miros de toamna

Se asterne covor colorat peste muschiul gros. Primii stropi de cateva luni incoace nu par sa anunte venirea vreunor ploi serioase.
Chiar daca e innorat si e mai racoare o leaca, tot secetos ramane. Izvoarele au cam secat si care inca picura, ... inca mai picura si sper sa tina pana ce vin ploile.
Cum zicea batranul cioban :
" Pentru boala si vreme rea sa nu te rogi, ca alea vin si fara sa-ti doresti".
Nu zicea rau, dar parca n-as asemui ploaia cu boala si nici n-as zice ca-i vreme rea daca ploua. Fara apa nu faci nimic.
Una peste alta am simtit miros de frunze vestede. Imi era dor de ele, de toamna.
Dupa mine toamna e cel mai fain de mers la padure, din toate anotimpurile, ... de departe.
Acum focul isi are rostul, ii simti rostul. Miroase bine si proaspat. Dimineata racoroasa te trezeste la viata si te pune la miscare.
Pana ce adunci lemnele si le despici te-ai si incalzit.
Auzi foarte bine animalele, ca toate fosnesc oricat de gratioase ar fi.
Culorile incep sa se diversifice, ca in restul anotimpurilor is cam toate intr-una (alb sau verde).
Cand so mai raci, e drept ca ai nevoie de mai mult lemn de ars sa te incalzesti. Dar este destul lemn uscat.
Si ce fain e sa mesteresti acolo la caldura lui, sa nu te gandesti la toate naroziile la care acu te gandesti. Sa iti dai seama ca macar si pentru cateva momente poti trai si fara sa urmestei stirile, fara sa asculti barfele "prietenilor" tai cu care iesi la club ori meri la lucru. Sa faci ceva acolo, ceva simplu, care sa te scoata din fundatura gandurilor, a planurilor, a amintirilor despre credite, datori la stat si mai stiu io ce ganduri mai ai.
Treaba-i ca mai important decat ce faci acolo este sa fi acolo si sa intelegi ca dincolo de lupa sub care traiesti mai sunt si locuri linistite.
Si mai un aspect (ce-mi place mult de tot) al climei in care traim este ca o data ce se raceste nu poti sta prea mult sa lenevesti. Tre sa misti sa-ti asiguri confortul.
Asa ca se deschide sezonul la ture de mesterit, de observat si ascultat animalele, de umblaturi si ce-o mai fi pacolo.
Apai io chemarea am facut-o, raspunde cine aude.