pentru unii gunoi, pentru altii resurse

Imi aduc aminte turele de primavara. Cand la mijlocul ei, frunza era crescuta dar frageda. Acum insa e batrana si cade. Dar ai alt avantaj, frumusetea culorilor, iar apoi vizibilitatea care se creaza in padure (cand nu-i frunza in copac vezi mai departe).
Fara absolut nici o legatura cu asta, am tinut sa fac un mic sondaj. La piata unii batrani vand cam orice.De la balamale rupte, la acumulatori uzati, carti din care lipsesc file, burghie terminate, tigai cu manerul rupt, ciocane cu coada fisurata, etc. Erau si vreo doua pile acolo, binenteles ca superuzate. L-am intrebat pe om ce poti sa mai faci cu pila asta, ca-i terminata, de ce o vinde (cu sensul de cine ar putea sa o cumpere). Langa el mai erau cativa.
Am auzit mai multe variante, unele mai interesante, altele mai putin. Batranul zice ca-i buna, ca-ti poti face o dalta din ea, ... sau ce vrei tu. Altu zice ca o pui acolo la fier (vechi) si cand ai destul mergi si vinzi, ca-i 80 de bani kg. Altu zice arunc-o ca nu-i buna de nimic.
Ideea-i ca batranii astia sunt permanent in piata, indiferent ca vand sau nu ce au. Ei gasesc lucruri prin casa ori la gunoi si le pun la vanzare. Pensia merge, un ban in plus nu strica (gandeste omul). Dar atentie, ca nu-i de ras ! Nu o data se intampla sa treci si sa gasesti ceva batranesc, ceva fain ce acu nu se mai fabrica.
Ma gandeam ca pila aia cu care am lucrat la macetele alea si la destule fiare, acum cam aluneca si nu prea se agata nimic de ea.
Asa ca mi-am cunparat alta.
Ce-ti zic nu-i ceva nou, nici nu trebuie neparat sa fie.
Zic doar ca daca tot am fier, mai bine fac un cutit.
Apai daca de pilit nu mai pileste poate ca mai bine o sa taie.
Inainte de toate tre s-o decalesti, altfel nu o lucrezi tu pe ea, ci ea iti va lucra restul sculelor.
Si am inceput.
Multe scule electrice n-am , ... dar nici nu-mi trebuie.
A pai de cativa ani incoace am capatat ceva experienta la lucrul cu bomfaierul si pila.
Am si "flexul", dar nu-mi place deloc sa lucru cu el. La mine in atelier e inchis acu si imi tiuie urechile dupa ce tai (n-am casti). Asa ca tai cu bomfaierul si treburi care altii zic ca "astea nu merg taiate asa".
Apoi intra in actiune pila.
Nu ma pun amu sa-ti explic cum se pileste corect, dar asa o mica sugestie tot iti dau - tine cont de doua lucruri : pila ia intr-un singur sens, in celalalt se uzeaza (vezi cum sunt facuti dintii). De regula cand impingi ia. Asa ca pui pila pe fier numa cand impigi. Apai daca tot o ti si cand tragi, macar nu mai apasa la tras, ca-i scazi "durata de viata". Si mai o treaba vezi sa potrivesti pila in functie de materialul pe care-l pilesti - cu cat mai dur materialul, cu atat tre sa ai dintii mai mici la pila.
Unghiul lamei la fel, il dau din pila.
Convexitatea o corectez pe piatra.
Sunt multe moduri de a da unghiul potrivit lamei . Eu unghiul (dorit) il dau dupa ochi. Nu urmaresc sa-l trimit la vreo expozitie, am nevoie doar sa taie cum trebuie la padure.
Tu care esti meserias in astea, sti care-i treaba, iar tu care nu esti, nu te grabi sa tragi concluzii (ca nu dispui de suficiente informatii). Dincolo de ceea ce vezi mai sunt multe (dar asta la modul general).
L-am mai aranjat un pic si cam asta-i (momentan).
A pai nu era sa fac harpon daca mie imi plac cutitele scandinave.

Si cand o fi timp, merg sa o si calesc (inca n-am forja acasa).

Iar cutitul la gata, o sa mai dureze, dar asta-i altceva, acu n-are importanta.

Foarte multi din fabricantii de cutite au experimentat tot felul de oteluri, gasite, recuperate, primite, cumparate, fiecare cu avantajele si dezavantajele lor. Dar le-a prins bine ca au lucrat si au simtit diversitatea.

In postarea asta nu urmaresc neaparat sa te indemn sa faci cutite (e treaba ta ce vrei sa faci), ci iti aratam doar inca un lucru care devenit inutilizabil (cel putin aparent) este lepadat de cei mai multi dintre noi.