alpin de carpati

A trebuit sa iesim.
Vremea superba, norii sub noi, vant foarte slab, temperatura scazuta bine.
Nu-s multe zile la dispozitie, dar cate avem, am zis sa fim sus.
De jos, muntii te cheama.
De sus insa, e ceva extraordinar sa privesti zarile.
Retezatul, vazut de aici, pare cam la fel de departe cum parea si Parangul vazut de pe Peleaga (cam la fel de departe si e).
Cat mergi, e placut. Dar dupa cateva minute de stat, incepi sa te fortezi sa mai privesti peisajul.
Nota: la cort sau refugii o pufoaiaca usoara face diferenta.E complet inutil sa-ti fortezi organismul sa genereze caldura doar ca sa nu tremuri cand mananci.
Insa apusul asta vazut din creste merita admirat.
O patura groasa de nori inveleste totul sub noi.
Gandeste-te ca din Petrosani te uiti in sus si-ti spui - ma ce vreme nasoala-i la munte, si cand colo ...
Atunci cand se ingemaneaza lumina cu intunericul cand cei doi luminatori se privesc de departe si cel mare cedeaza locul celui mai mic ajungem la ceea ce se numeste refugiul Carja (despre el vezi pe placa).
Acu, doar nu credeai ca il gasesti, intrii si te culci.
Inainte se sapa, se da zapada la o parte. Dupa aproape un metru in jos, dam de un strat de gheata.

Intr-o ora daca ne miscam eficient, de cand am ajuns, deschidem usa.
O data deschisa, surpriza ?

Nu mare. De fapt e ca-n stanele mai nasoale. O treime din refugiu o ocupa zapada.

Da Mircea zice : " Ma, mai avem timp sa ajungem la cabana, ..."

Intra inauntru , ii zic, ca-i pensiune de 4 margarete.
Un pic de "curatenie" si e spatiu locuibil.
Gatam de mancat, pregatim patul si ne intindem la o poveste.

O combinatie buna de dormit in refugii, "gropi" in zapada si alte treburi dinastea, e sa ai un sac de iarna, un izopren porivit si un suprasac.

E un mare avantaj sa-ti bagi izoprenul in suprasac, ca te poti intoarce fara probleme noaptea fara sa risti sa ajungi pe langa.
La munte iarna, ziua e scurta, asa ca se pleaca cu noaptea-n cap, ca sa nu ajungi cu capu in noapte mai tarziu.

Noi insa plecam tarziu, ca aveam de recuperat ceva ore de somn (pe care de fapt aveam sa le pierdem noaptea urmatoare).

Echipamentul de iarna difera de cel din celelalte sezoane.

N-am spus nimic nou stiu. Dar cu toate astea te tot vad prin creste in bocanci de vara (nu comentez acu, dar zic ca nu-i potrivit)

Pe pantele inclinate, cu zapada inghetata si ghetus e bine sa porti coltarii. Eviti prin asta riscul unui accident.

De asemenea pioletul este de mare folos si chiar indispensabil in marile masive.

Insa aceste accesori isi au rostul numai in momentul in care sunt intrebuintate corect.

Iti recomand sa urmezi cursurile unei scoli de iarna inainte.

Poate o sa par banal, insa cel putin 80% din cei cu care ma intalnesc la munte nu au nici macar cunostintele de baza ( mersul corect in zapada, deplasarea corecta cu coltari, folosirea pioletului). Iar tu care te miri de ce-ti spun acum,cu siguranta ca esti printre cei 80%.

Iar tu care cunosti tehnica, sti, ca i-ai vazut doar cum umbla cu tot echipamentul la ei, dar parca "nu-i a lor".

Nu spun nici cu rautate si nici ca sa ma laud ca-s destept, ... ca nu-s (adaug astea ca sa evit unele concluzii gresite), insa imi pare rau sa vad accidente care stiu ca pot fi evitate.

Sfat pentru tine care iesi iarna la munte : Te rog nu te mai opune si nu mai spune ca sti deja , cand cineva incearca sa-ti arate ceva bun, mai ales cand o face gratis (ca la scoli platesti si din pacate si acolo unii instructori cauta sa-ti dea mai mult "senzatie" decat invatatura).

Mai bine sa fi incepator istet, decat "experimentat" (cu multe ture la activ) iresponsabil. Nu uita ca omul moare o singura data, iar accidentele grave duc la un regret profund ce te tine chiar si toata viata. Muntele nu-i vinovat.

Te-ai intristat, plictisit sau frustrat? Ba mai bine sa te trezesti, decat sa te intristezi, viata nu-i un film de ras si nici emisiune de divertisment.

Fi responsabil. Alpinismul isi are riscul sau chiar si atunci cand este practicat corect, dar mai altfel.

In rest, dincolo de singuratatea muntelui este acel sentiment unic, pe care-l ai cand esti sus in creste .

De aici privesti cel mult la acelasi nivel, dar de cele mai mai multe ori in jos.

Urci ca sa cobori, dar nu doar atat, mai e ceva acolo. Ei bine acel ceva te mana sa tot mergi, atata timp cat poti.

Nu-ti spun ce-i acel ceva, ca pentru fiecare poate sa reprezinte alt-ceva.

Ii o treaba excelenta sa pui picioru in creasta si sa arunci o privire asupra celorlalte varfuri.

Par atat de departe incat omul nu se vede nici cat un paduche.

Dar un pas inaintea celuilalt te apropie din ce in ce.

Am observat ca in muntii nostri tot ce pare departe nu-i chiar asa departe , in vreme ce in muntii mari tot ce pare aproape e tare departe.

Aici sus ai un cer albastru inchis, distinct. Nu-l poti regasi decat in munte.

Asa vede ochiul muntii , prin lentila ochelarilor de soare.

Inca un accesoriu indispensabil iarna sunt ochelarii de soare.

Sa-ti iei unii buni, care au protectie reala. Dar nici pe cei de vant sa nu-i lasi acasa.
Din varf nu mai ai ce urca, decat daca intai cobori.

Suntem primiti cu racoare si ornamente de gheata.

Vantul taios despica pana si gandurile.

O poza ca-n muntii mari, priviri lungi de jur imprejur si coborare, ca ne prinde seara.

O data ce al mare si luminos se pleaca, temperatura scade simtitor.

La coborare pas mai rapid, dar nu exagerat, insa constant.

Pana in Petrosani e cale lunga, pe picioare.
Imi place sa cred ca turele incep cu un rasarit si se termina cu un apus.