duminică, 18 noiembrie 2012

fosnete si vant

Se zice ca acasa e acolo unde te simti bine sau unde ai pentru ce te intoarce. Amu la padure ma si simt bine si am si de ce ma intoarce. Nu stiu daca ii sau nu acasa, dar ii bun.
Lingura de stejar am cioplit. Am luat-o la padure sa-i arat de unde se trage si sa o asortez cu toamna.
Din imbulzeaza de culori, curand nu vor mai ramane decat nuantele de gri.
Acum pietrele sunt acoperite de frunze si tre sa caut mai mult dupa ele ca sa trag cu prastia.
Asa ca in prim plan se afla lingura de lemn. E genu de lingura simetrica, comoda si atat de rezistenta cat poate stejaru sa ofere.
Combinatia de culori mi-a placut mult. Are in ea atat lemn din inima arborelui cat si de la suprafata.
In calatoria cu o singura directie de mers, caut cumva sa trec pe la padure.
Si daca nu-i prea mult, mi-as dori sa iasa si lingura de frasin si poate si cana aia .

2 comentarii:

WitchKing spunea...

in prima poza, frunza e de Q. rubra, nu?

micul mester spunea...

io asa zic