Doua zile si trei linguri.Am primit de la daci lemn ales : mahon si tuia.
Incep cu prima. Lingura din lemn de tuia, este de fapt aproape lingurita.
E foarte buna sa amesteci zaharul sau mierea in ceai sau cafea, merge bine sa scoti gemul din borcan, sa intinzi pe clatia si zacusca pe paine.
Imi aduc aminte mirosul ala foarte fain, ce umplea camera cand o ciopleam.Este ceva deosebit. Dintre conifere, pinul mai are miros placut, dar nu ca asta, ...
Lingura are coada suficient de lunga , e comoda si e bine finisata.
Lingura de mahon este aia inchisa la culoare (ultimele doua poze).Mahonul e de tarie medie. Ceea ce-l face deosebit, este culoarea asta maronie. Fibra imi aduceaminte de fag, desi este ceva mai clara.
Lingura e robusta, simpla, comoda, iar finisajul ii aduce luciul ce-ti da impresia ca-i lacuita. Pentru cine inca nu a fost atent, nu e nici o lingura lacuita aici. Luciul este dat de o finisare treptata realizata in ore de munca cu diferite tipuri de hartie abraziva, toate manual, fara aparate de slefuit sau alte tehnologii nebunesti. La sfarsit, le scald cateva
ore in ulei de masline sau de porumb.Si ca de fiecare data, cea care imi place cel mai mult din cele trei, este aceea pe care cei mai multi o trec cu vederea. In mijloc, ai lingura din lemn de stejar.
Am ales stejar, pentru ca e ceva ce creste la ei (in padurile hateganilor).
Sti si tu ca stejarul e de esenta tare.
Are fibra mare si se face remarcata.
Si cu asta am putut sa-mi fac de cap cu finisajul. In plus are coada lunga si este o lingura de marimea medie. E din categoria lingurilor foarte rezistente. Si pe asta o banuiesc ca te-ar tine toata viata.
Trei linguri atat de diferite , fiecare cu
duritatea ei, trei tipuri de duritate, trei culori distincte, care desi pastreaza o ondulatie asemanatoare, totusi au forme complet diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu