.Imi place mult sa lucru cu el. Se ciopleste fain si fibra e destul de bine legata, nu se aschiaza rau.
Din lemnul asta poti face linguri suple dar si rezistente.
Ca sa iti spun asa, ce are lemnul de mesteacan si nu au multe alte esente, este raportul bun intre duritate si rezistenta. Nu se rupe, are elasticitate si este suficient de tare sa poti face
linguri finute.Asta-i una de marime medie, iar forma cupei ii permite sa culeaga pana la ultimul bob din farfurie.
Chiar daca nu iti dai seama din imagini, lingura e bine legata si sta fain si-n mana.
Stiu ca multi prefera esentele mai inchise la culoare, poate ca par mai deosebite. Insa si lemnul deschis are farmecul lui. Altfel se vede fibra. In
plus, daca iti place mesteacanul e clar ca-ti doresti o lingura din lemnul lui.Am mai auzit si treaba asta, cum ca unora le-ar fi frica ca lemnul deschis se pateaza mai repede. Iti spun sa n-ai nici o grija. Lemnul nu-i sugativa. Pe masura ce-o folosesti, lingura o sa capete un aspect placut, de folosit. E ca si cand ai pune mana pe cutitul sau toporul unui mester. Imediat ce-l iei in mana simti ca sta bine, simti ca lemnul ala a facut cunostinta cu mana si stie cum sa se aseze. Lucrul nou este inca neformat.
Tot fac poze cu linguri pe care le tin in mana , dar tre sa precizez, ca sa ai asa
o imagine cat mai reala, ca mana mea nu-i chiar asa mica si nici degetele nu-s dintre cele mai subtiri.Inca o lingura am zis sa fac, tot din mesteacan pentru voi care stiu ca iubiti acest arbore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu