E mai subririca si mai zvelta. Din
fag mi-am permis sa fac forma asta fara sa am emotii ca n-ar tine. E lingura foarte usoara si are cupa mai deschisa.
E poate pentru cei care se uita la orice gram cand cara (de regula cei ce merg la munte au in vedere si aspectul asta), dar mai ales pentru oricine o vede si crede ca forma asta i se potriveste.
6 comentarii:
Faina lingura.Te intreb pe tine ca esti priceput in lemn, am facut si eu o lingura , la sfarsit am finisat-o cu smirghel , a iesit lucioasa dar dupa ce am mancat cu ea parca iarasi s-a facut poroasa, stiu ca lemnul lucra la apa, dar daca o finisez iar si pe urma mananc cu ea , iarasi se poate intampla acelasi fenomen?, cu ce se poate da ca sa nu mai apara porii( am dat-o si cu un pic de ulei de in).
Merci,Cristi
Am mai discutat aspectul asta, dar nu-i bai.
Io nu ii fac ultima finisare decat dupa ce inmoi lingura in apa si apoi o usuc, ca fibra sa se umfle. Dupa uscare e rugoasa. Atunci o finisez ultima oara si dupaia o dau cu ulei.In felul asta nu are ce sa se mai umfle.
Poate dupa luni sau ani de folosinta o mai finisezi doar cu mana goala si ulei sau poate chiar cu un smirghel fin.
Merci , o sa procedez intocmai , daca vrei sa o vezi si sa-i dai o nota , poti intra la mine.
cu placere,
o sa intru
Multam mestere ,acum am mai aflat un mic secret(detaliu) al slefuirii lingurii(lemnului).Cu respect iti multumesc.
Cu placere si spor in cotinuare iti doresc.
Trimiteți un comentariu