la munte, in Cernei

Am avut timp o saptamana si am zis sa umblu. Am si cioplit, dar asta inainte si dupa munte.
Am inceput tura din valea Cernei si am urcat catre creasta. Inca nu-i cazuta frunza si nici macar nuante de toamna nu are. Dar ce bune or mai fost merele si perele alea de sus.
Dimineata deschidem ochii si vedem Arjana. Au ca fain ii la munte. No hai sa-i dam ca-i cale lunga.
Apa cure fain aici desi pe ansablu e seceta. Observam solutiile ingenioase la probleme mari si mici.
Dupa principiul "da-le ma incolo de poteci, ca marcaje nu-s si astea duc aiurea" , am dat-o pe deal in sus, pana ce-am ajuns sa folosim si mainile sa inaintam.
O data iesit din padure, ziceam in sinea noastra ca am si ajuns. Aiurea, ca bucata de pajiste era si mai abrupta si mai lunga. Apoi stancaria si pasaje catarabile. E clar, paci e drumul . Pe unde ? Paici ma, nu se vede, pe unde mere picioru, pacolo e drumul.
Sus trecem cam brusc de la climatul mediteranean la cel temperat cu tendinte subpolare :)).
Trage de numa. Si cand nu-i soare si baga vant, pantalonul scurt si tricoul nu ne mai satisfac.
Peisajul e ceea ce vrea drumetul. Pentru ochi faci toata calatoria. Pentru ochi, ca prin el sa patrunda in suflet. Acolo se fac conexiunile si totul devine profund.
Ploaie deloc, dar ceata da. Invaluie crestele stancoase si ne dezvaluie doar asa cand si cand cate-o mostra.
Inoptam in creasta. Cortul il pune Vlad, ca io am dat fuga pe vale dupa apa. Ma si cum no plouat din antichitate, evident ca si izvoarele nu mai ieseau de unde erau programate ci de mult mai jos. Da-i bine domle, ca asa fain o dat soarele dimineata . Si asa sentiment placut ne incarca . Deja ne-am incadrat in peisaj. Muntele e casa.
Cu ciobanul e bine sa vorbesti aceeasi limba. Apropo de asta. Cu ceva vreme in urma am invatat ca intelept e cel ce se face inteles de cat mai multi. Si nu cel ce intrebuinteaza vreun limbaj sofisticat si greu de priceput, ingloband in exprimarea sa fel de fel de termeni cat mai condimentati , multi din ei chiar ca sa para mai dotat.
Dupa portiunea de stancarie , Muntii Cernei sunt o imensa pasune, cu varfuri domoale, vai cu paraie, stane, ... si lupi ce vin sa mance oile (si daca zici ca nu, inseamna ca n-ai umblat deloc pe zona si nici cu oamenii n-ai stat de vorba).
Marcaje - inexistente. Poteca, .. mda, is poteci , asa ca e bine sa ai vizibilitate si o harta ar fi ideala (unde-i harta tre sa fie si busola).
Dupa o vreme, cred ca cel mai fain lucru cel poti vedea din Cernei e Godeanu.
Dar asta in episodul urmator . ( aici pe final parca-i teleenciclopedia :)) )