luni, 13 mai 2013

clepsidra

Si inca un noiembrie se apropie. Dar poate inca mai ai curajul sa ma contrazici spunand ca mai este mult pana atunci ...
Cu toate astea, timpul zboara mai repede ca oricand si daca nu esti atent si te iei cu altele, vara va trece pe langa tine si sfarsitul toamnei , toamna vietii te invaluie . Fiecare frunza care cade, fiecare mugur ce rasare, fiecare secunda ce trece este doar o data, apoi nu mai este.
Vad ca si floarea se grabeste sa infloreasca de parca a uitat ca dupa putina vreme ii vor cadea petalele.
Copilul nu mai vrea sa fie copil si se mascheaza in ceva ce seamana de la departare a adult.
Adolescentul nu se simte bine in pielea lui si cauta sa sara cateva trepte deodata. Tanarul vrea sa fie deja om mare . Pana ce se dezmeticeste , nu mai e tanar, iar acum deja incearca sa se camufleze in asa hal incat sa para mai tanar decat este.
Vrea omul sa fie ce nu este, vrea clipa care inca n-a sosit iar cand vine momentul e deja tarziu, ca senzatia care s-ar fi potrivit cu momentul a fost deja consumata. Cat clipeste o data a si trecut si uitandu-se in urma 50 se pot comprima intr-un gand de cateva minute maxim.
E greu de zis daca varsta e o treaba de atitudine, de experienta, de aspect, de simtire sau cumva le inglobeaza pe toate si inca cateva.
Referitor la salcami, nu mi-au lasat impresia ca au inebunit, ca si in celebra melodie a marelui cantaret, dar totusi abundenta florala si mireasma ne-a facut nu doar sa mancam din ele ci sa ne dorim sa avem si niste stupi.
O crescut vegetatie multa si inca distanta de la un an la altu este suficienta cat sa uit si sa ma minunez de modul in care padurea devine pe alocuri impenetrabila sau foarte greu penetrabila.
Gandacimea, soparlimea, pasarimea si soricimea misuna si fosneste toata frunza verde si uscata. Greu sa vezi ceva mai mare, ca de regula te aude el inainte sa-l vezi tu.
Cu socu parca avem treaba. Culegem sa facem un suc dala, ca dupaia trece . Mai vreo saptamana mere cules de paici, apoi trebuie urcat mai la altitudine.
Peste covorul de frunze s-a asternut haina groasa si verde de mur, urzica si tot felul de spinaraie si plante bolunde. Incepenad de acum si pana toamna tarziu, suntem conditionati in multe zone sa ramanem pe poteci.
Spinu al mare iti rupe fasu, iar urzica mare si multa iti da acupunctura in doza cvintipla, mai cu seama daca e  cata uda dupa ploaie . Oare cum le da la baietii astia cand incearca sa traduca textu in limbi straine, cu translator dinasta de pe net ?  ... =)) .
Sa vedem acu, ca ii gata si lingura si cutitu.
Papucii de alergare s-au rupt, tocit, tasat, consumat.
Muntele asteapta si padurea ma cheama. Inca o alergare, poate ultima, poate nu.

Niciun comentariu: