duminică, 5 iunie 2011

Ganduri de la cei ce acum nu mai sunt aici


"Orice deznadejde (a ta, a mea) este un ultimatum lui Dumnezeu "



Un comentariu:

Alex spunea...

Postarea ta mi-a adus aminte de :

Omagiu unui alpinist

Ninge peste munte cu melancolie
Ninge pentru moartea unui alpinist
Ninge peste creste, ninge si sfasie
Inima ce bate azi in pieptu-mi trist

Stanca grea si dura, viata i-a rapit
Duhurile vaii casa i-au facut
Giulgiul e zapada pe care-a iubit-o
Vantul il jeleste ca la inceput.

Voi aceia care dainuiti in munte
Voi pe care stanca grea si dura v-a invins
O pustietate sta sa va asculte
Iar ninsoarea blanda ni se pare plans.

Pulberea uitarii ninge pe morminte
Cei legati in coarda nu va vor uita
Catre culmea vietii mergem inainte
Pana-n ziua-n care stanca ne-o trada.

R:
Ninge sfant si pagan
Numai ochii ne raman
Despartirea s-o mai vada
Caci in munti noi ne-am strans
Si-am ajuns de-atata nins
Niste oameni de zapada.