copaci de poveste

Ti-am zis de copaci batrani si de paduri de amestec. Imaginile in schimb vorbesc cu mult mai limpede decat zeci de pagini de descrieri.

Am urcat special sa vad cu ochii cu care nu i-am vazut pana acum, numai pentru ei. De obicei aveam alte obiective si in treacat aruncam cate-o privire.

Nu vreau sa remarci omul din poza, mai mult decat o comparatie, care

sa-ti arate dimensiunile lor cat mai

aprope de realitate.

Uite,mesteacanul ala este dintre cei batrani. Ei nu cresc inalti ca fagii, nici la fel de grosi, asa ca asta pe care-l vezi, e dintre cei mai vechi de aici.

Urmatorul este un pin, zdravan si el, inalt, cu crengile spre varf groase cat trunchiul la altii, ...

Apoi ai acolo stejarul, cu bogata lui coroana.Multi trecatori trebuie sa fi vazut si el.

Iti povesteam de fagii cei mari, stapanii padurilor.

Unii, au pierdut cate ceva in bataliile

cu vremea, altii au cazut rapusi complet de traznete. Uite unul a carui creanga masoara si cantareste cat un copac sanatos, adult.
Cel cazut, frant si inegrit, a fost lovit de traznet,ca sa vezi cat de tare poate lovi si el. Sus, pe coama dealului, ai sa gasesti foarte multi copaci trazniti, fara discriminare de specie,marime sau aspect.

Dar cei care au supravietuit, sunt acolo si amintesc de veacurile trecute, de padurile ce-au fost o data, ... si acum nu-s mai. Ei nu au scapat pentru n-au fost observati. Si nici n-au fost crutati ca omului le-a fost drag de ei. Pur si simplu nu erau drepti si prezentau ceea ce lucratorii in industria lemnului numesc defecte.

Asa ca au ramas si vor ramane multa vreme de acum incolo, sper.

Tot aici intalnesti si ciresi mari si grosi, atat cat poate un cires sa creasca.

Fagul este regele arborilor paici.

Unii sunt mai inalti , altii dezvolta coroana foarte mare, avand crengi pe care ai putea sa-ti faci casa.

Dar campionul local ii intrece de departe de toti. Il vezi in ultima imagine.

Langa el te simti ca langa mamut.

Are noduri groase, iar coroana lui ocupa spatiul a inca 4-5 alti copaci.

E neremarcat de cei mai multi. Nu-i place sa stea la drumuri, locul lui e in padure langa ceilati semeni.

Si atunci, cand inca mai ai astfel de minuni ale naturii, atat de rar intalnite in aceste zile, cum reusesti sa nu aloci macar cateva zile pe an sa iesi, sa-i vezi? Sa simti schimbarea anotimpurilor. Se umfla mugurii, matisorii deja au iesit. Imediat o sa se umple padurea cu froricelele alea albastre. Intr-o saptamana, poate doua, seva o sa inceapa sa inunde copacii, pana in varful crengilor, trezind din somnul adanc intreaga padure.

Si azi caprioara s-a lasat vazuta, iepurele de camp si el.