E cum ziceam si mai devreme. Unuia ii este totuna daca mananca cu o lingura faina sau cu orice lingura sau chiar fara, atata vreme cat are ce sa manance. Sunt situatii in care gandesc la fel. Insa de cele mai multe ori nu.
Si tocmai de aia zic ca e bine sa ai o lingura mai speciala.una cum n-are nimeni.
Amu nu stiu daca pentru toti asta-i speciala, dar pentru tine (care-ti place) sigur este.
Din lemnul mesteacanului argintiu am scos-o incet incet. Este unica atat prin forma, modele cat si dimensiuni.
Din trunchiul matur, bine uscat, despicat cioplit si finisat de mana , amestecat cu un pic de imaginatie si o tara de experienta, sper ca au dat nastere unei linguri nu doar functionale, dar si placuta.
E bine finisata si combina suprafata lucioasa a cupei cu urmele de cioplit si gravura de pe coada.
Pentru ca in final e lingura ta personala si ca orice lucru personal e bine sa-l simti, pentru ca in momentul in care o tii in mana, devine o prelungire a bratului (spunea sensei, ... evident nu despre lingura, dar e general valabil).
Pentru ca in final e lingura ta personala si ca orice lucru personal e bine sa-l simti, pentru ca in momentul in care o tii in mana, devine o prelungire a bratului (spunea sensei, ... evident nu despre lingura, dar e general valabil).
In cateva cuvinte doar, iti mai zic ca-i o lingura incapatoare, nici prea plata nici prea adanca, avand cupa mare, dar nu exagerat de mare. Iar forma lingurii iti ofera un control foarte bun.
Ii o lingura simpla si functionala si poate un pic mai mult de atat, ... sau poate ca nu.
Are si ea husa ei din piele, cum obisnuiesc sa le fac la toate. Daca simti ca-i pentru tine, da-mi de stire si-ti voi oferi mai multe informatii. Pana atunci insa, mai iesi la padure.
5 comentarii:
Felicitari Vasi! Ai reusit sa faci un blog grozav si pentru suflet si pentru cei care cauta ceva mai practic. Citesc de 2 saptamani (cand am liniste si timp...) si imi pare rau ca am terminat - de la prima postare pana la ultima, plus rascolit de control sa vad daca n-am scapat ceva... La suflet m-ai atins si pentru partea practica cu siguranta voi mai reveni, ca pana nu pui mana si-ti iese de cateva ori nu poti spune ca sti.
Nu m-am nascut ieri, asa ca stiu ca n-ai cum sa fi asa pozitiv cum esti pe blog... Continua ce faci, ca nu-i degeaba!
Sa fi sanatos si sa ai bafta!
Asa-i Mihai.
Nu sunt atat de pozitiv pe cat sunt de optimist (ce-ar mai rade Luci la asta ).
Prefer sa vad si sa arat doar acea parte a lucrurilor ce merita vazuta.
Nu ca celelalte laturi ar fi ascunse, ci din contra, pe celelalte le vezi peste tot,ba chiar ne sufoca.
Asa ca atata vreme cat e blogul,il voi umple cu linguri de lemn, copaci si cate ceva ganduri ce-mi sageata mintea cand sunt in natura.
Mi-ar place macar uneori ca omul sa poata privi mai in profunzime, sa vada si dincolo de ambalaj. Dincolo chiar de esenta. Sa vada pana dincolo de lemn, de lingura, sa vada chiar dincolo de cel ce le face.
Daca prin cateva imagini si idei reusesc sa scot macar cativa oameni la padure, daca macar cativa prind drag de natura, ...
Dar daca din acei cativa macar si unul singur va vedea dincolo de copaci o lucrare minunata si se va simti parte dintr-un intreg mestesugit cu mare arta de Stapanul tuturor lucrurilor -Creatorul,
ce sa zic, inseamna ca am scris cu folos.
Altfel nu este decat un blog din cele cateva milioane care a aparut si in curand va dispare in marea uitarii care nesatula fiind inghite orice si oricat.
Foarte frumoasa lingura, poate cea mai frumoasa de pana acum...
Ai fost practicant de Kendo sau Aikido? :)
Indirect.
Scrima asta japoneza mi-a placut totdeauna atat prin eficienta miscarilor cat si prin mestesujul armelor. Desi parca mai tare s-au "lipit" de mine armele netaioase. Bastoane de toate dimensiunile articulate si ne- , mi-au fost mai pe masura.
Am ramas la practica miscarilor si atat, fara nici un fel de dorinta sau inchipuire de a transpune in realitate (situatie reala).Pentru ca cel ce tine bambusul, de cele mai multe ori o face cu mintea la otel.iar cel ce loveste sacul, vede in el un adversar real.Pe astea nu le fac.
Pentru mine bastonul nu e sabie si nici sacul inchipuirea vreunui adversar.
Calea armoniei, interesant mod de a privi lucrurile. Nefiind om mare, am fost oarecum obligat sa ma folosesc de energia celuilalt.
Dar dincolo de miscari sunt multe principii de invatat.
Desi am cautat sa pun accent pe stilurile ofensive,... in sens defensiv.
Adica a stopa atacul chiar inainte de a se produce, mi s-a parut chiar mai rapid decat a devia atacul si a-l transforma in contraatac.
:) Am anticipat raspunsul tau, daca observi intrebarea era la trecut... si eu sunt un fost practicant(calea armoniei) si la un moment dat m-am intrebat ce caut pe acel drum adica nu vroiam ca disciplina respectiva sa imi devina mod de viata asa ca am pastrat unele principii si am mers mai departe fara un nou drum sau tinta, mai de graba ratacind pe cararile existentei si necautand ceva anume...
Atitudinea ofensiva cu scop defensiv mi se pare o metoda foarte eficienta de a descuraja din start oponentul si rezolva aproximativ toate conflictele cu profanii, mai raman ceilalti dar sansele unui conflict cu acestia sunt foarte mici eventual daca o cauti cu lumanarea.
Principiile orientale mi se par in general sanatoase si cu sfera larga de aplicatii.
In alta ordine de idei imi face o deosebita placere sa iti citesc blogul plin de informatii utile si cugetari profunde; apreciez in mod special acel gen de cugetari care te napadesc atunci cand esti in natura.
Trimiteți un comentariu