gura de aer proaspat

A umbla in padure cu gandul la grijile de acasa, la stirile din ziare si televiziune, la barfe de tot felul si alte ganduri inutile, este o mare pierdere, .... mare de tot.
Vezi tu, merem impreuna si in loc sa observi si sa asculti, vorbesti si te gandesti la tot felul de nimicuri si nemultumiri.
Altul in locul tau ar dori sa aiba langa casa macar si un ,,petec" in care sa poata "respira" ceva mai pur.
De multe ori "imprumutam" si noi potecile mistretilor si caprioarelor. Drept e ca uneori le mai largim un pic.
In grupuri mari nu-i fain sa iesi indiferent cine ce-ar zice.
Dincolo de 4-5 oameni e imens, nu mare.
Amu ce sa zic, depinde si ce anume urmaresti. Dar daca vrei sa auzi ceva, sa faci si altceva decat sa povestesti lung, nu prea vei reusi.
Este dovedit faptul ca cu cat este mai mare grupul cu atat mai putin se face si mai mult se vorbeste.
Fiecare va cauta sa se sustraga, doar doar va face altu treaba aia in locul lui, fara insa sa realizeze ca neparticipand

activ pierde toata distractia.
Si ca sa fie clar, nu-i vorba de grupul tau, ... si in nici un caz de grupul nostru ( ... sau ? :)) ).
O data ajunsi unde ne doream, ne oprim si facem planul.

Cand esti la padure este esential sa distingi atat intre sunete cat si intre nuantele de verde.

Iti ziceam de multe ori cat de fain e sa sti speciile de arbori si ce anume pot ele sa faca pentru tine, unde si cum cresc, cat si de ce.
Imi este greu sa cred ca poti iubi o persoana pe care n-o cunosti. La fel e si cu natura. Intelegi tu ce zic ?

Sarcinile se impart.

Unu aprinde focul.

Altu se ocupa cu aprovizinarea de combustibil.
Si altii se ocupa cu fabricarea "mobilei".

Apropo de mobila, fie lucrii cu lemnul uscat , copacul cazut, fie deloc.

Nu uit ca la urma urmei confortul asta de a sta pe o bancuta e un moft. Niciodata sa nu-ti treaca prin cap sa tai aiurea arborele doar ca sa te asezi cateva ore sau minute pe el. Asta-i lipsa de ratiune.

Daca-i cazut insa, n-ai decat sa-l pui sub tine, ca pamantul trage rece.

Sa faci banca e moft doar daca o faci pentru o singur tura.

Insa daca ai in plan sa revii, atunci merita.

Spre exemplu paici poti si tu sa treci, sa te opresti, sa iei o gustare, un ceai.

Putin probabil sa-ti dea in gand, ca-i o

urcare tare abrupta si o coborare imboschetarita, dar na, nu se stie.

Asa cand misti e bine, insa daca stai te ia frigul.

E perioada aia de la incetu lu mai in care uneori mai si ninge (anu asta nu) .

Insa langa foc e omenie.

Ca-n multe paduri de paici, si-n asta ai lemn de foc si copaci cazuti in toate stadiile de uscare, de la aproape verde pana la putred.

Dar sa vezi numa cand o da caldura si pamantul s-o mai usca, baltile seaca si izvoarel se imputineaza, orice vale umeda si racoroasa e ca o gura de apa rece pentru omul insetat.

Perioada asta in timpu zilei is 12 grade cel mai cald si noaptea 1-2 grade.

Dar in cateva zile se schimba treaba .

Apoi gandul zboara la alergari lungi, in pantalon scurt, in teren variat, cu praf care se ridica de la impactul cu talpa.

Raze ce patrund printre crengile dese, variatii de cald si racoare.

Atunci cand fara tricou e bine si cand apa rece e la mare cautare.

Dincolo, complementar sau paralel (cum vrei tu) de umblat si mesterit, e alergarea in padure.

E o forma de miscare dintre cele mai faine. Te simti liber, atat de liber cat se poate simti un om in trupul sau atata vreme cat traieste aici jos.

Cu cat mai lunga alergarea cu atat mai mult calatoresti.

Nicicand odihna , apa si mancarea nu sunt mai apreciate decat atunci cand ele sunt necesitate si nu doar distractie.

Pe de alta parte daca ceea ce faci in trup nu se absoarbe in spirit, nu faci decat sa incerci sa umplii cu apa o suprafata convexa ( = inversul celei ce tine apa).

Si inchei spunand ca daca iti plac florile de la florarie sau plantele din ghiveci, atunci padurea este rai, mai ales primavara.