Ce treaba are alergarea cu padurea ?

Are mare legatura, atat cu padurea, muntele, desertul si natura in general cat si pentru ca este cea mai veche,simpla si sanatoasa forma de miscare sportiva si nu numai.

Alergarea e ceva ce poate oricine sa practice indiferent de varsta. Ai nevoie de o sanatate cat de cat, nu-i nevoie sa fie excelenta.

Indiferent de viteza de deplasare , distanta , locul in care te aflii , este la indemana oricui (doreste).

Nu am sa discut despre alergare ca sport, pentru ca nici eu nu ma ocup cu asta si nu cunosc atat de multe detalii despre atletism.

Am sa zic insa cate ceva din ce inseamna alergarea pe care si tu ai putea sa o practici.

Da, in mod clar trebuie inceput cu pasi marunti. Sigur ca nu poti merge din prima si sa alergi trasee fara sa iti faci intai conditia fizica specifica, exact cum nu poti incepe sa alergi direct la padure daca nu ai avut nici un contact cu ea sau/si pe cineva sa-ti arate.

Nu-ti poti face direct mansarda fara sa incepi cu fundatia.

Fiecare din noi, la inceput am simtit frustrarea dealurilor care ne secau energia , setea excesiva, oboseala si multe altele.

Pregatirea se face in functie de traseu. Iti alegi sa alergi atat cat crezi ca poti. Esti atent sa alegi un traseu pe care fie il cunosti , fie esti capabil sa te orientezi.

Aa da, orientarea. Alergand in natura iti dezvolti un simt de orientare deosebit. Aici deciziile le iei mult mai rapid. Nu te opresti ca sa gandesti, ci gandesti in fractiuni de secunda si daca ai ales gresit, fie iti vei lungi traseul cu cativa kilometrii fie il compromiti.

Nu poti pleca la o tura lunga fara apa si hrana. In rucsac am invatat ca e important sa am intodeauna si un briceag, o bricheta, niste banda adeziva dinaia tare, un fluier, o lanterna frontala si o haina de vant. Totdeauna am si un mic filtru de apa (cantareste numa cateva zeci de grame, e dinala "pai") stiu eu de ce. Am tras sete puternica si ma tot uitam cu drag la baltoacele namoloase.
Un telefon mobil poate fi util .

Dincolo de toate astea, alergarea se poate practica in toate anotimpurile.

Chiar si iarna in zapezi si ceata, viscol, gheata, intuneric (ca ziua-i tare scurta) la lumina frontalei, etc.
Orice zapada ce nu trece mult peste glezna e buna de alergat.

Nu vreau sa te intimidezi asa ca nu trebuie sa o iei personal, nu te obliga nimeni sa faci ce fac altii.

Iti prezint alergarea ca pe o calatorie, asa ca indiferent daca vei dori sa o practici sau nu, relaxeaza-te si urmareste in continuare "emisiunea". Treaba pe care unii o veti considera ca e utila, altii interesanta, altii neimportanta, altii poate chiar nasoala, treaba voastra, sa fiti toti sanatosi.
Fiecare face ce stie, vrea si poate.

Toata treaba a inceput cu ani in urma.

Nu cunosteam pe altii care sa alerge si nici nu stiam cum se face treaba asta. Dar m-am gandit ca daca tot fac antrenament pentru munte ar fi bine sa-l fac in natura, nu in oras.
Pe parcurs insa l-am chemat si pe Luci. El nu a fost alergator de padure la viata lui, insa alerga cand eu nu stiam nici macar la ce foloseste alergarea.

La noi nu-i concurs, alergarea lunga este ca o expeditie, unde desi treaba se face in echipa (cateodata), totusi este ceva solitar - nimeni nu poate sa alerge in locul tau si nici sa-ti transfere energia lui.

El e mai bun la alergare, iar eu vorbesc mai mult, ... asa ca am facut echipa.

Sunt ani buni de atunci si ma simt onorat ca si acum alergam impreuna.

Au fost multe ture si grele si usoare si lungi si foarte lungi si rataciri si accidente, impliniri si esecuri (astea is scoase dintr-un text cu insuratoare cre ca :)) ), dar toate frumoase si benefice.

Inainte sa ma apuc sa alerg s-a intamplat dupa cum iti zic:

Intr-o zi, dupa ce vreo doua saptamani avusesem dureri foarte mari la ambii genunchi, am decis sa merg la medic. Abia puteam umbla.

In urma investigatiilor mi s-a zis ca genunchii mei sunt ca cei ai unui om trecut de 50 de ani bolnav cu genunchii. Uzura mare cartilaj ros, etc.

Adevaru-i ca asa ma si simteam.

Cand am intrebat daca pot sa merg luna viitoare la munte, mi s-a spus ca ar fi bine sa iau repaus 5-6 luni. Apoi sa incep usor cu inot, sa evit plimbarile prea lungi chiar prin oras si statul mult in picioare.
Si am intrebat : " bun, dar la munte, cand pot merge ?" (ca eram entuziasmat cu alpinismul ).
Raspunsul nu a fost chiar cum doream sa aud.

No, atunci am zis ca o sa merg la munte. Si dupa 3 saptamani am mers. A fost o tura lunga si grea, schiopatand de ambele picioare, tin minte si acum.

De atunci progresiv am inceput sa ies din ce in ce mai des in natura, ieseam si inainte, dar de atunci si mai mult.

Inainte sa plec in munte mai mare, am zis ca ar trebui sa si alerg, ca stiam eu ca alergarea e baza in toate sporturile si ca dezvolta capacitatea toracica.

Asa ca am inceput. Fiind antitalent, abia ma miscam.

Sti bine ca sunt doua mai categorii : oamenii cu fibra lenta (aia cu rezistenta) si cei cu fibra rapida (aia cu explozia),eu nu aveam treaba cu rezistenta.

Primul an a fost mai greu. Apoi incet incet a inceput sa-mi placa pe masura ce ma obisnuiam cu forma asta de miscare.

Acum a devenit o activitate in sine.

Sa nu crezi ca amu is sanatos tun si ca nu mai am treaba cu nimic, aiurea.

Anual am bai cand la genunchi cand la glezne. Am avut entorse la glezna (la ambele) in toate pozitiile posibile.

Anual trag minim o luna jumate - doua, anul trecut 5 luni am fost scos din activitate.

Am avut genunchiul blocat, uzat, intins, umflat si majoritatea tineau mai bine de 2-3 luni. Nu a fost absolut nici un an in care sa nu am probleme.

Nu exista om perfect sanatos. Exista oameni care nefacand nimic nu si-au decoperit inca bolile, slabiciunile fizice sau de caracter.

Nu uita ca pana la examen oricine poate spune ca stie orice, dar abia in fata testului se vede daca si cat stim.

Una peste alta, e exact cum spuneam - modul in care te raportezi la ceea ce faci conteaza cel putin la fel de mult ca si activittea in sine.

Asa ca idee am sa-ti expun doar cateva treburi care le-am trait alergand, pe care tu poate le-ai invatat facand altceva sau poate inca nu te-ai lovit de ele.

Am invatat ca un om nu-i mai "mare" ca altul doar pentru ca el crede asta sau pentru ca altii ii spun.

Am invatat ca un prieten e mai important decat toate resursele fara viata la un loc.

Am invatat ca dincolo de puterea fizica si chiar mintala este o mana care te tine si te pazeste in absolut toate lucrurile si imprejurarile in care te simti lipsit de putere si cunostinta.

Ai trait vreodata sentimentul de neputinta profunda ? Da? Nu? Tu stii.

Am invatat ca durerea fizica tine mai putin decat durerea sufletului.

Am primit un cadou deosebit - capacitatea de a distinge lucrurile minunate din natura si de a le aprecia - suna banal ? Ia vezi cati din cei pe care-i cunosti se bucura cu adevarat de toate acestea?

Am invatat ca am venit gol si ca voi pleca gol, nimic nu iau cu mine, si cand te gandesti ca le-am invatat alergand, fara sa le citesc undeva , ... si le-am simtit la propriu, nu doar asa ca vorbele ce trec precum norii ce nu aduc ploaie.

Am primit inca un dar foarte mare, acela de a respinge frica. Nu-i putin lucru sa traiesti fara frica intr-o lume in care nesiguranta e stapana. In ce sens ? Pai am constat ca si daca iti este frica si daca nu, tot nu vei putea influenta pozitiv situatia si am ajuns la concluzia ca-i mai de folos sa nu-ti fie frica.

Am invatat ca altii sunt mai buni, mai puternici, mai destepti si mai devotati ca mine si mai mult decat atat, am primit si puterea sa recunsoc asta.

Fiecare tura o alerg ca si cum ar fi ultima, iar intr-o zi, una din cele ce vor urma chiar va fi ultima, iar eu n-am sa o ratez neacordandu-i atentia cuvenita.

Am simtit cu adevarat ce este setea, foamea si frigul, intunericul si ratacirea si altele. Toate astea ma ajuta sa respect si cele mai mici si neinsemnate resurse, dar si pe ei ce sunt lipsiti de ele.

Nu uita, ca pana nu te doare pe tine, nu stii cu adevarat ce-i durerea.

Tot asa am invatat ca nu am nimic al meu si ca nu am facut nimic de unul singur, tot ce stiu (putinul ala) si pot, e pentru ca altii m-am invatat si m-au crescut si m-au hranit si entru ca Dumnezeu a deschis porti (oportunitati) si a facilitat intreg procesul. Poate cineva, oricat ar incerca, sa-si controleze pe deplin starea de sanatate ori clipa ce urmeaza sa vina ?

In turele lungi, ambitia ajuta de la putin la deloc. Acolo ideal e sa te abandonezi pe sine si sa devii una cu alergarea. Iar suna banal, dar asta e, trebuie sa faci in asa fel incat alergarea sa fie ca mersul si respiratia sa devina normala, nu fortata (zicea Luci ca asta-i un ideal, pai este, dar catre idealuri tre sa tindem)

Nu ai voie sa obosesti cu atat mai putin sa gafai (de asta zicea ca-i alt ideal,   :))  ).

Sunt multe urcari uneori, alteori putine dar lungi. Modul in care abordezi face diferenta.

Tot aici inveti sa te cunosti. Aici vei vedea clar daca ai vointa sau nu. Vei descoperi ca de unde credeai ca nu mai poti, se termina incalzirea si incepe alergarea propriu-zisa.

Avantaj este si faptul ca-ti imbunatatesti starea sanatatii si fortifici intreg organismul si nu doar atat. Dupa ce te obisnuiesti cu efortul si incepe sa-ti faca placere, majoritatea lucrurilor in viata vor fi mai usoare (n-am zis toate, tine minte).

Si ma gandesc ca daca eu eram slabut (inca sunt comparat cu altii ,cu majoritatea celor care alearga), tu care esti talentat si esti, ca te-am vazut poti progresa mult mai rapid.

Imi aduc aminte cand urmaream emisiuni cu alergatori dinastia de trail running (daia de "padure"), zicea unu ca pentru curse de ultramaraton alerga la antrenament cate 4,5 si chiar 6-7 ore !!!

Ma gandeam ca-i ceva extraordinar, pai iti dai seama ce distanta poti parcurge ? Ai idee cate poti sa vezi in timpul ala ? Dar nu aveam curaj sa gandesc la tot efortul pe care ar trebui sa-l depun.

Acum insa sa alerg 4-5 ore e ceva normal si asta avand in vedere ca totul se petrece in teren accidentat si variat. O alergare lunga as zice ca-i de la 6 ore in sus 7-8 etc.

Amu sa nu-ti inchipui ca ai nu stiu ce viteza, ca ai de urcat munti de multe ori, alteori doar dealuri, dar destule. Pe jos nu-i pavat si nici iarba tunsa nu-i si tocmai asta-i fain.

Treci prin baltoace, sari peste busteni, urci, ocolesti si sari peste bolovani, cobori abrupt, traversezi rauri si toate astea in fuga, fara oprire si fara mers.

E greu de inteles daca nu ai inercat inca, dar ar mai usor sa crezi.

Si sti ce-i fain iara, ca poti sa parcurgi in aceste cateva ore distante pe care in mers le-ai face in 2 zile (50,60,70 ...km) si esti mai putin obosit decat daca ai fi mers distanta.
Vezi animale , amu ursi paici n-am vazut iar lupu se fereste si rasul la fel (si bine face, ca numa aia nu-mi lipseste sa ma bata aia cand alerg), dar turme intregi de mistreti am vazut , caprioare , cerbi, iepuri, vulpi, etc.

Sa apuci sa alergi in toate sezoanele sa te bucuri de fiecare in parte ca toate au ceva de oferit.

O urcare care nu-i prea dificila primavara, toamna tarziu prin covorul gros de frunze de fag pe care-ti scapa piciorul, nu-i mai e asa simplu.
Este insa si aici importanta disciplina.

Alergarea incepe la nivel de dorinta, dar continua cu incalzirea. Exista miscari caracteristice.

repet, aici nu te invat sa alergi, asa ca n-am sa descriu cu se face, despre altceva discutam.

Spre deosebire de ce inseamna alergarea in competitie, asta de care-ti zic este exact invers.

Acolo pornesti tare, ti ritmul cat mai bun ca sa ajungi in fata si tragi tare de tot si pe final.

Aici e treaba si mai serioasa.

La padure, mai ales cand pleci singur, tot ce ai este ce-ti cari in spate iar energia este cea pe care o ai si in functie de cum o administrezi asa o ai.

Daca nu dozezi corect, nu vei ajunge acasa.

Mai tre sa lasi o doza in plus pentru cazul in care tura se lungeste (fie te ratacesti , fie te accidentezi, etc).

Nu exista miracole in alergare ca-n genul - ma ce repede o trecut tura asta nici n-am observat cand am ajuns ! Aceste treburi se intampla doar pe scurte portiuni poate.

Insa exista miracole ca-n genul ca vei avea resurse mult dupa ce credeai ca s-au epuizat.

Mai aspre decat alergarile in zona de deal sunt cele la munte.

Aici treaba-i serioasa, ca trebuie sa gandesti traseul asa incat sa poti alerga pana la capat.

Temperaturile sunt mai scazute si nu mai ai protectia si resursele pe care le ofera padurea. In plus nu poti merge, ca te ia frigul, dar nici alerga cu prea multe toale la tine.

Amu ti-am pus poze si cu momentul alergarii, dar o sa vezi ca-s mai aiurea alea.

Pai normal, ca nu sta nimeni cu aparatul sa faca poze cand merem la alergare.

Multam lui luci, ca mai baga cand si cand vreuna cu telefonul.

Dar in absolut toate zonele pe care le vezi si exact cum le vezi aici si multe altele au fost alergate.

Sa vezi ce fain ii si iarna, cand bagi prin nameti si fiecare pas ramane imprimat.

Cateodata padurea e brazdata de urmele adevaratilor alergatori (animalele).

Iarna totu-i mai greu. Aerul e rece si organismul lupta sa-l incazeasca.

Zapada ce impedica ridicarea piciorului, mai ales in deal.

Dar si aici e treaba buna, ca inveti sa nu fi lenes.

Spre exemplu in alpinism, mai ales in muntii mari, oameni lenesi fie nu exista fie vor muri (si tot n-au sa existe).

Asa ca nu fie lenes, sau daca esti, iti dau un remediu sigur - apuca-te sa alergi.
Eii, dar sa vezi cand vine primavara ce bucurie.

Sa vezi numa ce zvelt esti dupa ce te-ai luptat toata iarna cu tot ce-ti ziceam.

Sa vezi numa ce fain ii sa alergi peste tot, pe drumuri de padure, poteci si chiar nici un drum.

Stiu ca pare ciudat, dar iti zic ca de multe ori ai mai bun echilibru cand alergi decat cand umblii. Cum asa ?

Pai ca explicatie simpla zic ca schimbi mult mai rapid greutatea de pe un picior pe altul decat la mers si nu apuci sa te dezechilibrezi sau sa aluneci. Nu tre sa ma crezi, poti incerca.

M-am folosit un pic de Luci (ca poze cu altu n-am avut) ca sa vezi cat de fericit poate fi un om care ajunge in anumite locuri . Efectiv incepi sa afisezi un zambet pe care nu-l poti masca oricat ai incerca.

Ajungi una cu modul asta de deplsare si in acele momentele asta iti este modul de viata. Traiesti in alergare.

Stiu, ca de multe ori cand alergam simteam ca nu vreau sa zbor, nu, nu voiam, voaim doar sa alerg si asta faceam !

Ce altceva puteam mai mult sa doresc?

Modul in care alergi conteaza extrem de mult, pentru ca nu-ti permiti nici un singur pas gresit. O fractura in locuri izolate (mai ales cand nici semnal pe mobil nu ai) si daca esti si singur, te poate aduce la o vestita emisiune tv pe discovery, ... sau chiar mai rau, la stirile de la ora cinci.

Prezint si riscurile nu ca sa te sperii ci ca sa te fac constient. Dar tu esti o persoana matura si binenteles ca stiai deja asta.

Spre deosebire de patrupede, omul da o lupta alergand. Toata deplasarea este intr-un echilibru instabil schimband de pe un picior pe altul, dar tot timpul intr-un singur punct (picior).

Iti ziceam ca uneori suferi. Asa este.
Ti-am zis ca am simtit ce-i deshidratarea,insolatia, foamea, epuizarea durea si inca altele.

Toate astea te ajuta enorm prin aceste lectii care iti sunt predate (asta daca ti seama de ele).

Sunt ture dupa care imi pot vedea de mesterit.

Dar sunt si ture in care (nu dupa care) ma gandesc pai ce sa fac ca acu abia mai traiesc.

Vara te seaca progresiv de energie, dar iarna se poate intampla si brusc. Imi aduc aminte de o tura in care in ultima ora mi s-a redus campul vizual la vreo 5 m iar in lateral numa ceata. Eram pe pilot automat.

Dar sunt si ture in care alerg si respir normal ca si e normal sa alerg.

"De unde iti vin toate alea de mai sus (alea cu ce si cum ai invatat) si cum le asociezi cu alergarea ?" - ai putea sa intrebi.

Pai iti zic acum de unde. Cand alergi mintea se relaxeaza complet si se limpezeste.

Ai fi uimit cate solutii la probleme nerezolvate am gasit (sau primit) in timp ce alergam.

Alergarea poate fi un mijloc excelent de meditatie, concentrare, detasare.

Totdeauna mi-am dorit sa alerg prin locuri frumoase departe de orice zgomot domestic.

Uneori prindem si alergam pe langa cascade , ce minunatie !
Alteori prin paduri cu arbori ce ne fac sa ne simtim ca furnicile, dar ca niste furnici fericite.

Ne simtim onorati sa fim parte dintr-un astfel de intreg, macar si pentru putin.

Pe poteci daltuite in stanca , pe langa pesteri si piscuri, alergarea continua intr-o miscare constanta ca un rau lin.
Vara, prindem ploi torentiale ce ne dau de gandit - oare chiar suntem fiinte de uscat sau vreun soi de amfibieni ?

Si sa vezi numa de balarii intalnim. Nu-ti face griji si prin ele se alearga.

La inceput e mai greu, la primele urzici si spini, apoi sunt asa multe ca nu le mai ti seama. Insangerat, dar multmit.
In amonte sau aval pe cate-o vana ii dam, nu peste tot sunt poteci. "Poteca" de multe ori ne-o facem in functie de directia aleasa.

Si acum o mica aplicatie.

Am sa-ti raspund si la intrebarea : "de ce tricou peste bluza si nu invers ?"

Pai iarna e mai frig da, no si le ai ambele pe tine ca atunci cand pornesti ti-e rece. Pe parcurs insa te incinti si tre sa dai jos ca sa nu te supraincalzesti. Daca ai avea tricoul sub bluza, ai da jos bluza si ai ramane in tricou. Oricat de incalzit ai fi, tot nu poti alerga cu mainile goale la temperaturi negative. Insa daca ai tricoul peste bluza, (pe post de vesta) , il dai jos si ti-e numa bine.

Nota : niciodata haine de bumbac la alergare.

Acu, pe asta am lamurit-o, ce nu inteleg este de ce poarta unii tricoul peste bluza in oras !!!, dar na, nu ma bag, ca la moda is strain.

Apoi mai sunt si muntii aia cu iarba mica , tunsa la mare precizie de frizerii locului (oile ale multe).

Atat ii de fain ma, asa o senzatie de liberate iti da.

Sa simti un vanticel placut asa si sa alergi si sa vezi peisaj, ce vorbesti, e mai frumos ca-n vis.
Uneori trecem ca umbra, fara sa facem zgomot.

E o treaba care te apropie de natura, faci ce fac si ele, nu stiu ce simt ele, dar in orice caz noi simtim bine.

Nu te gandi ca e mai bine sa te plimbi decat sa alergi si nu mai spune ca tie iti place sa te mai opresti sa mai nu stiu, ... lasa asta.

E ca si cum ai zice ca tie nu-ti trebuie apa, ca tu mai mult mananci.

Si eu umblu , imi plac si plimbarile si opririle si mesteritul e altceva.

Aici vezi si simti diferit lucrurile. Te misti natural esti usor. Nu ai povara rucsacului si poti merge pe unde iti doresti.

Alt lucru pe care l-am invatat aici este ca nu ai nevoie de multe ca sa fi fericit. Ci din contra, lucrurile multe atrag dupa sine grija pentru ele.

Daca ma gandesc, tot ce-i sub 3 ore de alergare parcurg in pantalon scurt si cel mult tricou (alteori nici ala, ... pantalonul scurt il pastrez totusi).

Si atunci cu sa nu te simti liber.

Pai miscarea inseamna viata.

Cand misc traiesc, dupa ce mor probabil ca n-am sa mai prea misc, nu stiu, inca n-am fost pe acolo, dar din ce vad, majoritatea nu mai misca.

Vreau pe final sa raman cu imaginea unor locuri dintre cele mai dragi, alea in care am copilarit.

De cand eram mic mi-am dorit sa alerg pe acolo, dar nu prea stiam cum si nici nu prea puteam .

O mare parte din ce inseamna bun in viata omului vine prin ceea ce vedem.

O alta mare parte vine din ce auzim.

Ideal este sa reusim sa filtram informatia in asa fel incat ceea ce vedem si auzim sa fie benefic.

Dar cum vom reusi sa distingem de fiecare data intre ce este benefic si ce nu ?

Pai ne putem folosi de ghiduri.

Tu ce ghid folosesti ?

Daca nu-i bun, schimba-l , cauta altul.

Concluzia : alergarea-i buna, ... la padure.

Or mai fi si alte lucruri bune, dar acu vorbeam de alergare.

Cum ziceam, acelasi lucru se poate face in mai multe feluri. Sau chiar in acelasi mod, dar raportandu-ne diferit.

Orice lucru e bun daca te invata ceva, daca nu, ... ai pierdut vremea.

Concluzie 2 : mai bine alergi decat sa nu.