a venit toamna

Ma da ce frumos ii la padure acu.
Sa vezi numa ce culori. Si aerul, este autentic de toamna. Ca poate zici - ce difera in aerul de toamna ? Ca e doar mai rece, ... dar nu-i doar atat.
Frunzele ce au cazut, incep sa se descompuna, iar taninurile ce se elibereaza combinate cu umezeala , dar un aer aparte.
No pai si daca am iesit, am iesit nu doar la plimbare ci si cu ceva treaba.
Aveam ceva de lucru si cu fier, dar mai ales cu lemn.
In drumul meu, dau si oameni cu cosuri. Ghebe au cules, ca is destule acu.

Ti-am aratat mai demut ca la o panza de fierastrau ii faci un cadru rapid si eficient dintr-un bat de alun, corn si chiar carpen.
Dar intr-o padure cu arbori mari, unde ai numa fag , conifere, stejari, acolo ai nevoie de un altfel de cadru, ca lemn elastic nu gasesti.
Si pe asta il stii. Nu ca l-ai mai vazut aici pe blog, dar poate ai avut si acasa unu dinasta (multi dintre voi).
Aici tensionarea panzei este obtinuta prin rasucirea sforii.
Aici vezi toate elementele componente.

Panza este asigurata cu o lemn de esenta Tare (tine loc de cui, surub, etc).

Batul din mijluc este introdus intr-o gaura. Aici cam ai nevoie de un burghiu dinala de mana. Insa sunt si alte moduri de a face cadru si fara gaurire, poate o sa-ti arat alta data inca 2-3 diferite.

Cam asta ar fi. Aici il vezi la om in mana. Important e ca fierastraul sa fie nu doar solid, ci si usor, altfel iti "pusca" (in termeni elevati - prin contractia de lunga durata a musculaturii antebratului se elibereaza acidul lactic, astfel dand senzatia de mana umflata, slabiciune si chiar durere, ... termeni elavati ! auzi, ce narozie!) mana dupa cativa butuci.

A pai daca fierastraul e gata, merg mai departe.

Sa vezi numa ce intra cate-o raza dinasta zici ca-i veioza.

Parasesc poteca si intru iar in padure.
Aici dau peste un modid cazut, de fapt dau peste cateva zeci. Insa numai unul ma interesa.

Ala din care imi fac scaunul.

Masor, tai, gauresc.

Asamblez, impanez, ajustez, si gata.

Nu voiam sa fac ceva "la mare arta". Am vrut sa-l fac radid si sa iasa bun (si asa nu-l iau acasa).
Si tipul asta de scaun pe langa ca-i mai usor decat cel dintr-un singur butuc mare, e si mai lat. Ca daca voiai sa ai latimea asta de la un singur trunchi despicat, apai iti trebuia un dita mai copacu aici.

Intre timp apa fierbe.
Si pana cand fierbe, curat doua betigase sa pun sub oala, ca suntem la padure, dar totusi nu murdaresc fata de masa aiurea , nu ?
De masa ziceam ? Pai daca-i de masa, atunci scaunul se transforma in masa iar busteanul in scaun.

Supa e gata, la fel si ceaiul. Pofta buna.

Amu stai, ca doar n-am venit sa frig porcul (nu pentru ca n-am vrut, ci pentru ca nu-l am), am venit la padure cu alt scop, dar daca tot ii pauza de masa, gust cate ceva.

Daca treaba am terminat-o si pauza de masa la fel, strang tot si fac curat. Locul ramane ca inainte.

Desi acu ii caldut, cand am urcat, era chiar racoare. In poiana iarba a imbracat bluza de bruma. Si pana soarele n-a trezit-o, nu s-a dezvelit nicicum de ea.

Cu gandul la mesterit ma indrept spre casa, maine e o zi lunga. Se preconizeaza o alergare la munte.

Insa parca deja mi-e dor de-o tura de mai multe zile in paduri, de cat mai multe zile.