duminică, 19 iunie 2011

Culegem acu, ca sa avem la iarna

De data asta calatoresc usor, fara rucsac, doar cu o borseta, ... ca indianu. Doar in pantalon scurt si sandale (si daca nu ma bagam prin spini si increngaturi meream descult), ca simt
cat mai bine.
Ma uit la potecile pe care alergam iarna, acum sunt acoperite complet.
Nu ma pot abtine uneori sa nu ma gandesc, ca daca as vrea, as putea sa alerg drept prin tufele ale mari, printre puieti, pe deal in sus, cat de aprupt ar parea sau pe paraie cu pietre si nu m-ar putea prinde. E si asta un avantaj, nu doar sa cunosti zona, ci mai mult, sa o poti parcurge rapid, chiar si acolo unde lor li s-ar parea imposibil de intrat.
Dar astea-s doar niste ganduri d'ale mele asa ca nu detaliez. Obisnuiesc sa transmit uneori ce gandesc, chiar daca nu are neaparat relevanta sau chiar daca nu se intelege.
E bun macar si pentru diversitate.
Revenind la marcaje, cam asa era ideea lu Catalin despre marcaje.
Si nu asa. Vorba lu Vali - " astia or furat si marcajul vopsit" . :))
Amu iti spun inca o data ca sa fie clar, eu de marcaje n-am nevoie, ba chiar le evit, aproape oriunde merg.
Hei, dar nu intelege gresit, nu te indemn sa faci la fel, ... deloc.
Insa marcajele te ajuta pe tine, care nu sti paici si vrei sa parcurgi in plimbare , alergare sau cu bicicleta un traseu bine definit si nu sa bajbai obosit si ratacit dupa iesiri.
Stalpii i-au scos cu totul, unele tablite le-au rupt, iar acum au rupt coaja cu vopsea cu tot. O minte intunecata sau mai multe, care ori de plictiseala ori si-a imaginat ca face vreo treaba buna. In sfarsit, n-am nici o treaba cu asta .
Insa pacat de munca si implicarea lu Catalin si a baietilor.
Sa culeg cimbrisor si sunatoare, menta si coada soricelului, de aia am iesit.
Amu asta dintosu ce cauta acolo in campu cu flori aia nu stiu.
Cert e ca multi se infioara cand vad mortaciuni sau schelete, ... dar ignora semnele. Mie mai de graba imi aminteste de efemeritatea vietii in trup si ma face sa recalculez prioriotatile.
Asta era marisor as spune . Si dupa cum observi nu era deloc batran. Era matur si zdravan (vezi dantura).
Merg mai departe si iar ma opresc. La cules folosesc cutitul. Nu smulg planta ci o tai.
Dar cand mi se deschide o priveliste nu ezit s-o admir. In departare se aduna norii.
Deja Semenicul e acoperit. Pe semne ca o sa ploua. Las ca-i bun.
Despre ele ti-am mai scris, asa ca nu mai repet. Dar cine are curiozitatea poate vada un pic mai in detaliu.
Dupa o zi calduroasa prinde bine un pic de ploaie.
La coborare dau si de ciresi. Ma sui in ei si-i dau bataie. Nu stiu cum gandesc altii, dar noi paici consideram ca a manca cirese se cheama doar daca esti in pom si le culegi cu mana ta.
Inchei cu un alt gand. Anume ca :
"Sunt peste o mie de feluri de a pierde o zi, însă niciunul de a o întoarce înapoi"
Nu zic io ce inseamna o zi castigata ca sa nu zici ca te sugestionez, dar te sfatuiesc sa te gandesti bine la asta.
Pana atunci, sanatate si numa bine.

Un comentariu:

toctomerius spunea...

Faina iesire, cand am vazut ultima poza mi s-a facut dor de Ardeal :-)si locurile natale. Intamplator si eu am ajuns cocotat intr-un cires (iar de data asta mi-am adus aminte de copilarie - cand nu exista pom pe care sa nu-l "cuceresc") ... ce pacat ca acele timpuri nu se mai pot intoarce inapoi :-))), dar ce bine ca mai avem zile pe care "le putem castiga".
La cat mai multe zile "castigate" :-)
Numai bine.