vineri, 31 mai 2013

mestesugita din stejar

Despincand butucul cu toporul ascutit, vad in lemn doua nuante placute. Mirosul lemnul de stejar pe care deja il cunosc bine, ma face sa il apropiu si mai mult de nas si sa inspir lung.
Era mai cald ca astazi in dupa masa in care am mers sa pregatesc semifabricatul la kuksa. Daca mi-a fost cu putinta, am pregatit si pentru vreo doua linguri.
Asa se face cu dupa mai bine de 3 saptamani am gatat si lingura asta. Stii cum ii, le incepi si le lasi de-o parte si iei altceva si apoi iara revii la ele.
Afara de fibra si nuanta, duritatea lemnului e o treaba demna de mentionat.
In rest, lingura e incapatoare, comoda sa manci cu ea cum iti place si am finisat-o cat de bine am putut.
Am zis sa pastrez in ea atat simplitatea caracteristica unei linguri utilitare, dar sa impace cat de cat si ochiul.
Are husa din piele si mere bine la padure, in munti si in orice casa.

3 comentarii:

Valentin Dan spunea...

Foarte frumoasa si imi place modelul de pe maner. Il apreciez din perspectiva faptului ca nu se pot aduna resturi in santurile motivelor ornamentale.

Catalin George Festila spunea...

arata foarte bine . si stejarul e greu de gasit si scump . pacat sa il tai

micul mester spunea...

Pacat sa-l tai spunem noi, dar cei din industria lemnului ne-ar contrazice.
Partea buna este ca nu tre sa tai ca sa ai pentru mesterit. Is atatia arbori rupti, cazuti si crengi mari. Dupa fiecare iarna si furtuna gasesc. Is acolo in diferite stari, de la verde, la uscat si pana la putred.
Ca sa cioplesti nu ai nevoie decat sa te plimbi un pic si sa alegi, ca se gaseste lemn pe jos.