miercuri, 30 noiembrie 2011

viata ca focul


Inca una pe care no uit nicicum :
"In natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma"
Ce-i cu asta ?
Pai cum ce-i ?
Auzi tu-mi raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare ?
Deseori.
Orice trezire din "coma" (sau adormirea simturilor de tot felul) aduce constientizarea ca dincolo de ceea ce vedem e mai mult decat vedem.
Crezi ca nu ? Oare nu cumva asa crede si cartita? Si are ea dreptate ?
Ce iluzie sa cred ca in spatele peretelui nu-i nimic doar pentru ca eu nu vad prin el.
Pai o motivatie puternica de a urca muntele este tocmai sa vad ce-i dincolo de creasta. Oare cum arata peisajul ?
Oare unde se duce flacara cand lemnul se mistuie ? Ca nu dispare ci se transforma , nu ?
Inca mai punem intebari la care am primit demult raspusuri pe care nu le putem (ori nu vrem) sa le acceptam.
Daca ai avea ocazia sa pui o singura intrebare , indiferent care si daca ai avea certitudinea ca ai primi un raspuns corect, ce-ai intreba ?
Intrebarea este un instrument extraoridnar care daca este folosit cu Bun Simt (ce-i ala , am mai discutat) va deschide multe porti. Insa ca orice unealta ascutita si intrebarea poate taia (despica) adanc in asa fel incat sa rupa orice legatura cu Adevarul.
Asa ca o data aflat un raspuns, alte doua-trei intrebari se nasc.
E nevoie de echilibru precum cel al unui om care umbla pe "sarma", dar transpus la nivel mental. Nu intrebi mult sa nu pari prost (ca nimeni nu pierde vremea cu prostii, ca ei intreaba apoi uita si intreaba iarasi acelasi lucru), dar nici prea putin ca risti sa nu aflii (ignoranta cronica).
Indiferenta este coma de care iti ziceam mai sus.
In rest, daca toate se transforma, ce se intampla cu viata ?
Ai inteles deja ca omul apare din ceva foarte mic si creste conform unui program bine stablilit.Celula langa celula, toate se tin strans pana ce dau forma determinata.
Omul, traieste si face prostii pana moare. Moare, ... moare trupul si se descompune ingrasand pamantul, ca sa dea mere de soi livada.
Dar viata, sclipirea din ochi, de unde vine si incotro se duce ?
E viata oare ca flacara care cat are ce arde lumineaza si incalzeste , iar cand a ars tot se retrage numa ea stie unde ?
Viata e miscarea ? dar ce e spiritul ? Aa, stai, ca am uitat, ala nu exista, e doar o inchipuire filosofica, ca doar nu se vede !
Nu se vede dar se simte, la fel ca vantul.
Copilul ca sa priceapa lucrurile le desparte . Cele pe care le intelege ii plac, iar despre celelalte fie intreaba , fie le uita (pana afla raspuns, intelegere) ca nu cumva sa fie prea framantat.
Dar omul creste si o data cu el e bine sa-i creasca si "mintea".
A pastra copilul in tine nu inseamna deloc oligofrenie, ci mai de graba a pastra cat mai mult din inocenta, din sinceritate, din entuziasm.
Treci la postarea cu padurea daca te-ai plictisit :)) .
Pentru care ramane, inchei cu intrebarea :
Un' te duci cand pleci de "aici" ?
Unde ? la o bere ?! :)) , dar vezi ca - aici - e cu ghilimele.

3 comentarii:

toctomerius spunea...

parerea mea - cand pleci de "aici", in prima faza mergi sa tragi un pui de "nani", binemeritat :-)
Noapte buna.

micul mester spunea...

Nani, nani, dar dupa ce "noaptea" trece ?

toctomerius spunea...

Pe ce mi-am bazat prima parte a raspunsului. Pe o intrebare care si-a pus-o si unul dintre cei mai intelepti oameni ai lumii, Solomon. Eclesiastul 3:20-21"Toate merg la un loc, toate au fost facute din tarana si toate se intorc in tarana. Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se coboara in jos pe pamant" si Eclesiastul 9:5 "Cei vii, in adevar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca si pomenirea li se uita"
Mi s-a parut foarte sugestiva paralela ta "viata ca focul". Unii ard 40, de ani altii 90, stii tu, ca si esentele pomilor. Ne nastem pe rand dar murim pe sarite. Cand un lemn se pregateste sa se stinga incepe sa scoata fum. Poti sa stii exact unde s-a dus fumul ala ? Ramane doar partea materiala, fizica care poate fi observata.
Acuma sa trec la a cea de-a II-a parte a raspunsului, care este mai importanta. Raspunsul la asta o sa-l asociez tot cu paralela ta la "viata ca focul". Care a fost scopul combustiei tale ? Sa-i incalzesti pe cei din jurul tau, sau sa-i arzi/distrugi. "Aici" nu este totul, ci pentru unii ar putea fi doar o anticamera la ceva ce ochiul omului nu a vazut, urechea omului nu a auzit si la mintea omului nu s-a suit. Dar a doua etapa depinde de asa cum am amintit "scopul arderii tale" si modul in care te-ai raportat la Creator, creaturi si creatie. In concluzie, raspunsul la aceasta intrebare ni-l stabilim singuri, in functie de SCOPUL si modul "combustiei" noastre.
O zi buna.