sâmbătă, 12 noiembrie 2011

fosnete si (/in) ganduri

S-a ingrosat covorul de frunze si mersul aduce cu sine si un zgomot de fond. Acum nu mai pot sa ma apropiu de vreo caprioara fara sa ma auda si nici nu pot auzii in jur decat daca stau complet nemiscat.
Zic in gandul meu - multam Doamne pentru inca o zi frumoasa - si o iau la picior.
Ne plac mult culorile de toamna, poate si pentru ca nu dureaza prea mult. De fapt frunzele o data cazute, incet incet isi pierd culorile vii si devin cam la fel (de monotone).
Chiar daca sus nu mai is frunze, totusi inca n-am scapat complet de tufele de mure, zmeura si nici de scaieti si urzici.
Dar imi place ca pot vedea mai departe. Ma orientez mai usor acum.
Si ma uit la el saracu, de ce o fi iesit afara? Era clar ca nu poate sa scape inghetului.
Probabil ca o fost vremea sa plece, ...
Nu a mai plouat demult. Lemnul uscat e usor de gasit. Focul se aprinde imediat, iar apa calcaroasa fierbe repede, lasand pe fundul oalei un "mal" albicios.
Timp in care scot si finizez o lingura de frasin. Mi-am facut si cata unt de arahide acasa si am zis ca mere bine cu biscutiti la padure.
Ziceam de foc. Mare atentie cu el. Ca tot ce-i pe jos arde bine si repede. Nu ne jucam. Daca ai gatat cu el, te asiguri ca jarul e stins complet si risipit, iar locul acoperit frumos cum l-ai gasit.
Daca nu ai vreme sa faci curat in urma ta, atunci sa nu ai vreme nici sa faci focul.
Uite ma ca si bradului i se ingalbenesc frunzele si cad ! Bradul, cum ii zic multi la molid, la pin, chiar si la tuia.
No, dar asta e larice si e singurul conifer ce pierde frunzele toamna .
In minte imi vin tot felul de ganduri. Se zice ca o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte. Exceptia de la regula este imaginea aratata unui orb. Pentru el 10 mii de imagini nu fac cat o vorba.
Ca imi ziceam, prea multe cuvinte, prea mare galagia. Dar din mai multe ai posibilitatea sa-ti alegi ce ti se potriveste, insa atunci cand toti tac, nu aflii nimic.
Echilibrul, ... cine-l stapaneste ? La noi (- cei pe care-i manca limba) echilibrul este ca si alergarea omului. Adica un continu dezechilibru si redresare. Un continu schimb al greutatii de pe un picior pe celalalt. Da-i bine, ca de aia avem talpa mare, ca pe copite tare greu ne-ar fi fost doar cu doua picioare.
Cand zici, regreti ca ai zis si ce nu trebuia, iar cand nu zici, te mustra constiinta ca ai avut ocazia si ai tinut doar pentru tine, cand de fapt "tortul" era pentru "invitati".
Eh, dar una peste alta a fost o zi deosebita (de oricare alta dinainte si dupa ea). Toate sunt deosebite, doar ca unele sunt mai deosebite decat restul .
Sincer sa fiu nu m-a interesat prea mult cat, ce si cine intelege ceva din astea.
Nu fac altceva decat sa expun cateva secvente (uneori principii) din viata, ilustrandu-le cu ajutorul cadrului natural.
Caut sa deschid o fereastra, macar si una mica, dar pe care daca privesti, vezi si altceva decat mizeriile de la televizor. Unde sa auzi si altceva decat barfe, scandaluri, invidii, etc.
In final tu alegi dimineata daca ziua ce urmeaza, va fi deosebita sau o treci langa restu pe care le uiti imediat.
Si cate ar mai fi de zis, dar ce conteaza, in final nu sunt decat semne negre pe fond alb.
Pozele insa sunt colorate frumos si in mare parte doar la ele te uiti, ... te uiti si maine uiti.
Nu natura este refugiul, ci mintea. Nu primavara aduce optimismul ci mintea fiecaruia. Mai e mult pana la primavara. Nu mai incerca sa-ti impui o astenie de toamna, ca nici macar nu-i vreme umeda.
Umbland noaptea asta prin padure, am vazut luna si era aproape plina. Era mare si portocalie. Atunci imediat m-am gandit ca indiferent ce o sa apara si ce se va schimba in lume, totusi unele lucruri desi le vedem atat de des, nu se demodeaza si nu se "ieftinesc" .
De aerul curat si cerul senin, de prieteni si de sanatate, inca nu ne plictisim.
Si inca un gand ce mi-a venit a fost ca scoala de fapt pe langa multe materii predate, care s-au cam sters din minte, a ramas un principiu solid, real.
"Scoala mai mult decat orice ma invatat sa invat, sa anazilez, sa observ, sa cantaresc, ... sa decid ? aia nu stiu daca m-a invavat".

3 comentarii:

Catalin.Novac spunea...

da de unde stii ca-i un el, poate e o ea, l-ai controlat tu ?:)) ... sau, sigur ii sarpe? ca arata mai mult cu o soparla din aia fara picioare.
acu lasand gluma
felicitari pt ceea ce faci(iti traiesti viata liber) si pt conduita morala.
toate cele bune si ... Traiasca
Mama Natura!

Micul Mester spunea...

:)) am zis eu in postare ca-i sarpe ?! , n-am zis, am zis doar ca-i un "el", ... el soparloiul, dar ai dreptate, nu l-am controlat :)).
Traieste El, Tatal ce a creat natura si pe noi toti.
Sanatate si numa bine iti doresc si eu !

dodo spunea...

era o naparca, dar foarte curios ce facea pe afara la ora aia !?