraft, altul ca ii place cioplitul, sau vrea sa stie de plante...sau toate la un loc. Si tu ai asa un dar, de la dai tuturor ceea ce cauta. Tuturor cu ceva prin bostan, nu ma refer aci la unii...nu le zic pe numa ca vei intreba ce am cu ei... Io iti multumesc fain inca odata. Stii tu pt ce. Sa ai sanatate!!!

Anonim spunea...

super fain, ca intotdeauna ; multumesc pentru peisaje ... si toate celelalte ;) GBU