arcul ca pe vremuri

 Arcuri si sageti, ... de cand eram mici ne placea sa le vedem si sa le folosim. Amu nu avem noi paici traditie si probabil nici dorinta de a vana cu ele, in plus legea tarii interzice vanatoarea cu arcul si sulita (si din punctul meu de vedere bine face !).
Insa ca sport, tirul cu arcul este excelent. Acu daca esti sportiv cu adevarat, probabil ca ai inclinatii catre performanta si scule de mare precizie, dar daca esti aventurier si ai radacini infipte in istorie si natura, atunci vei prefera mereu sa tragi cu unul din lemn.

Intre candidati, carpenul a fost printre primii care a facut pasul in fata.  

 Privit din profil, e cum tre sa fie ca sa fie functional. Iar privit din fata are strambatutile caracteristice (ca asa era lemnu si asa l-am lasat) si mai are cateva noduri care nu doar ca nu incurca, dar contribuie la aspectul natural.

 O fasie din piele legata cu un snur din piele impletita iti face priza mai comoda. Coarda e la fel de naturala si am facut-o din trei fire de canepa date cu ceara, strans rasucite. Ca amortizoare pe coarda am prins doua fasii de blanita. Pentru tras ocazional merge si pentru pus pe perete merge de oricare. Amu de tragi toata ziua, banuiesc ca asta de canepa nu traieste nici pe de parte cat aia cu fibre artificiale. Asa ca pe langa ea s-ar putea sa-i fac si una "omologata", dar nu acu.

 Asa-i cand il intind

 si asa e cand sta relaxat.

 Nu ma inteba de putere, ca nu l-am masurat. Nu e nici tare, nici prea moale, poti trage bine cu el.
Am cateva pe care vreau sa le fac tari, dar pe majoritatea nu.

,

Sagetile le fac fie din bete de alun, cand vreau sa trag cu dinastea "ciobanesti" la care le prind pene si le fac un varf micut si ascutit din tabla mai groasa, care sa aiba putere foarte mare de penetrare si le prind pene de gasca sau curcan ori ceva pene de la vreo pasare de prada daca mai gasesc la padure.
Apoi mai am si bete (shafturi) cumparate, cu varfuri metalice ce se infileteaza, iar penele le tai dupa un sablon (facut dintr-un placaj, textolit, plastic, etc), le si lipesc , dar le prind si cu ata.
Amu ce sa zic e o stiinta si asta. Io is doar un amator pasionat de inca o activitate printre multe altele, dar care se leaga de minune cu natura si restu ce le mai practic.
Sa vad ce mai fac si cum apuc ca poate o sa fac si cateva sa le vand, poate o sa-l  dau si pe asta.
Oricum zicea Sebi ca la ei ploua de numa, dar aici vad ca o iesit soarele, asa ca ma duc sa gat lingurile alea ca deseara iesim sa cataram o leaca si timpul trece iute.