No, pai ala pentru o lingura ca asta era, ... si pentru una mai mica (dar asta mai tarziu).
Mare a zis sa fie, sa mestece cu ea in ceaun. Desi initial i-am recomandat sa isi cumpere una din piata, ca eu nu
obisnuiesc sa fac decat linguri pentru mancat, dar a insistat. Atunci am inteles ca este pasionat de gatitul la ceaun si ca voia o lingura cum n-are nimeni. Ca voia ceva unicat. Am acceptat binenteles, omul nu glumea si nici eu.Am ales ciresul. Este mai compact si mai usor si chiar mai rezistent decat multe altele (inclusiv stejarul, exceptand unele specii - gorun, cer) .
Un arbore tanar rupt in toamna trecuta de zapezi, s-a dovedit a fi lemnul cel mai potrivit.
As zice ca si tarie si asemanare a fibrei se ciopleste cam ca si mesteacanul (cand sunt uscate ambele), insa culoarea ciresului e mult mai frumoasa.
In ea gasesti nuante de galbui si
rosiatic.Cat e de mare ? Pai are cam 57 cm lungime.
A pai de ii place forma sau nu, aia o sa-mi zica el.
Am cautat sa o fac rezistenta , suficient de groasa incat sa mesteci fara probleme in orice mancare, dar am tinut cont si de sugestia lui : fa-o zdravana, sa mai pot trozni pe cate unu cu ea, ...
E adanca dar nu foarte. Are peretii grosi, pentru ca asa a dorit, sa-l tina multa vreme (la mestecat mult se toceste in timp).
In capatul cozii i-am pus un snur din piele impletita, ca sa il poata agata.Are si husa ei din piele , cum au si lingurile mancat.
Are forma buna sa poti si servi si gusta, dar nici prea indoita nu-i, ca atunci nu mai mere bine la mestecat.
Nu gasesti niciunde altundeva o lingura asemanatore. Este unica atat prin forma, culoare, dimensiuni, cat si prin modelele de pe ea.A pai de o fi ce si-a dorit, asta va zice el.
Un comentariu:
este pur si simplu SUPERBA, maine o botezam, nu in apa sfintita ca pe oameni ci in unsoare de gasca sa se obisnuiasca :)) la topit jumari, la tocana, la gulas, la fasole cu afumatura.... la mancaruri pentru oameni buni
Vasile sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate
Trimiteți un comentariu