De la nucul cazut acu doi ani am luat o craca mai zdravana. Din el sunt si alte linguri si cani.
Fiecare are cel putin un lemn (esenta, specie) preferata. Eu oi avea mai multe, dar oricum nucul imi place mult.
Mai putin e timpul decat dorinta de cioplit si mai mult e lemnul decat pot eu scoate linguri.
Lingura de mancat, sa o ti bine in mana si bagi zeama in gura. Da mere bine la tot soiul de macaruri. Amu nu stiu tu cum faci, poate iei si furculita la padure, io nu. Ce-i de impuns, face cutitul, in rest lingura-i baza.
Ti-am intors-o ca so vezi pe toate partile. Apai stai linistit, ca asa-i amu, dar in timp so mai inchide la culoare.
Forma e potrivita ca sa poti scoate cupa plina din castron si nu doar jumatate ori treisfert.
Are husa ei din piele si se cere folosita.
Dac ti-o place da-mi de stire.
Intre timp mai am una de finisat si apoi vreau sa vad de vreun lemn de mar.
Sanatate buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu