cu gand sa luam lemn, servim si o "cafea"

Ce daca e ploios, asta nu inseamna ca nu mergi la padure.
Merem sa luam lemn pentru lingura.
In drumul nostru nu merem cu ochii inchisi ci urmarim tot ce "misca".
Un miros fain (zic eu) ne surprinde. Vali zice ca miroase a morcov, nu m-as fi gandit la asta, dar acu ca a zis, parca si eu simteam la fel. Bun, ca nu morcov dinala perfect, dulce, ci ala mai lemnos, mai subtire.
Era un miros puternic pe care-l degaja frunzele ude, in procesul de putrefactie, taninul ala din ele, dar si lemnele ude, si fructele si semintele cazute, zdrobite.
Temperatura un pic mai scazuta combinata cu umezeala fac sa nu-ti mai fie asa cald la maini ca vara.
Asa. No pai si daca merem, o sa bem si un ceai, nu ca am fi englezi, insa nici fraieri nu suntem. Atata treaba stie omu ca lichidul cald si dulce prinde bine cand e rece afara.
Pentru foc, mai ales pe vreme umeda, cand tot lemnul ce trebuia sa fie uscat s-a imbibat cu apa, iti e de mare ajutor coaja de mesteacan.
Iti recomand sa nu mai despielitezi arborii vii. E nu doar urat (ca omu asa zice , nu fa asta sau aia, ca-i urat !), dar dauneaza arborelui. De obicei unde ai mesteceni vii, ai si morti, cazuti. De pe astia cazuti se ia mult mai bine coaja .
Vezi ?
Iti iei cata iti trebuie, poate chiar un pic mai multa (amu nu exagerezi) si iti vezi de drum.

Alta treaba pe care o vedem, este un arbust din care poti sa impletesi , dar nu l-am pus aici. Insa feriga, daca o strosesti cu un bat , sa-i sdrobesti fibra, poti obtine fire faine pe care sa le folosesti la impletituri, sfori, legatori.

Baga bine la cap, ca resurse is destule. Iti spun tie sa am aud si eu.

Hopa, uite stejarul, asta-i bun. Acu de la el ne intereseaza doar ghinda.

Le vezi, erau pe jos . Modul in care forta gravitationala actioneaza asupra lor este de-a dreptul uimitor, ... sau nu.

Luam amandoi cateva in buzunar, binenteles fara sa ne amintim de forta gravitationala (de aia ma minunez acu cand scriu) - ce buna-i ca daca nu era ea, cine stie unde ajugeau si nu mai faceam nimic.
Dupa o vreme ajungem la loc bun.

Dupa ce am luat si lemn de lingura ,coboram si merem in dreapta, unde drum nu e, dar e lemn de foc destul.
Curam de frunze, apoi pe un pat de lemne , hap o scanteie si coaja mesteacanului da acea flacara galbena ce aprinde cu usurinta chiar si crengutele ude. Focu-i gata.

Spargem ghinzi si punem jumatati langa foc, sa le usuce bine.

Nu le pune prea aproape de jar, ca nu sa le arzi vrei, ci sa le usuci.

Mai stam la o poveste pana ce ghinda se face, apa fierbe si cartofii se incalzesc.

A pai Vali scoate iar muzicuta. O vazut la baiatul ala la televizoare dinalea, ...

Si de atunci mere peste tot cu ea, canta si-n oras. Toti stiu ca o are la el Un briceag , un cutit mai inteleg, ... dar muzicuta ?! Fiecare cu ale lui.
Asa. Acu ca treaba misca, ne miscam si noi cu ea.

Incep si pisez ghinga in canuta, cu ajutorul unui lemn.

Pizez ce pisez, apoi iar o pun la jar, iar pisez si iar la jar. Pana ce devinde un praf .
Golesc praful pe un servet, il las un pic sa se raceasca si-l mai maruntesc cu degetele.

Dupa ce gatam de mancat si ce mai era pe acolo, incalzim si apa pentru cafeaua de ghinda.

Si peste o lingurita stearsa la o cana, imbaiem cu apa firbinte.

Mestec bine, pun capac si las.
Cateva minute mai tarziu, ridic capacul si miros. Da, e ce trebuie acolo. Adaug si un pic de zahar si gata. Ii treaba buna si sanatoasa.

Ti-am mai scris despre ea in postarea cu stejarul, dar revin un pic.

Se zice ca este un bun remediu la diaree. In general la boli digestive. E buna, la ulcere, colite, gastrite , etc.

Dar e excelenta si in cazuri de anemii,rahitism, debilitate, surmenaj, dureri de cap. Si mai are si altele insa astea sunt mai importante.

De aia este asemanata cu cafeaua, pentru ca are si efectul ala energizant, insa fara treaba aia nasoala - efectul de oboseala dupa ce trece efectul cofeinei.
Asa ca indiferent ca ai stiut sau nu, e inca un motiv sa iesi la padure.

Sanatate buna.