sti de ce ?

Iti prezint o ipoteza, nu adevarul pur, pentru ca Adevarul nu locuieste in om, ... decat poate pentru putin si destul de rar, evident pentru ca omul nu se simte deloc confortabil in prezenta Lui.

El obliga persoana respectiva, ... si e clar ca nimanui nu-i place sa fie constrans sa umble pe o singura directie (chiar daca e singura buna). Degeaba te vei lega te termenul "obligatie" . Ca alegand un sinonim care tie ti se pare mai potrivit, ori vei jongla cuvintele, nu vei schimba absolut nimic. (te sfatuiesc sa nu te poticnesti aici)

Si tu ca si toti ceilalti te-ai intrebat macar o data de ce nu e mai bine, mai usor, mai "cald" in priveste legatura dintre oameni.

Nici un popor, armata, echipa, familie si nici macar intre doi prieteni nu poate fi o legatura stransa daca nu este unitate.

Probabil ca in termeni filosofici unitatea e mai mult de atat, insa eu o definesc cum stiu.

As zice ca unitatea intre doua corpuri (materiale), persoane, chiar o persoana si Dumnezeu este asigurata de liantul dintre ele.

Atata vreme cat interesul personal (prost inteles si aplicat, evident) este mai puternic decat liantul, acesta va sta ca o bariera ce impiedica aderenta pe una sau ambele suprafete de contact.

Daca o echipa nu este "unul singur" atunci acea echipa face mult mai putin decat ar face fiecare individ (singur).

Insa daca o familie este unita intr-un scop comun, va reusi cu mult peste ce ar reusi oricare din membrii de unul singur.

Ca o mica aplicatie, as mentiona tot un exemplu legat de natura, pentru ca e mai frumos.

Intr-o expeditie intr-un munte mare, fiecare membru al echipei (teoretic) are un rol bine definit.

Daca celui ce urca varful nu-i asigura nimeni calea, nu e nimeni cine sa administreze, sa organizeze, sa transporte, si fiecare membru doreste varful dar nimeni nu se "sacrifica " pentru munca mai putin glorioasa, aia nu se numeste echipa ci tentative de ascensiuni solitare in paralel (evident cu sanse minime de reusita).

Degeaba ne plangem ca oamenii sunt tot mai reci si mai distanti cand de fapt prin actiunile noastre ne indepartam singuri unii de altii.

Am observat un paradox - cu cat mai mare orasul cu atat mai putina lume sti.

La sat desi e mai mic parca oamenii se cunosc mai bine.

Cu cat ai mai multe mijloace de comunicare, cu atat mai putin comunici, cu atat mai secretos devii, cu atat mai mult afisezi doar o masca. Nimeni nu stie ce simti, ce gandesti, ce traiesti.

Vei zice " Nimeni nu ma intelege" .

Dar numai tu esti de vina. Nimeni nu te intelege pentru ca nu discuti cu nimeni, de aia.Te temi de transparenta. Crezi ca in felul asta vei deveni vulnerabil. De parca "secretele" tale ar fi vreo arma impotriva ... impotriva a ce?!

Nu stiu cum percepi tu lucrurile, insa daca nu-ti alegi liantul potrivit, nu va exista niciodata o legatura buna intre tine si oricine doresti.

Unitatea sta intr-o legatura indivizabila asigurata de o dorinta comuna care trece dincolo de orice altceva.

Si inca o treaba. Legaturile dintre oameni se desfac oricum, mai deveme sau mai tarziu. Macar ai grija sa fie cat mai tarziu.

Vorba inteleptului : " Daca nu poti iubi, macar fi politicos" (pentru ca e clar ca nu poti iubi pe oricine/pe toata lumea). Ce inseamna a iubi, nu zic, ca s-a tratat in multe volume de catre foarte multi si tot nu stim nicicare decat poate la nivel teoretic. De cate feluri este si cum se aplica, ... vorbe ce acum le auzi si intr-o clipa sunt uitate. A iubi se poate invata intr-o viata intreaga, nu intr-o jumatate de ora.
Daca actiunile din trup nu rezoneaza in spirit, e echivalent cu a munci, a-ti sapa gradina, a culege roadele, a le pregati si conserva si sa nu le gusti niciodata.

Iti trece oare setea daca ai multa apa langa tine dar n-o bei niciodata ?

Normal ca nu, ci vei muri de sete.