devreme ... sau de vreme

Se deschide o imagine in care cerul patrunde partial printre coroanele arborilor. Nu a plouat noaptea insa stropii mai atarna . As vrea sa zic ca lucesc si ca soarele arunca in ei lumina pe care acestia o reflecta, dar nu e cazul de albastru, e doar nuanta de gri.
Incepe sa fosneasca. Ce sa fie oare ca doar nu se vede nimic venind, totusi zgomotul se amplifica si lucrurile din jur se misca. Parca imi aduc aminte, e ceva cu diferenta de temperatura, cu gazele din compozitia aerului cu variatii de presiune, nu-i simplu, dar nici complicat, e vantul.
O frunza capteaza atentia din simplu motiv ca nu poti privi mai multe simultan si te focalizezi pe un punct. Se clatina pana ce stransoarea se desface si o data eliberata, zici ca se avanta ca un caine ce tragea de lant sa-l rupa si acum a reusit. Dar ea pluteste, cainele nu.
Te uiti si cand o vezi cum zboara zici ca forma ce o are i-a fost data special ca sa poata pluti pe vant. Totusi realitatea este ca forma se prea poate sa aiba legatura mai de graba cu altceva. Ca de fapt e posibil ca ea sa aiba asa suprafata mare pentru a putea absorbi multa lumina.
Lectia e simpla, asocierile pe care le facem deseori determina o anumita logica chiar si inafara cunostintelor minime necesare. La nivel de imaginatie si exercitiu nu-i rau, dar daca din asta facem stiinta si zicem "stiu de ce e asa" , se prea poate sa ne grabim cu afirmatiile si sa constatam ca nu stim. Alta ipoteza (cel putin eu cred asta) este ca in natura nici un lucru nu indeplineste doar o singura functie, iar complexitatea este termenul cel mai potrivit daca e sa descriu intr-un cuvant .
Privind din hamac vezi lucrurile la un alt unghi si cu mai multa lejeritate (ca de stai in picioare cu capul plecat pe spate te doare ceafa si o parte din concentrare se va risipi cu gestionarea contracturilor musculare).
O alta zi, o alta lingura ? Nu chiar. Sunt multe alte zile si inca o lingura.

Tot din lemn de ulm inrudita cu cealalta, nu prin forma ci prin continut si provenienta. De fapt s-au hranit cu aceeasi seva si au impartasit aceleasi anotimpuri.
Acum fiecare din ele este matura si are calea ei de urmat. Desi vor avea locatii diferite, in mare indeplinesc acelasi scop, acela de a duce ciorba la gura.

Daca e sa fac o descriere privind forma si dimensiunile, pot zice ca se incadreaza in tiparele clasice.
Lemnul e pentru o vreme. Trece ori ca il utilizezi ori ca nu. Pana si piatra se macina si se face nisip sau/si pamant. Structurile actuale sunt orice vrei, dar nu stationare. Exista un proces necontenit de modificare la nivel atomic care desi pare lent vazut printr-o gaura facuta cu un ac intr-o foaie rupta dintr-un carnetel ce contine poate cateva ganduri notate, toturi imaginea de ansamblu se cere a fi raportata la ceva mult mai mare.
Frunza ce parea ca zboara doar a plutit, iar acum e pe sol si langa ea vor veni si restu in urmatoarele saptamani.
Exista o confuzie majora la nivel de perceptie in ce priveste viata cand este privita ca un cerc (roata, circuit, vezi invataturile de demult). Iar confuzia consta in faptul ca omul care se pripeste nu distinge intre ce este temporal si ce nu. Se vede pe sine ca pe un arbore si numeste viata cresterea si dezvoltarea (multiplicarea si "diversificarea" functiilor la nivel celular) trupului, iar prin moartea si descompunerea acestuia trage linie si zice ca asemenea arborelui ce cade, cercul continua prin semintele lasate de al batran care acum pe fond de caldura si lumina germineaza si altii vor creste.
Aici se pierde din schema un aspect esential. Anume ca omul ca si fiinta nu este temporal. Nu este "atomic" nici la nivel de individ, gandire, constiinta. Daca nu este atomic, nu este afectat de forta gravitationala si implicit nici de timp. Nici informatia nu este temporala.
Cand un om pierde un segment din trup nu devine mai putin om. In sinea lui nu simte ca e mai putin complet, tot ce pierde este capacitatea de a manifesta anumite treburi . Ai pierdut doar o unealta, nu o parte din tine. Cine numeste omul trup ala spune despre tine ca esti o trusa de scule, un briceag dinasta elvetian multifunctional.
Dar de fapt tu esti cel care manevreaza briceagul. Esti gandul din spatele trusei, poate esti chiar constiinta .
Sau poate constiinta este o parte componenta din tine, poate este acel segment, acea parte prin care Creatorul comunica cu creatura si asa se explica de ce atunci cand dorim sa inchidem canalul astupam "gura" constiintei , ... nu stiu, cred.
Lingura nu e nimic, nimic altceva decat o unealta pentru mancat, gandul din spatele ei este invatatura primita exact ca si educatia din spatele tehnicii invatate intr-un stil de arte martiale. Daca doar misti, curand nu vei mai misca. Orice miscare inceteaza la un moment dat, insa daca miscarea a fost cu sens ea a contribuit la ceva semnificativ.
Daca doar alergi, curand nu vei mai alerga. Insa daca ceea ce faci in trup rezoneaza intr-un mod constructiv in spirit atunci n-ai pierdut vremea.
Nota: se cere sa invatam ce-i aia constructiv si distructiv. Neutru nu exista cata vreme se utilizeaza (= investesc sau risipesc) resurse si energie.