Ca sa bei din cana de lemn

Pentru ca demult n-am mai facut cana, am zis ca e timpul.
Am cam zabovit la ea ce-i drept, pentru ca nu am avut vreme dintr-una s-o gat.
Acum insa e gata.
E cum o vezi.
I-am facut manerul in asa fel incat sa-ti stea fain in mana si sa-ti placa si la ochi.

Gaurile din maner le-am dat cu o tija inrosita si cu rabdare.

Un snur din piele si o felie din cornul cerbului contribuie sa o prindere si mai buna (dar pentru asta trebuie sa o iei in mana, nu merge asa din povesti).

Si tot de snur o poti asigura la centura, cu ajutorul unei mici carabe ori o poti agata la uscat sau cand o depozitezi.

Uite, ca sa o vezi si de sus.

Despre ea, iti mai zic ca e usoara si rezistenta. Iar culoarea e

faina, ca asa-i ciresul.

In drumetiile tale poate fi un accesoriu placut si chiar util, care sa te apropie si mai mult de natura si sa-ti aduca aminte de vremurile cand nu existau canile din plastic, cand omul folosea ce-i oferea natura.

Indiferent care este motivul tau, cana din lemn e faina.

Fie ca o folosesti sa bei din apa izvoarelor cand te deplasezi, fie ca bei vinul iarna la cabane, ceaiul noaptea la padure, e cana ta si o poti lua cu tine oriunde.

Unii zic poate ca ce atata poveste ?

Pai povestea e pentru suflet, desi am auzit voci care zic ca povestea nu conteaza, aici ma opun din start.

Daca omul nu e impacat in sufletul lui, nelinistea ii va cuprinde toata fiinta indiferent ce va face si unde va merge.

Omul are si suflet, stiai ???

Pe langa asta povestea este si o bogata sursa de informare, pentru ca pe langa "poveste", de foarte multe ori in texte vei gasii si elemente care te mai invata si cum sa aplici ceva, cum sa folosesti una, alta (dar pentru asta tre sa fii atent cand citesti si sa vrei sa bagi la cap).

Asa ca lucrurile sunt facute sa le folosim, povestile sa le ascultam si oamenii sa-i respectam.

In rest, sa fi sanatos si sa cauti sa iesi mai mult in natura.

A pai eu merg la padure si daca intelegi ce-ti zic si daca nu.