marcaje in padure

Nu sunt pentru noi, o mana de oameni care cunoastem oricum potecile. Aproape fiecare poteca, drum forestier sau chiar directie, am alergat-o pe partea asta, ... si pe cealalta.
Sunt pentru tine care ai un pic de timp liber, poate dupa ce iesi de la servici sau sambetele, sa iesi la padure la o plimbare cu sau fara bicicleta. Sa poti umbla, sa vezi si tu natura, caprioare, mistreti, vulpi, ierpuri alte animalute ce vietuiesc in padurile astea.
In general iti prinde bine, fie ca vrei sa faci miscare, fie ca mergi sa te incarci cu aer proaspat si sanatate.
Nu-i totuna sa bajbai prin paduri cu stresul ca poate la urmatoarea intersectie o sa gresesti poteca si o sa te prinda noaptea sau dai in vreun sat, ...ori ca umblii relaxat pe o poteca marcata.
Nu crezi acum ca o sa fi bombardat cu semne, nu domle, doar intersectiile sunt marcate cu sageti asa incat sa alegi drumul bun.
Mai multi baieti au lucrat la semnele astea.
Cand au fost gata, am pornit plini de entuziasm , sa le montam. Unele locuri au trebuit curatate de crengi si spini. In poieni le-am pus pe stalpi.
Nu crezi ca dupa doua zile deja lipseau din semne ?!
Nu m-am bucurat, dar nici nu m-am mirat, cam deloc. Ceea ce Luci numeste pesimism, eu numesc realism si dupa cum vezi, nu am fost nici de data asta pesimist, spunand ca le vor rupe, ci doar realist.
Traseul astfel marcat este doar primul din cele 7-8 din zona, ce urmeaza a fi marcate.
Planul este ca in centrul orasului sa gasesti un panou din lemn, pe care sa ai toate traseele , cu directiile si cate ceva informatii despre fiecare in parte.
Personal nu ma deranjeaza cu absolut nimic daca nu mai pun nici un marcaj, ... daca tu esti cioban si le rupi. Eu alerg de ani de zile si de cand is mic bat padurile. Nu am nevoie de semne. Sunt pentru tine.
Insa daca ii sa marcam in continuare, ma bag fara probleme. Catalin zicea ca el nu se lasa, din contra , ... Luci nici nu mai zic, Cristii si altii.
Daca ii sa facem treaba o facem cu placere, dar daca se dovedeste ca nu te intereseaza, treaba ta, am vrut sa vezi si tu, ce-i frumos, nu vrei nu vrei.
Dar pentru tine care vrei si cauti sa umblii prin partile astea, iti zic ca ai ce sa vezi.
Sti ca ti-am tot povestit de padurile astea de amestec. Cum ca pe partea asta in duozeci-treizeci de minute de plimbare gasesti peste 20 de specii de arbori diferiti plus arbustii si tufele si toate celelate plante. Pe langa asta ai fauna, care nici ea nu e chiar asa modesta. Gandeste-te ca ai mamifere mari si mici, soparle si serpi, insecte de tot felul. Aici , la numai 10 minute dupa ce parasesti ultimele case din oras deja te trezesti in padure.
Putine sunt turele in care nu vad caprioare si iepuri. Uneori cerbi si mistreti vad alergand, alteori chiar ii surprind hranindu-se.
Paici lupi, nu is, dar pe partea cealalta da.
Traseul asta il parcurgi fara sa te grabesti in vreo doua ore jumate.
In rest, poate ca o sa iasa ceva pana la urma. Apropo, momentan se lucra la placile pentru urmatorul traseu.
Pana atunci insa cred ca mai dau o tura la padure.

linguri toata ziua

A trecut vremea sevei, insa lemnul de mesteacan e bun de cioplit tot anul .
Imi place mult sa lucru cu el. Se ciopleste fain si fibra e destul de bine legata, nu se aschiaza rau.
Din lemnul asta poti face linguri suple dar si rezistente.
Ca sa iti spun asa, ce are lemnul de mesteacan si nu au multe alte esente, este raportul bun intre duritate si rezistenta. Nu se rupe, are elasticitate si este suficient de tare sa poti face linguri finute.
Asta-i una de marime medie, iar forma cupei ii permite sa culeaga pana la ultimul bob din farfurie.
Chiar daca nu iti dai seama din imagini, lingura e bine legata si sta fain si-n mana.
Stiu ca multi prefera esentele mai inchise la culoare, poate ca par mai deosebite. Insa si lemnul deschis are farmecul lui. Altfel se vede fibra. In plus, daca iti place mesteacanul e clar ca-ti doresti o lingura din lemnul lui.
Am mai auzit si treaba asta, cum ca unora le-ar fi frica ca lemnul deschis se pateaza mai repede. Iti spun sa n-ai nici o grija. Lemnul nu-i sugativa. Pe masura ce-o folosesti, lingura o sa capete un aspect placut, de folosit. E ca si cand ai pune mana pe cutitul sau toporul unui mester. Imediat ce-l iei in mana simti ca sta bine, simti ca lemnul ala a facut cunostinta cu mana si stie cum sa se aseze. Lucrul nou este inca neformat.
Tot fac poze cu linguri pe care le tin in mana , dar tre sa precizez, ca sa ai asa o imagine cat mai reala, ca mana mea nu-i chiar asa mica si nici degetele nu-s dintre cele mai subtiri.
Inca o lingura am zis sa fac, tot din mesteacan pentru voi care stiu ca iubiti acest arbore.

Artarul - sirop in Canada , ... la noi mai mult seva

Sunt peste 90 de specii de artar (acer). Si patinul si jugastrul sunt printre ele. Cel mai des cand spunem artar, ne referim la paltinul de camp (asta in tara noastra).

Este un arbore destul de rezistent. Desi ii place caldura , rezista bine si la temperati scazute.

Creste pana pe la 20-25 de metrii, rareori atinge si 30 de metrii.

Lemnul de artar are densitate mare ca a fagului. Este lemn tare si e deschis la culoare. Nu crapa si se finiseaza usor. In mediul interior lemnul este foarte durabil, in exterior insa trebuie vopsit, protejat.

E bun si ca lemn de foc, insa nu arde la fel de bine ca si carpenul si fagul.

Se ciopleste fain in lemnul de artar. Poti sa-ti faci si maner de cutit, daca iti place lemnul deschis la culoare.

Seva de artari e excelenta in curele de primavara, ti-am aratat cum se extrage (in postarile anterioare).

Din seva artarului se face sirop.

Dar ca sa fac o mica paranteza, artarul este arborele national al Canadei. Ei au foarte multi artari si ii exploateaza la maxim. Dar tot ei stiu si cum sa-i protejeze si sa-i ingrijeasca cel mai bine.

Gata paranteza, revenim la seva. Gandeste-te ca e nevoie de 40 de litrii de seva, sa fierbi, ca sa scoti 1 litru de sirop, ... si te mai miri ca-i scump ?

Tot din seva se face si zahar, care poate fi cristalizat sau lichid.

Siropul de arțar conține potasiu, calciu, magneziu, zinc, fosfor, mangan, fier și seleniu – foarte importante pentru diverse afecțiuni.

Zincul și manganul (pe care le gasesti in siropul de artar) sunt aliați importanți ai sistemului imunitar, mai ales pentru copii, manganul comportându-se ca un imunostimulator.

Bucatile de scoarta si frunzele proaspete se strivesc bine, se aseaza pe o panza curata si se infasoara in jurul incheieturilor umflate, ori se pun pe ochii obositi. Si atunci cand ne simtim labele picioarelor grele si infierbantate, putem conta pe efectul racoritor al frunzelor de artar, introduse in sosete. Intepaturile de insecte se pot trata, de asemenea, cu scoarta si frunze proaspete. Bolnavilor cu febra le ajuta frunzele strivite, puse la talpi.

Frunzele de arţar calmează durerile de gută, fiind aplicate pe locurile dureroase sub formă de cataplasme sau strivite. Are proprietăţi antiinflamatoare. Frunzele de artar mai au si efect stimulator în disfuncţiile hepatice.

Frunzele de artar constituie un furaj hranitor si fortifiant, ce se poate adauga ca supliment la hrana zilnica a animalelor.

Mugurii foarte fragezi de artar, inca nedesfacuti, se pot folosi ca adaos in salate.

Frunzele şi scoarţa se foloseau pentru colorarea ţesăturilor în negru.

Semintele verzi de artar (care nu au capatat culoare galbena) contin elemente care imbunatatesc functionarea colecistului (vezica biliara), a ficatului, a canalului cistic. Semintele se usuca la umbra sau la intuneric (nici intr-un caz la soare), se rasnesc bine. Pulberea obtinuta se administreaza cu 20 minute inainte de masa, cate 1/2-1 lingura (conform cu greutatea corporala a pacientului). In timp, dispar durerile in zona ficatului, creste pofta de mancare.

La noi in paduri, gasesti artari si nu strica sa stii cat mai multe despre ei.

Na, ca ai mai adaugat unul la ceilalti pe care sper ca i-ai retinut , daca il "inveti" si pe asta, o sa vezi ca deja nu vor mai fi atat de multi "straini" infrunziti in padurile prin care umblii.

pentru unul gunoi, pentru altii resurse, ...2 sau 3 sau cat o fi

Sunt lucruri pe care le iau si daca ies doar pentru cateva ore.

Sti cand pleci cam cand ai vrea sa te intorci, dar nu ai de unde sa stii exact cand te vei intoarce si uneori nu vei sti exact nici pe unde vei merge (decat poate in mare).

Totdeauna caut sa diversific, sa o iau pe tot felul de drumuri si directii pe care n-am mai fost sa vad unde duc,incotro ies.

Asa ca m-am invatat sa nu ies fara un cutit, fie el si unul pliant, o sursa de apriderea focului, lanterna ,poate telefon si o haina de schimb.

Am patit nu o data sa pierd drumul sa fac cu 3-4 ore mai mult. Alteori o tura care s-ar fi terminat in 2 ore a durat 5-6 dupa ce m-am accidentat.

Uneori la cate-o alergare mi s-a intamplat sa nu am nimic la mine decat hainele si alea subtiri. Ma prins seara, nu stiam unde sunt si nu mai puteam alerga. Ceea ce in alergare ar fi fost o ora (si daca as fi stiut drumul), s-a transformat in 4 ore de mers pe intuneric, fara sursa de lumina,mai mult intr-un picior.

In rucsacul pe care-l iau la alergare, am un briceag, o lanterna frontala dintre cele mai usoare, o bricheta, banda adeziva si un filtru pentru apa (are numa vreo 25-30 de grame).

Cu filtru, am invatat-o abia vara trecuta, cand ultimele 2 ore jumate le-am alergat fara apa ( inaintea lor aveam inca vreo alte 2 jumate-3, cu doar un litru, cat iei la tine atat cari in spate), pe dealuri si vai seci, in caldura mare. Imi aduc aminte ca priveam cu drag cate-o baltoaca maloasa si imi spuneam in gand ca la urmatoarea poate o sa beau putin. Intai doar m-am stropit pe fata din mers (alergare).Nu mirosea deloc bine si era tulbure. In ea se dezvolta tot felul de narozenii si stiam asta. Dar pana nu simti deshidratarea e buna teoria.

Am reusit sa termin tura aia, dar n-am uitat-o.

Un filtru imi permite sa ma apropiu si de ape care desi nu sunt tulburi (ca alea incarca si termina filru imediat), fiind satatatoare, permit dezvorlatarea microorganismelor.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Da ma stiu, am facut-o deja, na bun, despre asta am vrut sa vorbesc.

Uite, dintr-o cutie de vopsea si una de porumb fiert, iti faci in 5 minute o soba mica si o cana pentru ceai, ... de fapt sa-ti faci apa buna de baut. In unele situatii si nu-s putine, apa trebuie purificata, altfel risti o diaree de numa (si altele mai aspre chiar). Nu ai patit ? Poate nu ai umblat destul . Din cati stiu ca umbla, majoritatea au avut, si eu, de mai multe ori.

Cu un cutit bun (merge si unul pliant), nu-i nici o problema sa tai in conservele moi. Faci niste gauri acolo unde trebuie, una mare pentru alimentare, niste santuri pe fund pentru tiraj si cateva in lateral si sus.

Chiar si hartia aia de pe conserva a fost buna sa aprind focul, ca era uscata.

Am folosit ca si cobustibil inafara de lemn si coaja de nuca, ca are putere calorica mare, in plus am spart nuci acasa pentru ceva melci dinaia cu nuca (ce ma ?, o facut mama, is buni ) si am zis ca decat sa le arunc, ...

Coji de nuca gasesti si la baza nucilor , cel putin aici, in padurile astea sunt nuci destui.

Am cules un pic de menta de langa parau.

Am facut un ceai de menta verde si l-am impartit in patru.

Cu soba asta faci treaba buna si sub tenda, pe vreme ploioasa, cand nu poti face foc deschis. In plus ai avantajul ca nu consuma mult combustibil.

Soba de tipul asta s-a inventat demult. Si colonistii foloseau astfel de sobe, fie din cutii fie butoaie de tabla.

Ai sa gasesti ca si la noi se practica de mult genul asta de gatit la astfel de sobe. Am niste carti militare si dinastea de turism, scrise din ani 50,60 si 70, in care prezinta mai multe tipuri si descrie cum sa-ti faci. De acolo am invatat si eu sa le fac. Acu insa le gasesti pe internet.

Avantajul lor este ca sunt usor de transportat iar oala intra in ea, ocupand astfel si mai putin spatiu.

Daca ai rabdare sa cauti, vei vedea tot felul de modele care mai de care mai diferite, unele mai sofisticate.

Insa sa retii ca principiul e simplu si nu-i deloc nou. Nu uita ca ai nevoie de un bun tiraj, altfel combustibilul nu va arde cum trebie, fierberea va fi ingreunata si va trebui sa suflii mult. Nu pierde vremea cu detalii privind esteticul.

Eu am unul mai "aranjat" pe care-l iau in turele mai lungi de padure.

Ca si combustibil, poti folosi bucatele de lemn tare, despicate, coaja groasa de mesteacan, conuri de pin, rasina de conifere, coaja de nuca, si orice gasesti la padure, le poti folosi amestecate sau cate una. Nu recomand sa folosesti ca si combustibil cauciuc, plastic sau alte narozii care ar da gust rau ceaiului sau supei.

contrast

Nu e o lume perfecta si nici atat de curata ca-n cele mai frumoase ... nu stiu ce sau unde, ceva ce isi inchipuie fiecare.
Este totusi suficient de placut incat sa merite macar o mica parte din timpul tau liber( ai zice : dar eu nu prea am timp liber, ... na bun, atunci ii vizeaza pe ceilalti).
Uite, izvorul la care am lucrat o jumate de zi sa-l curatam, incepe sa-si "revina" incet incet. Momentan doar peturi, poate si cate-o conserva.
Nu zabovim prea mult nici nu ne lasam afectati in nici un fel
In urma cu doua zile am terminat de marcat un traseu de plimbare cu bicicleta, alergare si orice fel de umblaturi isi doreste omul sa faca la padure.
Si le-am pregatit frumos, tablitele, am lucrat mai multi la ele. Fiecare tablita avea cioplita pe ea cate un omulet la plimbare si doua sageti galbele (ca era traseul marcat cu galben). Nu crezi ca dupa 2 zile, deja lipsesc jumatate din ele ?


Amu nu zic sa fi pesimist si nici optimist, dar tre sa stii totusi ca lumea nu se schimba cat ai clipi.
Merem mai departe, trecem pe langa izvoare, care astazi curg un pic mai energic.
Tot felul de arbori si arbusti, imprastie nuante de verde deschis, care mai de care mai relaxante pentru ochiul creat special parca sa se bucure de ele.
Uite, interesant e sa gasesti la baza stejarilor o doza cu acelasi nume.
In marea de verdeata, mai vezi de la distanta cate-un cires inflorit, excelent .
Artarii si ei au dat drumul la frunze, iar pamantul s-a umplut de tot soiul de plante si ierburi cu si fara flori.
Uite si o vatra specific romaneasca. Ce, nu sti care-i specificul ? Sti exact, care-i.
Pe vale in jos, e chiar placut, paraul curge zdravan, limpede, piscina pentru salamandre.
Apropo de salamandre, sunt o gramada pe poteca.
Jos, la bariera, o vipera cu corn incolacita pe lant. Exemplar frumos, avea vreo 50 de centimetrii.
Or omorat-o si or pus-o ca pe un trofeu.
Am dat-o jos si am aruncat-o in iarba, langa apa.
Pacat, nu trebuia omorata. Nu mai zic nimic, ca sa nu zic ce nu trebuie sau poate trebuie, dar degeaba zic.
Revenind la cele de mai devreme, nu-i un mediu ideal, dar e placut.
Ieri alergand de la Anina prin padure , am vazut 3 porci mistreti, apoi si scroafa si vreo 30 de pui.
Fiind in urcare, alergam pe varfuri si nu m-au auzit. Scroafa se tavalea pe spate, se mai si scarpina.
Cand m-am apropiat pe la vreo 20 de metrii, am fluierat si am batut o data din palme, au inceput sa-i dea la deal. Nu se grabeau prea tare.
Dupa cel mult un kilometru , dar pe partea stanga de data asta, aud miscare in tufa, cand ma uit, la vale inca vreo 2-3 mistreti si vreo 8-10 pui. Excelent imi zic si continui tura, ca nu eram nici la jumate drum.
Azi caprioara alerga mai ceva ca indianul.
Fiecare miscare, fiecare animal pe care-l vezi in mediul lui, iti aduce un sentiment placut de libertate, acel sentiment ca inca e bine. Inca merge treaba.
Poti sa astepti pana ce nu va mai fi asa, ... sau poti sa iesi, sa admiri macar sau chiar sa misti, sa te integrezi in acest cadru, din care nu stiu nici cand si nici de ce ne-am rupt.

si pentru ca e vorba de linguri, uite inca una de mar

Lingurile astea din lemn sunt un pic mai mult decat simple instrumente de mancat.
Daca gasesti lingura care-ti place, sa fie si din lemnul tau preferat, dupa fiecare utilizare va "absorbi" o particica din personalitatea ta.
Ori de cate ori o vei scoate sa o folosesti, atat tu cat si cei jurul tau vor simti ceva familiar. Ea devine o parte din echipamentul esential.
Ai sa vezi dupa ani de zile, cum altii in jurul tau vor schimba tot felul de accesorii, iar tu inca vei avea cu tine credincioasa lingura, in stare perfecta, ca-n prima excursie.
Daca nu ai inca una, uite, poate ai asteptat-o pe asta din lemn de mar.
Avand culoare placuta, inelele de crestere vizibile si tot felul de nuante, este cioplita dintr-o creanga groasa, aleasa cu grija .
Spun aleasa, deoarece nu orice lemn pe care-l gasesti este potrivit pentru lingura ( nu detaliez acum, dar vine vremea si pentru asta). Si sa fi sigur ca dupa un lemn bun umbli sa-l gasesti.
Are forma placuta, ergonomica, e ceva mai adanca, de marime medie si cat se poate de comoda.
Desi e simpla, sa fi sigur ca in momentul in care o scoti, iese in evidenta, vrei nu vrei. E prea frumoasa sa nu fie remarcata.
Este printre cele mai fine . Luciul este dat de o finisare treptata (de la 120 la 3000 granulatie).
Gaura din capatul cozii am dat-o cu o tija inrosita, iar snurul este dintr-o fasie din piele impletita. Are husa ei din piele, care si ea este unica prin dimensiuni, culoare si detalii.

inca un accesoriu de nelipsit

Fundul de lemn este foarte util in toate excursiile.
Oriunde in calatorii, atunci cand iei masa, iti va fi de folos sa ai un mic fund din lemn pe care poti taia carnea, mezelurile, toca legume.
Il poti folosii in loc de farfurie, spre exemplu, noi nu luam farfurie, ci taiem si mancam de pe fundul de lemn.
Este o mare greseala sa tai cu cutitul pe farfurii de metal sau ceramica.
Asa ca tai tot , chiar si painea, pe fundul de lemn .
In cort sau sub tenda, in cabana chiar, dupa ce ai gatit la arzator, poti pune oala pe fundul de lemn, ca sa nu topeasca sau sa arda ceva sub ea.
Fundul asta din lemn are doar 80 de grame (gandeste-te ca o ceapa medie are 120 de grame, marul are vreo 200 g) si este facut la padure, din lemn de molid uscat.
Am si eu unul asemanator, il iau peste tot, chiar si cand ies doar cateva ore la padure.
Tai un butuc, il despic si scot o scandurica. O indrept cu toporelul, apoi desenez forma cu un carbune, apoi tai si cioplesc cu cutitul. Finisajul il fac cu hartia abraziva. Gaura din maner o faci cu o sarma ori tija inrosita sau chiar cu varful cutitului. Dintr-o fasie de piele ii impletesti un snur care te tine cat te tine si fundul de lemn.
Si iarna la munte, fac treaba buna cu el. Inafara ca tai tot pe el si mananc de pe el, il folosesc ca sa asez arzatorul pe el.
Sti si tu ca butelia nu functioneaza bine daca este asezata direct pe zapada, de aceea e bine sa ai ceva izolator intre ea si zapada. Cand supa e gata, scot fundul de lemn de sub arzator si asez oala fierbinte pe el.
Am avut mai multe tipuri, din mai multe esente, dar am ajuns la concluzia ca molidul este cel mai usor si suficient de rezistent, tai pe al meu de ceva vreme si n-are nici un bai.
Daca nu ai incercat, iti recomand, iar daca ai folosit deja la padure fundul de lemn, tot iti recomand unul usor. Nu are sens sa cari unul mare si greu.
Fundul de lemn are si un snur din piele ca sa-l poti agata la uscat sau cand il depozitezi.

Carpenul, pentru ca-i simplu si tare

Asta-i copac aspru. Sunt mai multe specii de carpen (nu despicam firul). Desi nu traieste atat de mult ca si alti arbori, decat pana la vreo 120 de ani (si asta rar), este un copac rezistent, cu radacini bine infipte.
Rezista bine la temperaturi scazute si zone umbroase. Poate atinge inaltimea de 25 de metri uneori si mai mult (rareori).Il gasesti destul de frecvent in padurile de amestec, alaturi de fag,stejar, paltini si altii.
Uneori urca pana pe la 1000 de metri altitudine, in unele zone si mai sus.
Lemnul e tare si greu, nu cioplesti usor, dar se ciopleste frumos si dupa ce e gata te tine.
Are lemnul elastic si fibra rezistenta, deschisa la culoare, uneori rasucita, fara duramen. Poti sa-l folosesti la tot felul de constructii la padure, mai ales crengile. Merge sa-ti faci si arc si prastie.
Ca lemn de foc, face treaba excelenta, da caldura si tine bine jarul. Este superior fagului !
Crengutele uscate de carpen se aprind cel mai repede din toate foioasele probabil.
Primavara poti recolta seva de carpen.
Perioada de recoltare este chiar mai scurta decat la mesteacan.
Alaturi de cea de artar si mesteacan, si asta de carpen este excelenta in curele de primavara.
Mugurii de carpen macerati, sunt buni la bolile aparatului respirator, de ficat sau ale maduvei osoase.
Extractul din muguri de carpen da rezultate bune si in tratarea sinusurilor nazale si paranazale, rinofaringelui, plamanilor.
Printre afectiunile in al caror tratament se foloseste cu succes se mai numara insuficienta hepatica, intoxicatia cu anticoagulante, colonul iritabil si anumite tipuri de colita. Cele mai bune rezultate, insa, le da in bronsite acute sau cornice, sinuzite cornice si tuse spastica. De asemenea, tinctura, din flori de carpen ajuta la recastigarea vitalitatii.
Fructul carpenului este o achena.
Carpenul este folosit cu succes şi la crearea gardurilor vii, deoarece poate fi tuns, îndesindu-şi coroana şi căpătând forme dorite. Este indicat şi pentru plantarea în masive şi la formarea zidurilor verzi .
Este un material excelent pentru formarea bonsailor. Este un arbore ce poate sa dezvolte frunze mici si forme deosebit de expresive.
Este foarte posibil sa ai si-n zona ta carpeni. Nu uita, cand vrei sa aprinzi repede focul, cauta in copac, dupa acele crengute uscate de carpen, care trosnesc cand le rupi.
Acum ca stii cate ceva si despre el, ai sa vezi ca padurea nu va fi formata doar din coapaci, ci din diferite specii de copaci, fiecare cu intrebuintari care mai de care mai interesante.
Unii iti dau fruncte, altii caldura , altii adapost, altii apa, altii medicamente, altii haine chiar (mai ales cand isi abandoneaza cate-un baiat taietor de lemne, salopeta agatata de vreo creanga :) ).

doar un ceai, la o plimbare

Intr-o zi frumoasa ca asta, merge la fix o plimbare. Cautam sa prospectam un traseu de alergare pe teren variat, prin padurile din stanga.
Pe marele covor verde calcam, fara sa ne descaltam, decat poate de gandurile inutile.
Adiere calduta usuca fruntea transpirata de urcusuri.
Nu doar noi alergam prin padurile astea.
Caprioara face ce vrea, am vazut-o azi, o tras niste salturi, parca sarea in apa. Alearga prin desisuri cum nici nu-ti inchipui.
Balti mai mari ca vara sunt acum populate de puzderiile de copii de broasca.
Mormoloci ce misuna si spumega apa, vor umple padurea nu peste mult timp cu broscute. Noaptea , mai ales, o sa le auzi bombanind.
Urcam un deal, coboram o vale.
Mai curatam poteca cu maceta, taiem cate-un spin , o creanga noua.
Tragem bustenii cazuti in poteca, masuram traseul ce urmeaza a fi marcat.
Sarpele asta mic, cred ca prospecta si el un traseu.
I-am dat sa se joace cu briceagul pana ce-i fac vreo poza sau doua. Dar nu i-a placut, ii era mare. A pai l-o pus Vali in iarba si am mers mai departe.
Tura nu-i lunga, are vreo 13 km cu totul, dar e aici la noi si are diferente de nivel, paduri faine si animalute care mai de care mai simpatice.
Nu iesim din padure fara sa gatam ritualul ( ritual ? asta nu-i a mea, is prea taran pentru gandul asta). Nu domle nu-i ritual, e doar un ceai cu lamaie.
O plimbare, toti fac plimbari, pentru asta m-am obosit sa citesc ? Pai plimbari fac si eu si nu scriu despre fiecare, ... zice el (care el ? nu stiu, tu, sau el).
Foarte bine ca faci plimbare. Iti aerisesti putin mintea, te umplii de curat si frumos (nu-i ca la detergenti, aici e real).
Este extraordinar ca-ti place natura si ca iesi de cate ori ai ocazia, in felul asta sansa ca si copii tai sa faca la fel este mare. Educatia potrivita se face prin exemplu. Pare banal stiu, dar nu putini sunt cei care tot ce vad la parintii lor este cearta si betii, scandaluri lungi si batai dupa ce vin "afectati " de la birt. Sunt altele si mai nasoale.
De aia zic, chiar si ceva ce pare atat de simplu si banal, va avea un efect benefic atat asupra ta cat si a familiei tale si poate a prietenilor sau vecinilor pe care-i inviti la o tura.
In rest , sa fi sanatos ma baiatule.