Cutitu scandinav imi place sa cred ca e caracterizat printr-un echilibru foarte reusit intre simplitate si eficienta. Are materiale bune in el si o forma care sa permita mesteritu de tot felu.
La o lama dinasta finlandeza (Enzo) am gasit cu cale sa-i pun maner din "buba" daia de carpen si un pic de corn de bivol.
E compact, robust si simti ca-l poti manevra cu mare usurinta. Astea sunt cutitele cu care imi place sa ies la padure.
Si pentru ca el are o constructie simpla si teaca trebuie sa i se potriveasca.
Amu il sucesc o leaca si pe partea astalalta sa il poti vedea cum traba.
Si asa arata pe langa unu mare. Desi e mediu pare mult mai mic. Dar avand in vedere ca cel mare e la limita in categoria lui, nu-i de mirare.
In rest ce sa zic, ai presupus bine. Urmeaza leuku ... candva.
4 comentarii:
Frumos tare cutitul:D vreau si io unu:D
Cel mai frumos cutit pe care l-am vazut io/pe care l-am manevrat io. Manerul parca e portelan, absolut superb!
Stiu ca e veche postarea si poate intrebarea mea nu mai are sens dar vreau sa incerc.
Mai ai cele doua unelte "mezdreala"?
Le-am vandut demult.
Trimiteți un comentariu