luni, 26 aprilie 2010

pentru unul gunoi, pentru altii resurse, ...2 sau 3 sau cat o fi


Sunt lucruri pe care le iau si daca ies doar pentru cateva ore.
Sti cand pleci cam cand ai vrea sa te intorci, dar nu ai de unde sa stii exact cand te vei intoarce si uneori nu vei sti exact nici pe unde vei merge (decat poate in mare).
Totdeauna caut sa diversific, sa o iau pe tot felul de drumuri si directii pe care n-am mai fost sa vad unde duc,incotro ies.
Asa ca m-am invatat sa nu ies fara un cutit, fie el si unul pliant, o sursa de apriderea focului, lanterna ,poate telefon si o haina de schimb.
Am patit nu o data sa pierd drumul sa fac cu 3-4 ore mai mult. Alteori o tura care s-ar fi terminat in 2 ore a durat 5-6 dupa ce m-am accidentat.
Uneori la cate-o alergare mi s-a intamplat sa nu am nimic la mine decat hainele si alea subtiri. Ma prins seara, nu stiam unde sunt si nu mai puteam alerga. Ceea ce in alergare ar fi fost o ora (si daca as fi stiut drumul), s-a transformat in 4 ore de mers pe intuneric, fara sursa de lumina,mai mult intr-un picior.
In rucsacul pe care-l iau la alergare, am un briceag, o lanterna frontala dintre cele mai usoare, o bricheta, banda adeziva si un filtru pentru apa (are numa vreo 25-30 de grame).

Cu filtru, am invatat-o abia vara trecuta, cand ultimele 2 ore jumate le-am alergat fara apa ( inaintea lor aveam inca vreo alte 2 jumate-3, cu doar un litru, cat iei la tine atat cari in spate), pe dealuri si vai seci, in caldura mare. Imi aduc aminte ca priveam cu drag cate-o baltoaca maloasa si imi spuneam in gand ca la urmatoarea poate o sa beau putin. Intai doar m-am stropit pe fata din mers (alergare).Nu mirosea deloc bine si era tulbure. In ea se dezvolta tot felul de narozenii si stiam asta. Dar pana nu simti deshidratarea e buna teoria.
Am reusit sa termin tura aia, dar n-am uitat-o.
Un filtru imi permite sa ma apropiu si de ape care desi nu sunt tulburi (ca alea incarca si termina filru imediat), fiind satatatoare, permit dezvorlatarea microorganismelor.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Da ma stiu, am facut-o deja, na bun, despre asta am vrut sa vorbesc.
Uite, dintr-o cutie de vopsea si una de porumb fiert, iti faci in 5 minute o soba mica si o cana pentru ceai, ... de fapt sa-ti faci apa buna de baut. In unele situatii si nu-s putine, apa trebuie purificata, altfel risti o diaree de numa (si altele mai aspre chiar). Nu ai patit ? Poate nu ai umblat destul . Din cati stiu ca umbla, majoritatea au avut, si eu, de mai multe ori.
Cu un cutit bun (merge si unul pliant), nu-i nici o problema sa tai in conservele moi. Faci niste gauri acolo unde trebuie, una mare pentru alimentare, niste santuri pe fund pentru tiraj si cateva in lateral si sus.
Chiar si hartia aia de pe conserva a fost buna sa aprind focul, ca era uscata.
Am folosit ca si cobustibil inafara de lemn si coaja de nuca, ca are putere calorica mare, in plus am spart nuci acasa pentru ceva melci dinaia cu nuca (ce ma ?, o facut mama, is buni ) si am zis ca decat sa le arunc, ...
Coji de nuca gasesti si la baza nucilor , cel putin aici, in padurile astea sunt nuci destui.
Am cules un pic de menta de langa parau.
Am facut un ceai de menta verde si l-am impartit in patru.
Cu soba asta faci treaba buna si sub tenda, pe vreme ploioasa, cand nu poti face foc deschis. In plus ai avantajul ca nu consuma mult combustibil.
Soba de tipul asta s-a inventat demult. Si colonistii foloseau astfel de sobe, fie din cutii fie butoaie de tabla.
Ai sa gasesti ca si la noi se practica de mult genul asta de gatit la astfel de sobe. Am niste carti militare si dinastea de turism, scrise din ani 50,60 si 70, in care prezinta mai multe tipuri si descrie cum sa-ti faci. De acolo am invatat si eu sa le fac. Acu insa le gasesti pe internet.
Avantajul lor este ca sunt usor de transportat iar oala intra in ea, ocupand astfel si mai putin spatiu.
Daca ai rabdare sa cauti, vei vedea tot felul de modele care mai de care mai diferite, unele mai sofisticate.
Insa sa retii ca principiul e simplu si nu-i deloc nou. Nu uita ca ai nevoie de un bun tiraj, altfel combustibilul nu va arde cum trebie, fierberea va fi ingreunata si va trebui sa suflii mult. Nu pierde vremea cu detalii privind esteticul.
Eu am unul mai "aranjat" pe care-l iau in turele mai lungi de padure.
Ca si combustibil, poti folosi bucatele de lemn tare, despicate, coaja groasa de mesteacan, conuri de pin, rasina de conifere, coaja de nuca, si orice gasesti la padure, le poti folosi amestecate sau cate una. Nu recomand sa folosesti ca si combustibil cauciuc, plastic sau alte narozii care ar da gust rau ceaiului sau supei.

6 comentarii:

Observator spunea...

Poate faci o lista de carti pe care le recomanzi.Sunt convins ca va util si pentru altii.
Pe mine m-ar interesa mai ales cele scrise in limba romana. (la care ai facut referire)

micul mester spunea...

Sunt altii care se ocupa si cu treaba asta.
Nu vreau sa ma suprapun.
In schimb, referitor la sobele astea, nu-i prea mult de scris si nici de citit. te apucisi-ti faci si vezi cum mere, daca nu-i cum trebuie, mai modifici, maresti tirajul, largind gaurile.
Cauta si pe net, ca-i plin, cu siguranta.
Cartile sunt majoritatea scrise de demult, Editura Militara si alte cateva. Nu sunt multe oricum si e posibil sa le gasesti la baietii astia cu carti vechi.

Cipm spunea...

@observator
Pe youtube gasesti filmulete din care sa te inspiri. Mie acesta mi-a placut si l-am bagat la colectie si mi-am facut ceva asemanator.

Insa bine zice mesterul, pune mana si incearca, satisfactia este mai mare cand ajungi la rezultat prin experimentare.

micul mester spunea...

Cum spuneam, pe net ai sa gasesti tot felul de modele, care mai de care mai interesante. Insa important este sa sti principiul de functionare.
Si cel putin la fel de important este sa iti poti face rapid ce ai nevoie, chiar si in teren, cu ce ai, ca degeaba vezi cum se face si nu dispui de materialele necesare.
Nu uita, ca mult inaintea esteticului este functionalul.
Acasa iti faci o scula faina, in teren in schimb, important e sa-ti faci una care sa stie sa faca treaba.

Anonim spunea...

mestereeeee, daca te dai asa iubitor de natura, DE CE INFIGI CUTITUL IN POMI?

micul mester spunea...

Pomu mort nu simte cutitu ... , insa e drept ca uneori mai proptesc securea si in cate unu viu.
In plus nu ma dau asa iubitor cum crezi, mi-ar place sa fiu sau sa devin, de preferabil si de oameni nu doar de natura,am si io scapari si nu de putine ori unele grave...
Ce ma intreb io insa, si de fapt ar trebui sa te intrebi tu singur, daca gandul asta al tau este unul care e menit sa indrepte sau e de alta natura, pentru ca aici se face diferenta, daca tu chiar esti interesat (in sensul in care iti pasa de pom si de mine sa am o atitudine corecta) sau esti doar un deget care cauta sa arate catre cineva indiferent de situatie si fara cunoasterea detaliilor.
Eu oricum iti multumesc pentru vorba constructiva si o iau ca pe un gand de indreptare.