duminică, 21 septembrie 2014

verde pentru inca putin

N-as vrea sa zic in cuvinte, da nici nu mi-ar place sa astept pana ce va veni cineva care sa faca analiza si sa dezgroape anumite aspecte mai mult sau mai putin relevante ce stau intinse printre randuri.
Observi bine ca-mi fac loc in context utilizand treburi simple si comune . Spre exemplu culorile.
Asa se face ca nu peste multa vreme vom schimba haina. Doar pentru putin si doar daca nu va bate vreun vant tare, ne vom putea bucura de nuantele galbui si rosiatice in copaci. Urmeaza apoi dezvelirea si pregatirea pentru sezonul rece. Arborii nu vor mai avea nevoie de frunze, insa pamantul da.
Eh, dar am alte aspecte ce doresc sa le pun in lumina astazi.
Discutam de modul in care facem ceva nu doar de dragul de a face ( nu "pur si simplu" , ca de ar fi PUR si ar fi SIMPLU ar fi excelent, dar superficialitatea nu are nimic pur in ea si nici macar simplu, ... poate doar simplist).
Asa se face ca am ajuns sa personificam abstractul si sa abstractizam persoanele.
Societatea pare ca a devenit in mintea unora o entitate de sine statatoare capabila sa dicteze si sa intretina. Si se pare ca pentru a o multumi, omul e pregatit sa renunte la principii morale (care initial au cladit tot ceea ce se putea numi societate , in adevaratul sens al cuvantului , care initial era formata din totalitatea indivizilor ).
Se pare ca sunt cativa care dau tonul iar restu recita ce li se pune in fata, dar fara sa mai si analizeze/gandeasca versurile.
Aici vin si mentionez ca nu e obligatoriu sa crezi toate prostiile ca sa poti trai multumit.
Dupa "principiul" ce e val ca valul trece, e bine sa constientizam ca dincolo de alergarea dupa nimic, de graba interminabila si de toata narozia care ne este semanata de peste tot, este important cum te misti acum.
Sunt doua mari ganduri in mintea ta care par sa intre in contradictie. In prima faza auzi ca esti deosebit si ca totusi contezi pentru el/ea (astea is de la tv) mai cu seama cand vrea sa-ti vanda ceva si cand are nevoie de un serviciu, apoi desi nu-ti zice personal, totusi subliniaza cat de ingrosat posibil ca individul nu are o importanta prea mare si ca oricine poate sa fie cu usurinta inlocuit.
Nu mai esti o persoana ci esti doar un obiect care indeplineste o anumita sarcina, iar valoarea ta se ridica strict la cat reusesti sa produci pentru ei. In rest esti o pacoste si esti fragil ca un bec dinala vechi si consumi la fel de mult desi dai lumina slaba.
Pe langa indobitocirea fortata in care in loc de lipsa informatiei este folosita alta unealta care se cheama INFORMATIA, dar de data asta cea de foarte proasta calitate, mai esti intins pana aproape de pragul ruperii ca nu cumva sa scapi din stres si sa apuci sa iti amintesti ca ai fost creat sa traiesti liber.
Nota: Informatia eronata e un mijloc de dezinformare mult mai eficient decat lipsa informatiei. Lipsa de informatii te tine interesat si pregatit , pe cand informatia proasta mascata in una buna este menita sa-ti creeze impresia ca ai rezolvat problemele si ca ai primit raspunzurile.
Utilizand pe rand cele doua "unelte" scopul a fost indeplinit. Mai intai ne-au insetat, apoi ne-au servit apa de la fantana otravita.
Desigur ca pentru un mare procent din cei atat de putini ce apuca sa citeasca si textul, vor considera ca ce spun io acu e abstract si nu ceea ce le este servit zilnic.
Bine. Revenim la minunata padure. Ce e minunat in ea? Unde e minunea ? E peste tot in jur.
Minunea prin definitie consta in ceva ce nu suntem capabili sa explicam. Pe de alta parte mereu au fost si oameni ce nici nu au dorit sa o explice. Cand incepi sa faci analiza unei actiuni ce cuprinde procesul sarutului sau cel al gustarii unei ciocolati foarte reusite facute in casa, risti sa pierzi nu doar momentul ci si intreg ansamblul. Tre sa bagi la cap ca unele "lucruri" daca le diseci, le omori !
Nu vreau sa ma adancesc in asta prea mult, dar ceea ce se cheama biologie (care de fapt pretinde ca este stiinta ce studiaza viata) este mai de graba studiul pe mortaciuni si are in vedere doar carcasa , viata in sine ramane in continuare un mister. Cand tai broasca sa vezi de ce traieste, constati ca nu mai traieste .
Daca incerci sa inghesui ratiunea in ABSOLUT orice, ajungi sa gandesti ca un robot (chiar daca e vorba de un robot mai destept). Fiecare din "uneltele" astea servesc unui scop si fiecare are o limita. Cand incerci sa simplifici complexul doar din dorinta de a-l putea pricepe, nu faci decat sa pierzi detaliile si sa pui o eticheta gresita.
Deci ziceam ca focul ...
Da, am mai vorbit despre el si acum e mic si plapand si incalzeste exact cat trebuie, dar vine iarasi vremea in care se cere sa fie mare ca sa fie util.
Am luat lemnul pentru arc special ca sa-l indrept si apoi sa-l stramb asa cum vreau. Poate ca oricum toamna e un sezon bun pentru mesterit.
Ca de fapt in padure un copac cand cade nu poate sa nu afecteze si pe altii din jurul sau.
Asa se face ca un gorun a mai rupt si cativa frasini exact cum fagu ala mare a rupt cativa carpeni.
Ce sa este asta oare ? Ii clar lemn pentru linguri, pe langa multe alte intrebuintari ce le mai indeplineste chiar acolo.
E asa mic ca-l poti purta la chei, intre dinti, la ureche (daca n-ai floare) si este practic mai ales in ce priveste cioplitul lingurilor si pregatirea semifabricatelor. Ai ghicit e toporelul
Era (sa incerc) sa imit in litere sunetul pe care il scoate lama cand despica fibra, dar mi-am dat seama ca nu imi iasa.
Din nou ma izbesc de saracia cuvintelor scrise si de limitarea lor cand vine vorba sa descriu un miros, un senstiment, chiar si un sunet. Orice comparatii utilizezi si orice metafore, daca receptorul nu are suficiente informatii ca sa poata asocia, niciodata nu va putea sa inteleaga cum anume miroasea acolo si ce anume ai simtit cand ...
Ziceam mai sus ceva legat de procesul in sine si nu doar de produsul finit.
Stiu ca pentru multi nu conteaza cum se obtine si prin ce mijloace a luat nastere ceva, dar pentru care conteaza tin neaparat sa le expun.
Asa se face ca nu e totuna cum iasa o lingura din lemn. Nu e totuna nici unde o cioplesti si nici de unde iei lemnul.
Primul care are contact cu lingura este cel care o ciopleste. El e primul care invata ceva de la lemn, de la natura, ceva despre ce inseamna sa iei doar cat trebuie si mai bine putin. Cand iei putin, daca nu e destul mai iei o data, dar daca ai intrat prea adanc si ai intrat rau, ce e desprins inapoi nu se mai lipeste.
In ceea ce priveste semifabricatul pentru lingura, fiecare se poate opri din topor la cat simte ca e suficient cat sa nu avarieze iremediabil lemnul. Io obisnuiesc sa intru mult mai adanc decat vezi in pozele astea.
Insa acum nu fac decat sa pregatesc ceva lemne pentru cand ies in deplasare si asta doar ca sa am destula munca din cutit.
Pentru care e vizitator de putina vreme paici, am pus cate ceva asa pentru exemplu ca sa iti poti face o idee.
Daca ar exista o dorinta mai mare (decat constat) in privinta acestei activitati sau daca as fi mai infigareţ (cum nu sunt), poate ca as incepe sa fac tabere de instruire pentru cioplit linguri si toata treaba sa aiba loc la padure intr-un cadru cat se poate de primitor dar bine organizat.
Am observat un paradox aici. Ca nu cei ce detin cunostintele organizeaza scoli si evenimente ci cei care se pricep sa organizeze, deci nu cei care s-ar pricepe la ceea ce se preda acolo. Cumva as zice ca idealul s-ar materializa intr-o colaborare.
Asta gandind in termeni de promovare si popularizare a unei astfel de activitati. Desigur ca priceputul organizator vede din munte banii, din padure la fel si de fapt din orice altceva. Baiul este ca pierde din ansamblu esenta , iar tu din lipsa de altceva si neavand cu ce sa compari iei ce prinzi.
As zice ca pe acolo suntem si cu scolile de munte in prezent.
Bine. Io totusi ma bucur ca treaba asta a prins la multi si ca fenomenul s-a propagat. Stii cum ii, mai intai se invata copilul sa citeasca pe litere apoi urmeaza restu, nu-i trantesti direct "Ultimu mohican" si ii zici, no amu citeste!
O activitate de genul asta e buna pentru ca reuseste sa extraga omul dintr-un context ce tindea sa exercite o presiune prelungita si nedorita. Insa pe parcurs ideea este sa mergem mai departe. Nu e vorba de mai mult si mai mult. E vorba de mai bine. Daca in dimensiunea materiala este de dorit sa te multumesti cu mai putine in dimensiunea intelectuala si mai ales spirituala este bine sa vrei mereu mai mult si mai bine. Insa piedicile deseori ni le cream singuri pentru ca tindem sa aplicam sablonul gresit.
Voi incerca sa nu intru mai mult in subiect acum. Practic intregul fragment serveste la asezarea gandurilor proprii. Acu na, daca cumva reusesti sa deslusesti ceva de paici cu atat mai bine, dar daca nu  sau daca le iei altfel, nu te ingrijora.
Ce zice el/ea, litere cam multe, poze mai putine , ... hmm nu-mi prea place :)). Las ca-i bine.
O sa vina si la tine vremea vreodata in care o sa simti vibratia unei frunze care cade si nu te vei mai limita la simpla perceptie vizuala si de moment ( prin aceasta "vibratie" includ tot ceea stim despre frunza respectiva si modul in care ea isi face simtita prezenta si mai ales modul in care contribuie la intreg).
Pe undeva asta ne dorim toti, mai mult sau mai putin constient. Ca n-ai de ce sa te ingrijorezi, va ramane mereu si aspectul simplu al miscarii izolate, al culorilor, al aromei.
In plus nu va exista nici un moment in care sa te trezesti ca ai ajuns sa cunosti prea multe ...
Vor fi intotdeauna lucruri noi si aspecte inedite.

2 comentarii:

florea mircea ion spunea...

Buna ziua,Mestere.Chiar daca nu comentez ,citesc toate articolele tale. Astept deseori sa mai postezi ceva.Fiecare ia de aici cat pricepe si cat poate,pentru ca treaba se invata in timp si multa munca si trebuie sa ne si placa ce facem.Dar a prins si se dezvolta activitatea, ca noi astia ucenicii nu ne oprim.Spor la treaba iti doresc.

micul mester spunea...

da da, faci o treaba buna

Stii vorba aia - "ai reusit continua, n-ai reusit continua".