"Ce mult rumegus face viermele mic din lemnul mare.
Atunci cand un copac mare va muri altul mic va creste si-i va lua locul. De departe pare ca ce a fost va mai fi, dar de fapt niciodata nu va mai fi la fel. Asa cum doi arbori la fel nu exista, nici om ca cel ce a fost nu va mai fi. Aici este minunea de a fi unic."
Fiecare arbore are forma lui asa cum fiecare om are caracterul sau. Invata sa vezi in oameni mai
mult decat defectele. Tot tu vei fi mai fericit, macar si pentru faptul ca scapi de ura, invidie, indiferenta si restul otravurilor .
A avea spirituil otravit nu e cu absolut nimic mai confortabil decat a avea trupul otravit. Chiar daca in trup durerea pare mai frecventa si mai de temut, iar in suflet e o neliniste permanenta (ce se mai si amplifica uneori), totusi niciuna nici alta nu te lasa sa traiesti liber.
Daca nu esti suficient de credincios (de ce credincios ? pai ca sa crezi ca toti avem viata dintr-o sursa comuna) incat sa-l consideri pe celalalt fratele tau (am zis frate, nu prieten, ca e imposibil sa fi prieten cu toata lumea), macar aminteste-ti ca e muritor si ca maine e posibil sa nu-l mai vezi, ... sau el pe tine!
Aminteste-ti ca traiesti prea scurt pentru ca sa merite sa urasti.
Dar ce-ti spun io treburile astea, ca tu esti om ocupat, n-ai vreme de povesti, ai mult de lucru.
Da, de lucru, ca-ti faci orice de lucru , numa sa nu-ti amintesti de raspunderea pe care fiecare din noi o purtam. Faci tot posibilul sa alungi gandul ca in final pleci cum ai venit - cu mana goala.
Ce-ti foloseste intelectul daca nu speri la mai mult decat simplele nevoi primare pe care orice mamifer le are ?
De ce crezi ca tu ca ai fost inzestrat cu constiinta ? Ca s-o depasesti? S-o negi? Sau poate sa o ignori pana cand dispare ?
Se spun multe vorbe : "mananc, deci traiesc", "gandesc deci traiesc" , "ma misc deci traiesc", "invat deci traiesc", as aduga si - "alerg deci traiesc " :)) , dar a trai presupune mult mai mult de atat.
A trai presupune a-ti asuma raspunderea, a cauta sa intelegi scopul si de a lua atitudine.
Stiu ca unor oameni intelectuali chiar li se pare o copilarie, naivitate, faptul ca sa speri la mai mult decat viata asta. Dar ma intreb io, ce am de pierdut ? De ce sa nu sper, sa cred. Naivitate ? poate (dupa parerea lor), dar vad ca face bine si la moral. In plus, e cam greu de combatut ideea, ca nu s-a intors inca niciunul dintre cei ce acum nu-s mai si sa zica, " ba, aiurea, mori si gata".
Insa invers da.
Asa ca mergi la padure si nu uita ca timpul trece si imbatranesti. Alergarea de acum se va transforma in mers, iar mersul in stat. Statul in picioare, in stat pe banca, apoi intins pe pat.
A afirma ca postarea asta te indispune, ori ca e pesimista e ceva de genul cu a afirma ca regreti ca ai terminat scoala si ai prins un loc de munca bun.
Pai ce rost are scoala daca nu se sa te pregateasca pentru a-ti castiga painea ?!
Nu postarea e pesimista, ci tu continui sa refuzi realitatea si-ti creezi iluzii - "te droghezi la rece".
3 comentarii:
nimic nu se pierde, totul se transforma, nu ... !? frumos mestere. frumos ...
Da.
Frumos articol, nu stiu de ce...dar ma cam intristeaza...!
Trimiteți un comentariu