duminică, 11 noiembrie 2012

din padurile noastre



Nu peste multa vreme arborii vor fi complet dezvelti si vor mai trece luni intrregi pana ce vor imbraca din nou hainele.
Incerc sa nu pierd niciunul din momentele astea pe care le consider speciale.
Stiu (findca imi spun mai multi) ca din poze vezi numa ce vreau io sa-ti arat si iti prezint o astfel de tura ca pe ceva inedit. Insa de multe ori ti se intampla sa iesi si sa cauti ce vezi prin pozele astea si gasesti cu totul altceva.
In loc de diversitate si toate locurile astea placute dai de monotonie, vreme rea, etc.
Tocmai de aia iti spun de la bun inceput ca nu incerc sa "fabric" un mediu ideal in natura pe care tu nu-l gasesti cand iesi (asemenea multor emisiuni tv  regizate).
Insa vreau sa intelegi ca toata treaba sta in modul in care tu te raportezi la locurile prin care umblii.
Cum spuneam si mai demult, unul vede copacii, altul vede stejarii (rosii, albi, de deal, mai mici , mai mari, mai batrani mai tineri, cu dezvoltarea coroanei pe verticala sau pe orizontala,etc), fagii, mestecenii, molizii, larice, etc.
Unul vede ca-i inorat, altu distinge tipurile de nori si stie care cum se misca, ce si daca aduce ceva.
Unul vede ca-i plin de namol, altu vede in el o "carte" in care fiecare animal si-a trecut "gandul".
Poti sa iti iei ceva de baut la tine ... , dar eu prefer sa-mi iau ceva de cioplit.
Unul vrea tot conforul (de cele mai multe ori exagerat) pe care-l are si acasa , fara sa-si puna intrebarea de ce a plecat de acasa, dar cel mai rau este ca sta si asteapta ca altcineva sa-i asigure ce-i lipseste timp in care el se plange.
Pentru unul e greu si la deal si la vale, dar uita ca daca sta intr-un loc nu vede mai nimic din natura.
Ceea ce vreau sa conturez este ca daca vrei sa vezi trebuie sa umblii si daca vrei sa dormi bine pui mana la treaba.
Lumina naturala trece repede, ziua e scurta, iar noaptea e intuneric si frig. Daca vrei caldura, fie cari mai multe haine si un sac mai gros , fie calatoresti usor si compensezi cu un foc bun. De lanterna nu mai zic, ca nu-i optionala.
Sunt zone in care merg pe foc mic si doar pentru gatit. Iarna la munte merg exclusiv cu arzator, insa la padure focul de lemne este multifunctional si de neinlocuit.
De la ora 18 de cand se intuneca si pana pe la 1-2  cand inchid ochii, gasesc o gramada de treburi sa fac.
Fara foc mainile ingheata si este imposibil sa cioplesc.
 
Hrana o iau de acasa, insa obisnuiesc sa mananc si din natura. Fie ca e vorba de seminte, plante, fructe, ciuperci, etc, fie ca e vorba de hrana animala, consider ca este important ca omul sa nu uite ca painea se face din graul care creste pe camp (si nu se naste direct in magazine), ca inafara de puii care cresc intr-o zi cat altii intr-un an mai exista si altceva.
Pentru ca vremurile s-au stricat si oamenii sunt foarte multi, nu ne mai permitem hrana de pe vremuri, insa a nici nu gusta din alunele padurii, jirul si boabele de tot soiul, pestii si broastele si altele care mai sunt in numar mare duce la o impresie gresita asupra mediului.
Merg pe principiul ca atata vreme cat nu cunosti , nu iubesti. Este absolut imposibil sa afirmi ca iubesti o persoana pe care nu o cunosti. La fel este si cu natura si aici vizez in mod special ecologistii de fatada. Oamenii cu gura mare , cu inima mica si ochii inchisi.
Din trecut am invatat ca oamenii sunt fixisti si cand focalizeaza pe ceva anume, restu devine ceata densa :)) . Sti la cine ma refer ? La tine care te-ai oprit la ideea asta si pierzi restul postarii.
Raul este cam tulbure atat din cauza ploii de ieri si de zilele trecute cat si de la tafurile si tractoarele care trag bustenii pe parau in jos fara absolut nicio jena ca-l namoleste si ca nenoroceste orice forma de viata din el.
Ba inca mai vad in parau si valea lui cel mai bun loc pentru aruncat resturile in urma taierilor si a taberelor (crengi, coji, noduri, bidoane de ulei, cauciucuri mari si mici, table, sticle, etc)
Izvorul cel bun a secat complet si ma vad nevoit sa filtrez apa din rau. Un filtru improvizat cu materiale usor de gasit imi curata apa de impuritati si fierberea o face sigura de baut.
Un bidon dinasta sa ai ca restu aflii imediat, io nici pe asta nu l-am avut. N-am stiut ca-i izvoru secat (pe el ma bazam) , dar din nefericire am gasit petul chiar aici, alaturi de o gramada de doze si sticle goale.
Io nu inteleg de ce vi sa te imbeti la padure !!! (pentru ca la cantitatea aia de cutii si sticle nu mai poti zice ca ai baut asa de pofta :))  ).

Si pentru ca seara vine repede, intru iarasi sub pamant . Aici e vesnic noapte.
O lume deosebita de oricare alta intalnim. Marele Mester a ales ca unealta pentru daltuit apa.
Speologia nu-i un sport si nici o joaca, ci o stiinta. Ea nu poate fi practicata dupa ureche. Io nu-s speolog, dar atata lucru am priceput. E mare diferenta intre a vedea si a pricepe. In pestera, eu mai mult vad, dar speologul si pricepe.
Cu toate astea daca am ocazia sa intru nu ratez. Stii cum ii, un tablou frumos (la mine frumos de regula inseamna ceva peisaj cu natura :)) ) ii place si necunoscatorului, in vreme ce unul abstract necesita explicatii :)) si nici atunci nu-i sigur ca-l convingi.

Nu stau multe zile in acelasi loc pentru ca ziua se umbla.
Seara revenim la mesteritu din si la tabara.
Dar am zis sa mai las o clipa imaginea cu subteranul. Aici ca prin tuburi, apa trece si stropul se izbeste fie de piatra, fie de balti si cursuri de ape ce iasa cand si unde nu te astepti .
Uneori tot ce vezi in padure e o mica gaura pe care abia daca ai loc sa te strecori. Dar inauntru se deschid sali imense.
Afara a fost secetos, insa aici e umezeala permanenta (unoeri totul e inundat).
Daca apreciezi ce vezi si ajungi in mediul respectiv, nu uita ca esti in vizita si esti oaspete, nu cotropitor. 
Atentie unde pasesti si pe ce pui mana. Io nu discut aici de acte de vandalism, pe alea nici nu le iau in considerare !!! (pe acelea se asociez cu afectiuni psihice).
 Ci vorbesc de simpla neglijenta de a da cu capul (casca) in stalactite, de a calca pe ce nu trebuie, de a vorbi mai tare decat se cuvine si de a polua mai mult sau mai putin voit.
Nota: Daca iti place pestera si vrei sa explorezi, cauta un club de speologie . Explorarea pesterilor neamenajare poate fi si riscanta. Si o data ce te-ai pomenit in impas ai incurcat-o, ca aici telefonul tau care are 3 mii de functii nu stie sa prinda semnal, ca nu exista.. E bine sa mergi cu persoane avizate si sa inveti lucrurile ca la carte. Explorarile solitare sunt si mai riscante si daca nu incurajez drumetiile montane fara partener, cu atat mai putin nu-ti recomand sa intrii singur in pesteri. Poate fi unul din cele mai dificile medii pentru o salvare.
Stii cum ii si cu focul asta e ca si cu cartoful. In sensul ca-l poti fierbe, praji, coace, adauga la alte alimente, i se poate adauga si condimente si asa mai departe.
Nu-i totuna ce fel de foc ai. Unul arde rapid si luminos, altul mocnit si mai rosiatic sau cu nuante spre albastru.
Cert este ca flacara singura da mai putina caldura decat atunci cand lemnul ce arde e combinat cu mult jar. Cand apare jarul gros atunci ai parte de caldura ca la soba.
Focul asta de tip "baraj" il folosesc de multi ani pe vreme rece, pentru ca ofera caldura de durata si pe o suprafata mai mare. In plus asezarea lemnelor formeaza si un reflector de caldura.
Si pentru ca m-am culcat tarziu, mi-am zis ca voi dormi mai mult. Insa din senin m-am trezit.
Da, ai auzit bine, din seniul albastru rasare soarele si lumineaza de ma trezeste. E tare placut .
Si poate zici, ce fain ca ai locurile astea. Dar poate ca si tu ai locuri mai frunoase sau cel putin diferite. Sa nu crezi ca toti care stau langa munte il si vad, cu atat mai putin il umbla.
Sunt multe activitati ce se pot desfasura in natura, dintre toate ai face bine sa nu alegi pe cele distructive, chiar daca sunt cele mai raspandite. Dovedeste si de data asta ca nu esti precum gloata care umbla dupa momeli si face ce e mai usor si mai de prost gust.
Exemplific doar o particica din ce poti face. Altu poate e cercetator, altu sportiv.
Unul mediteaza si cauta ceva ce in alta parte nu a gasit, in vreme altu nu vrea decat un loc ceva mai curat si mai linistit unde sa poata sa-si auda gandurile sau sa-i poata transmite ceva copilului sau.
Cui nu-i pasa va zice, ce mare lucru. Padurea e acolo, a fost si va fi.
Gresit, a fost, dar mai e acolo doar o parte din ea si daca va fi sau nu ... e incertitudine.
Omul a fost dresat sa creada ca scopul sau este sa isi ia toate prostiile, sa-si faca datorii si apoi sa isi piarda vremea platindu-le.
El (eu, tu) confunda munca cu rodul ei si mancarea cu scopul ei.
Nu distingem intre a manca, a ne hrani si scopul pentru care o facem. Hrana nu este ceva ci ea doar face posibila umplerea organismului cu energie. Si abia cu acea energie se poate intreprinde ceva.
Faptul ca muncesti nu este ceva si ai face bine sa nu-ti faci scop din asta ca nu cumva sa gresesti tinta. Munca este doar mijlocul prin care obtii ceva. Si abia acel ceva poate sa conteze.
Cam asa-i treaba si cu modul in care ne raportam la natura din care parte suntem si noi. E prea putin in a-ti face scop doar sa iesi. Conteaza mai mult cu ce te alegi si cum anume te modeleaza (caracterul, gandurile, cunostintele, cugetul,etc).
Pentru ca in final e totuna daca ies sau nu la padure (din anumita perspectiva). Si acolo unde ceilalti au priceput ca e totuna si au ales sa nu , tu poti alege sa da (sa faci, sa mergi, sa intelegi, sa crezi).

2 comentarii:

Catalin George Festila spunea...

... vad ca gasesti numai oaze de liniste. Multe adevaruri graiesti despre natura. Ce fel de pesti ai acolo pe foc ?

micul mester spunea...

pastrav