drumetie si invatatura - muzeul cu pietre de moara

 Spun si invatatura, pentru ca drumetia deriva de la drum. Si deseori omul confunda drumul cu soseaua sau cel putin cu alte tipuri de drum batatorite si usor practicabile.
Nu domnule, drumul este o cale. Drumul meu este pe acolo pe unde umblu - "am drum in partile alea ...".
Si nu ajunge sa mergi, nu ajunge nici doar sa privesti. Tre sa intelegi, sa constati, sa iei notite, sa acumulezi, sa selectezi, sa practici, sa transmiti.
Sunt cativa ani de zile de cand nu mai cred in vorba - "doar o simpla plimbare, nimic mai mult". Nu ar trebui sa confundam "simplu" cu "simplist" (vechea discutie, dar mereu actuala si mereu ignorata) .
Taraneste vorbind, am sa incerc sa enunt ceva ce sper io ca va clarifica diferenta intre termeni. Cand spun e simplu pentru el sa urce dealul cu rucsacul in spate fara sa se oreasca, e simplu pentru ca e sanatos si antrenat. Dar nu pot spune - "e doar o simpla floare, nimic mai mult". Pentru ca oricine are habar de biologie, stie ca o floare este ceva foarte complex. Pana si o singura celula este ceva complex. Diferenta sta in cunoasterea sau necunoasterea detaliilor.
Cand afirmi ca e simplu sa faci ceva ce poti face pentru ca te-ai obisnuit cu asta, ai dreptate oarecum, a devenit simplu pentru tine. Dar cand spui ca padurea si umblatul in ea e ceva plictisitor, tre sa te anunt ca esti inchis in propria ta necunoastere. Baiul nu-i asta, baiul este atunci cand nici nu vrei sa iesi , sa deschizi ochii. Si chiar de nu ai padure, baiul este ca nu vrei nici alte treburi ce au legatura cu viata si ci mai de graba iei nimicurile servite de piata . La inceput iti sunt oferite pe platouri ca mostre gratuite, iar apoi incepi sa investeti si timpul si resursele in tot felul de orice, fara de care nu doar ca poti trai, dar traiesti chiar mai bine.
Ce doreste omul "postmodern" , homo sapiens sapiens  ( ca io cand eram mic eram doar homo sapiens, acu nu-i mai ajunge sa fie om inteligent, acu e de doua ori inteligent !!!, ... dar e o vorba acolo care zice : "Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni" ) ???   Pai, ia sa vedem, astazi vrem ceva sintetic, sa fie gata foarte rapid, usor de digerat, daca se poate predigerat, foarte aromat, foarte colorat si cat mai zgomotos ca sa poata si altii sa observe. Artificial , intoxicant !!!
Dar daca totusi vrei, atunci hai sa mergem inca o data la padure.

 Umblii si bagi la cap. Nici mic, nici mare, nici destept si nici altfel, esti inafara ta si nu privesti locrurile din perspectiva egocentrica ci te lasi de tine si cauti sa explorezi, sa absorbi. E timpul pentru asimilare.
Nu cauta sa faci ceva ca sa-ti satisfaci sentimentele si sa gadili simturile. Fa ce faci cat de bine, iar sentimentele vor fi incluse in proces. Nu cauta sa obtii un mijloc din care sa-ti faci scop, ci mai de graba urmareste un scop utilizand mijloacele. Daca doar te uiti la poze, atunci nu-i deloc abstract ce iti scriu, ... ca si pentru a constata ca e abstract tot necesita un pic de interes sa citim.
In lumea in care informatia e la o apasare pe buton, s-a ajuns ca omul sa nu mai fie in stare sa se concentreze sa mai citeasca ceea ca cauta. A ajuns omul nostru (tu si eu) sa ia doar praful de la suprafata tuturor lucrurilor si sa piarda interesul pentru detalii, pentru esenta si in final pentru consistenta.
Aici vreau sa intervin si sa remediez atat cat reusesc. Vreau sa fac ce n-am facut pana acum, mai intai la mine si dupaia si la care mai doreste sa aprofundeze ceva (macar legat de natura, poate de viata).
Cine esti tu? ma intrebi iarasi, dar cine ar trebui sa fiu , te intreb io ? Adevarul este ca in realitate nu te intereseaza cine sunt, ci imi pui intrebarea cu speranta sa constati ca nu am vreo autoritate speciala si vei putea sa iti astupi urechile in continuare. Pai io ce sa-ti zic, somn usor.
Sunt profesor domnule si predau oricui doreste sa invete. Asa cum tu mi-ai fost profesor la alte materii, am si io o materie pe care o predau oricui doreste sa o invete.
Materia asta are de-a face cu a privi lucrurile diferit, mai clar zic io, poate chiar mai in profunzime/detaliu.
Vreau sa recastige omul puterea mentala de a face ceva cu mana lui. Vreau sa pricepi ca in migala si in exercitiu e o taina mare.
Aici ne vom impotmoli, in superficialitate evident, pentru ca omul s-a obisnuit sa categoriseasca lucrurile in functie de valori, importanta, etc. Dar uitam ca formarea ta ca om este de departe cea mai mare valoare ce o poti dobandi.
Daca poti face bine un lucru si ai rabdare sa mai iei o data daca nu ti-a iesit din prima, daca reusesti sa treci peste blocajul mental numit plictiseala si "n-am chef de asta" , atunci s-ar putea sa fi trecut la alta etapa. Daca reusesti sa faci un lucru bine, ai sanse mari sa faci si altele.
Invantand, inveti sa inveti. O data ce ai invatat sa inveti, reusesti sa-ti faci un sablon, inveti sa-ti faci o "schita" sa iei notite sa pui lucrurile in ordine ca sa se poata sedimenta cum trebuie.
In amalgamul de strigate si forfota, s-a mai trezit inca unul care nu stiu ce tot zice, dar pare ca face pe desteptul ...  , mda, e si asta o perspectiva. Dar daca nu esti prea mandru sau prea ignorant, s-ar putea pe viitor sa colaboram si sa iasa ceva util, din care vom avea de invatat amandoi.

 Fiecare meserias utilizeaza sculele cu care e priceput. Macelarul stie cu cutitele , frizeru cu foarfecele, eu cu cadrul natural.
As vrea sa cred ca vei intelege faptul ca nu natura o promovez ci doar ma folosesc de ea ca sa pot ilustra niste aspecte si sa transmit ceva pe calea asta . Desigur ca la pachet promovez natura, sportul, viata sanatoasa, hrana curata, etc, dar esenta e dincolo de ele.
Stiu ca ti-ar place poate sa primesti raspuns in doua cuvinte la intrebarea ta din patru. Dar un raspuns de felul ala rareori e valid. Cel mai adesea raspunsul potrivit e o alta intrebare. De ce ? pentru ca intrebarea aia stimuleaza gandirea, ratiunea, te determina sa cauti, sa calatoresti, sa faci asocieri, conexiuni, sa legi relatii, te face vulnerabil la greseala, dar si responsabil totodata.
Dupa scurta introducere care trece ca un gand de jumate de ora in jumate secunda, pasesc printre pietrele colturoase acoperite de funzele prea putin tasate de zapada ce pare sa lipseasca anul asta.

 Si pentru ca m-ai "provocat" cu pietrele de moara, am zis sa aduc la cunostinta si altora lucrurile astea.
Este adevarat ca pe zona noastra, pe unele dealuri erau in trecut mesteri care isi ciopleau pietrele de moara la fata locului. Asa se face ca tot ce urmeaza acum, este un episod dintr-un "atelier" mestesugaresc care cuprinde o jumate de deal.
Aici venea omul nu stiu cand, dar stiu de ce. Petrecea multe ore pe zi cioplind piatra.

 In diferite faze, unele mai la inceput, alte deja aproape terminate, multe care au ramas fiind rebuturi. Aici le ciopleau si cand erau gata, le transportau acolo unde era nevoie. Banuiesc ca se facea si comert cu ele, in sensul in care mesterul facea poate chiar la comanda si primea altceva in schimbul muncii sale.
Precizez ca in fiecare poza e alta roata.

 Stau sa ma gandesc ca scotienii daca aveau roti dinastea prin paduri, ar fi facut multi bani cu turismul si sa vezi numa ce de povesti si legende mai bagau. Si stii ce-i interesant, ca ai fi dat bani sa mergi sa le vezi, aici unde sunt gratis, nu mergi, ca nu esti motivat. Vechea discutie cu antrenamentele la sali. Care-i raspunsul la intrebarea mea - " dar de ce vrei sa platesti pentru ceva ce poti sa ai si gratis? " , raspunsul lui este - " paaai, acolo daca stiu ca am dat banu is obligat cumva, in plus mai vad si pe altii facand". Dar de ce nu esti tu ala care motiveaza pe altii ???
 Noi insa, incuiati in superficilitate si incultura, nu suntem in stare sa dezgopam nici macar o farama de istorie, dar mai sa promovam ceva. Galusca, gata mestecata si insiropata (ti-am zis doar, cu arome si esente artificiale), asta-i hrana pentru omul fara "dinti" (=fara minte), tu insa poti mai mult de atat.

 Unele au crapat in timpul cioplirii, altele n-au mai apucat sa fie terminate din varii motive. Dar inafara de cele care s-au spart cu siguranta ca multe au fost facute bine si transportate.

In tot felul de pozitii le gasesti, peste si printre ele au trecut si razboaie. Nu m-as mira ca unele din aceastea sa fi servit si ca scut ostenilor din acele vremuri. Altele poate ca au fost mesele ciobanilor si drumetilor. Multi au trecut si nu le-au observat, insa ele au ramas nemiscate.

 Cam asa e roca din care se fabricau, conglomerat, cu diferite "granulatii".

 Urc, cobor, ma strecor si mai gasesc cate una. O treime, alteori doua.

 Unele sunt groase, alte mai ca placinta.

 Unele au gaura abia inceputa.

 Majoritatea sunt acoperite cu muschi.

 Unele sunt mari, altele si mai mari.

 Pe unele nici nu le observi daca nu te uiti special dupa ele.

 Iar cu altele te intalnesti pe culme.

 Dintre mici si groase e si asta din care a ramas doar jumate, nu stiu unde e cealalta.

 Si aici ai una la care gaura nu a mai apucat sa fie practicata.

 Iar asta sa infipta,

 gandesti ca-i un cauciuc de raba.

Asa-i cu rotile de moara pe scurt, is aici si ar fi multe de povestit, multe de cunoscut despre ele si vremurile in care se ciopleau si erau intrebuintate.
Imi place sa cred ca era o lume mai aspra in care omul avea valoare pentru ca era om, si cand indemanarea era considerata o valoare , iar omul era mai stabil psihic.
In dezumanizarea si relativizarea ce tinde sa se absolutizeze, se pierde omul pe sine, uita pretul vietii si cantareste omul doar ca pe un produs. Daca imi iau o masina care face cat 10 angajati, atunci aia valoreaza mai mult ca cei 10 oameni. Dar stai putin domnule, uiti ca nu poti pune pret pe viata. Poti cumpara un serviciu al unui om, dar nu poti cumpara viata lui, pentru ca aceea nu-i apartine nici macar lui.
Dreptul la viata se primeste la pachet si procesul incepe la nastere.
Daca apreciem viata nu pentru ce ne ofera omu, ci dincolo de asta, apreciem ca pe ceva inexplicabil si minunat, atunci recastigam si flacara care s-a stins in inimile noastre. Recastigam pasiunea de a trai.
Dar daca desacralizam viata si tot ce tine de ea, atunci toate se murdaresc si noi pierdem sensul la orice.
Iar ceea ce ramane este doar o sinucidere lenta si o lunga agonie.
Destept nu esti cand ti-ai dat seama cum merg lucrurile si cand ai realizat ca nu-i nici o smecherie cu omul si cu viata. Se zbate un pic ca viermele, ... faci ce faci sa profiti si sa nu te lasi fraierit si cam asta este.
Nu nu, gresala !!! destept incepi sa fii cand reusesti sa treci peste asta si sa redobandesti mireasma .
Sa redescoperi minunea vietii, fara de care nu te poti bucura ca traiesti. Cata vreme zbaterea ta este doar pentru cateva celule in descompunere nici daca ai reusi tot ce iti propui, nu-ti va aduce mai mult decat o modesta satisfactie de moment.
Insa daca privesti din nou lumea si tot ce-i dincolo de ea ca pe o mireasma ce te imbie la viata, vei vedea ca desi esti mai mic decat credeai, poti sa zburzi. Si vei alerga si vei simti iarasi lucrurile despre care batranii vrbeau si despre care credeai ca sunt doar basme invechite.

 Si atunci iti va zice cineva depimat si cocarjit de povara propriilor ganduri - "mai baga-ti si tu mintile in cap" , iar tu atunci vei zambi si vezi stii ca el nu a fost unde esti tu acuma, insa tu ai trecut deja peste etapa necunoasterii si descompunerii premature.
Cand spui viata, nu poti asocia cu ceva ce o minimalizeaza. Nu poti spune e doar un copacel. In anume context, copacelul ala poate fi ca o oaza. Mic sau mare, asta este un defect de perceptie in care punem importanta in functie de dimensiuni.
Spre exemplu pinul asta, care e un bonsai natural este chiar mai deosebit decat ceilalti arbori din jur care sunt mult mai mari.

Mogaldeata, a crescut foarte incet, neavand pamant ci doar stanca. El stie cat are de lungi radacinile si cum reuseste sa adune hrana ca sa mai inmugureasca si anul asta. Mic, dar expresiv, e un exemplu de forta vitala.
Cu ochii nostrii vedem doar carcasele prin care viata se manifesta, dar viata in sine ne este invizibila. Iar gandirea e ca vantul, nu o si nu il vezi, dar le simti si le vezi urmarile.
Pana la urmatoarea, numa bine.