Mult verde, cel mai mult

Partea cea mai faina e ca vezi multe, inveti sa distingi si de ce nu, sa apreciezi.

In multe ture prin paduri nu caut deloc sa ajung undeva anume, ci pur si simplu umblu. Si asa facem si in doi, trei sau patru (4 e maxim !! :)) , ce-i peste ii tambalau mare, mereti voi ).
Dormim unde vrem, unde ni se pare ca-i loc fain. Daca e ferit de vant, nu ne cad lemne in cap sa ne omoare (aici e discutabila treaba ca nu te poti feri 100%, ... multam Domnului ca ma/ne-a ferit de atatea ori). Unele nopti si locatii sunt mai tantaroase decat altele. Alte dati ma culcam pe jos chiar langa musuroiul de furnici (de unde sa stiu ca alea aveau poteca in zona !) si era distractie, ... pentru ele, nu pentru mine.

Daca avem lemn de foc si apa de izvor, pai e lux ce mai.

Imediat aprind lemnu uscat si pun sa fiarba apa. Un lapte cu cacao si niste prajitura cu mere completeaza buna dispozitie.
La inceput soarele era pe cer, apoi pentru o clipa Flavius l-a luat in palma, ... sau era frontala ?
Ii foarte fain sa meri prin padure si sa dai peste dita mai gauroaiele. Pesteri verticale si orizontale ce patrund pana in maruntaiele pamantului. In unele poti intra doar cu lanterna in vreme ce in altele cari dupa tine zeci de kg de echipament.
Ziceam de tantari. Pai inafara de ei te mai musca si paianjenii si capusele si alte musculite. Dar nu-i asa grav si nici asa deranjant cum ni/li se pare unora. Nu face din tantar armasar, ca nu te ajuta cu nimic.
Printre crengile infrunzite fumul ce se risipeste nu face altceva decat sa amplifice razele luminatorului ce-si arunca privirea pana atinge stanca.Mergi prin padure si deodata dai de gauri dinastea care te cheama sa-ti arate intunericul.

Si apoi lumina.

Evident in boscheti nu fac poze ca nu se distinge nimic. Dar cand si cand mai pun si vreun macrameu dinasta de carpeni.

Apropo de boschetareala. Fara maceta nu faceam nimic. Am vazut si noi urzici de 2,5 - 3 m. Si am umblat prin ele km. Si ca sa nu fie simplu erau presarate cu tufe de mure si arbori cazuti, pe care normal ca nu-i vedeam ci doar ii simteam. La fel si mocirla, santurile si gropile.

Si ce acupunctura ne-am mai tras. Dar a meritata fiecare pas. Am gasit urme de lupi, rasi, bursuci ,vizuine. Iar noaptea, cerbi si caprioare, glasuri si pasi.

Ca relaxare prefer sa cioplim, decat sa fumam, sa bem si sa vorbim prostii. Stiu ca multora le place sa drojdeasca la padure, dar nu-i bine. De regula se pilesc si vorbesc si fac prostii (mai mari sau mai mici, urla, se cearta, fac mizerie si chiar se ranesc, pe ei sau pe altii). Si asa e un mediu in care tre sa fi atent. A pai daca mai lucrii cu cutitul si toporul, e clar ca numa cine n-are minte se imbata, se drogheaza, se prosteste.

Fi civilizat si respecata mediul, pentru ca esti musafir nu stapan. Nu uita ca oriunde mergi cineva e mai sus de tine.

Lingurile ies incet incet din butuci.

Finisajele mai au de asteptat.

Interesant cum te prinde noaptea si incepi pe intuneric sa-ti cauti locul de dormit.

Si sa vezi numa ce-ti mai fabrica mintea. Daca padurea e foarte increngata, te simti inghesuit. Daca e cu arbori mari si bate vantul printre ei, e bezna si pe jos curat, te simti expus si ai inima cat un purice. Daca esti pe un deal te bate vantul, daca esti intr-o vale e foarte umed.

Daca esti prea pretentios risti sa umblii toata noaptea (eu stiu, ca umblu aproape toata noaptea :)) ). dar drept e ca-mi si place sa umblu. Dar na, cand e de dormit, nu facem mofturi.

Tre sa iti educi mintea. Sa o stapanesti sa nu fabrice ce nu exista. Padurea e la fel si noaptea, doar ca lipseste lumina si animalele sunt mai active.

Daca insa ramai doar in limita potecilor nu vei vedea mare lucru. Insa daca te abati de la poteci, ai grija. Ca una-i sa auzi despre asta si alta-i sa te trezesti in zone unde abia faci un km in 2 ore. Obosesti, insetezi si te panichezi. Nu-i bine. Tre sa o iei progresiv.

Dupa ce iti dezvolti un pic de simt de orientare, dupa ce te obisnuiesti si cu greutatile dar mai ales dupa ce deja poti umbla distante fara sa te obosesti prea tare, incearca si sa vezi padurea dincolo de marcaj.

In rest, te sfatuiesc sa umblii pe potecile marcate, acolo unde ele exista.

Bine a zis invatatul :

"Câteodată soarta noastră se aseamănă cu un pom fructifer în timpul iernii. Cine ştie cu siguranţă că acel copac va înverzi şi va înflori după trecerea iernii, dar sperăm din toată inima... simţim."