o data pe an, o data in viata

Te simti ca un intrus ? Pacat, n-ar trebui.
Inseamna ca ai uitat sau mai rau , ca n-ai stiu de unde iti tragi "seva".
Una peste alta te indemn sa parasesti macar si pentru putin betonul lipsit de viata si sa pasesti pe covorul moale si cald de frunze si crengute.

Aici e desisul. Padurea are mari portiuni ce par a fi neatinse (de fapt ei le numesc paduri virgine).
Vezi trunchiuri imense cazute, ce au rapus in picaj pe cei marunti. In diferite faze de descompunere, lemnul si frunzele pe langa faptul ca imbogatesc solul, hranindu-si semenii, mai emana si tot felul de miresme care mai de care mai interesante.
Perceptiile difera. Ca sa zici ca-i frumos si sa iti si placa cu adevarat, tre sa te calesti o tara. In sensul ca pana ce ajungi sa vezi locuri dinastea ai de umblat. Apoi deplasarea paici nu se face pe poteci si drumuri . Daca vrei sa vezi pe unde umbla lupul si cerbul ,tre sa mergi ca ei, pe unde umbla ei. Si adevarul este ca dupa o zi de mers sau doua prin paduri dese, ti se bucura ochii cand iesi la cate-o poaiana mai luminata.

Pe de o parte daca te deplasezi cu un km/h nu ajungi niciunde. Dar daca incerci sa grabesti un pic pasul, tufele de zmeur ce acopera bustenii, pietrele si crengile de pe sol, te vor agata imediat.
Poti sa admiri peisajul, poti sa-i asculti glasul , dar n-a voie sa "dormi" pe tine. Daca calci stramb aici, ori iti cade vreo craca de fag in cap ii bai. Distantele is mari si daca esti beteag, devin si mai mari.
Si ma gandeam, ca ma intreba cate unu - "ma da inteleg ca-i fain la munte, da la padure ce vezi ?"
Pai uite care-i treaba, la padure poti face drumetie exact ca-n golul alpin. E tot munte, dar mai jos. Muntele are si padure pe el.
Ca sa zic altfel, padurea este partea vie a muntelui (organica).
Si ma gandesc ca sunt atatea aspecte de inteles si aprofundat aici.
Intr-o tura , in fiecare drumetie de fapt sunt lucruri noi de observat si invatat. Am inteles ca Cel ce a creat natura - Tatal (ce-mi place sa zic asa, pai e de moral sa stii ca nu esti singur si cand aparent esti singur) , a facut lucrurile atat de bine incat tot ce moare o face cu folos pentru cei ce traiesc acum si pentru cei ce vor veni dupa (si nu ma refer doar la viata vegetala).
Imi aduc aminte de indian, de omul de care zici ca-i primitiv, dar care dupa ce a vanat (ca sa manance, ca sa nu moara, nu pentru placerea de a ucide, cum multi astazi - sport !!!) era constient ca acel animal s-a sacrificat ca el sa mai poata trai o vreme si stia ca si el cand va muri va fi hrana pentru altele. Stia sa fie multumitor pentru ce a primit, chiar daca a trudit sa obtina.
Si de aici nu tre sa iei doar ultima parte sa zici ca-i nasol sa te mance ursu sau ca tre sa alergi si sa vanezi, ca nu despre asta-i vorba. Ci mai de graba despre gandul efemeritatii, care pentru multi astazi este complet strain.
Omul fara minte, ce acum traieste ca si cum niciodata n-ar da piept cu moartea, ... dar care a murit ca si cum n-ar fi trait niciodata (cu adevarat).
Iarasi raresc (cern) oamenii acum. Unii nu inteleg nimic, altii nu accepta, altii stiu prea bine treburile astea, ... dar mai e si o mica categorie care simt ce simt si eu, ei bine lor le-am zis acu.
Si unul zice ca-i prea multa filosofie, ca tot ii da asta cu viata si cu moartea. Pai asta e realitate, nu inchipuire. O data te nasti, o data mori si o data traiesti.
Dar spre deosebire de nastere si moarte viata e un proces continuu ce are doar inceput. Si daca te plictisesti ori nu-i pe intelesul tau, nu te ingrijora, fiecare din noi avem treburi pe care nu le intelegem (de fapt pe cele mai multe nu le acceptam).
Gandul mortii (portii) nu face altceva decat sa te responsabilizeze si sa te faca sa traiesti mai intens, mai real, sa percepi unele valori ce altfel nu le-ai percepe (de ce nu, sa apreciezi).

Si daca is boscheti si treci prin ei, platesti pretul. Fie spini , fie scaieti, nu pleci cu mana goala. Io i-am luat pe pantalon si acolo au ramas pana a 2 a zi acasa. Ca trebuia sa scot unu cate unu si numa de asta n-aveam vreme.
Diminetile la padure sunt unice. Nu-i un loc ca altu si nici foc mai bun decat focul in diminetile cu temperaturi negative.
Totdeauna cel mai bun mijloc sa te incalzesti ramane miscarea. Incepi sa faci exercitii ori sa lucrezi si te incalzesti fain. Dar e important sa incepi progresiv.
Pana ce cari, tai si despici lemnul, te-ai si incazit. Numa bine dai jos o haina.
Hidratarea - nu incerc sa fiu elevat (ca nu sunt),dar am observat ca acu multi nu mai zic - "beau apa" ci zic "hidratez" : )) , ci spun asa pentru ca scopul tocmai asta este, sa hidratez, ca atunci cand ma hranesc, de fapt mananc, dar nu cu scopul de a satisface papilele gustative ori vreo pofta anume, ci pentru a avea energie .
Dimineata pe stomacul gol e bine sa consumi apa sau ceaiul neindulcit (sa nu fie prea rece, dar nici fierbinte). Mai faci ce faci si pregatesti micul dejun.
Fiecare mananca ce vrea, ce stie si ce are. Dar pentru ca unii ma inteaba ce-i bun sa mananci in ture, am sa raspund doar ce mananc io la micul dejun.
In primul rand nu sar peste micul dejun. Uneori e singura masa pe care apuc so mananc in ziua aia. Dar de cele mai multe ori mai mananc seara cand ajung sa pun iarasi tabara.
Cand mananc o fac cu gandul ca de acolo imi trag energia pentru toata ziua.
Lege - niciodata nu mananc carne si grasimi animale dimineata (afara de cazul in care n-am de ales, ca nu am absolut nimic altceva) . Astea se digera de la foarte greu la deloc, depinde de efortul pe care urmeaza sa-l depui ( am zis si "deloc" pentru ca uneori daca faci efort mare, ai ori diaree, ori vomiti, ... dar na, daca n-ai facut efort mare, din povesti nu ma intelegi).
E nevoie de alimente care se digera usor si care furnizeaza energie cu eliberare si rapida si lenta.
Ai observat sau nu ca dupa o masa (pe care tu o numesti - ) copioasa te ia si somnul si frigul (frigul daca esti afara, nu in casa langa soba). Ei bine numa de asta n-am nevoie la excursie inainte sa pornesc la drum. Deci nu prajeli, nu grasimi.
Sa nu faci confuzie, sa crezi ca lansez "retete" de mancat in excursie, aiurea, asta fac io, tu faci ce stii. Dar sa stii ca daca vei trece de ideile preconcepute, vei vedea ca poti functiona mai bine cu alimente dinastea. In sensul ca elimini si neplacerile digestive, vei fi si in forma, te simti si usor la mers.

Adevarul este ca nu aleg locuri anume ca sa dorm. Umblu si dupa lasarea intunericului, indiferent ca-s cu tine ori sunt singur. Cand cred ca-i momentul sa ma opresc, abia atunci incep sa caut o zona mai primitoare.
Noaptea asta am facut un foc mic la care sa beau un ceai cald, sa ascult sunete si sa ma schimb in haine de dormit la caldura lui.
N-am mai pus nici o tenda , ca sa pot vedea stelele. Sufla un vant rece, ce face toate frunzele sa fosneasca. Stelele se vad foarte bine, ca luna nu-i.
Adorm doar cu un ochi si un nas afara, ca-i temperatura de inghet.
Acu sti cum ii, de voie de nevoie incepi sa cauti solutii.
Eu cand merg cu hamacul am doua carabiniere dinalea mici si usoare pe care le folosesc ca sa rup "legatura" dintre cordelina de ancorare si chinga hamacului. Daca ai iesit cu hamacul si ai prins ploi mai tari, ai putut observa cum apa se absoarbe in cordelina ca printr-un fitil si o transporta pana in hamac, udandu-te in cele din urma. La hamacul meu, la tipul asta de prindere nu mi s-a udat nici fara carabiniera, ca la asta chinga trece pe sub el, iar hamacul e impermeabil. Dar la aproape toate celelalte te uzi. O alta treaba buna e inelul ala de aluminiu pe care-l gasesti si-n comert la unele firma. Eu insa prefer carabinierele ca-s bune la mai multe treburi (in plus au cam aceeasi greutate)
Ei bine o solutie rezonabila e cu o cracana. Astfel apa absorbita in cordelina se va scurge pe sol prin capatul ce atarna. Noduri ? pai daca nu le sti, tre sa le inveti (dar inainte sa iesi la drumetie).
Eu am folosit un lat cu eliberare rapida.Alteori folosesc cabestanul.

Uite, aici am folosit alta treaba. Cu un bat de esenta tare si o cordelina de 3 mm. La cordelina de ancorare fac un cabestan, iar la asta de la hamac un simplu nod de ancora si doua bucle la bat. Si sa stii ca-i fain sistemul si tine bine. Asta e mai estetica decat aia cu cracana dar necesita si o cordelina in plus.
Is o gramada de prinderi si la hamac, nu le mai trec (ca nu-i postarea despre hamace) insa daca ploua tare, tre sa sti sa-ti separi hamacul de cordelina (sau chinga) de ancorare, ca altfel iti uzi sacul de dormit in prima noapte, iar urmatoarele vei tremura.
Io am patit in astia 10 ani de cand dorm la hamac de toate. M-am si udat, mi so si rup, m-am si rasturnat, am cazut pe pietre fara sa pot misca un deget ca eram neputincios in sacul de dormit ca-n camasa de forta. Am picat si-n zapada, am dormit si cu sac de vara iarna, evident si fara izopren. Mi-a fost fi frig si cald, m-au muscat si tantarii, a fost bine. Sa fi sigur ca nu erau hamace dinastea. Mi-am si facut (si cum modele nu aveam, incercam fel de fel de solutii, internet nu exista !, adica na, io n-aveam ). Eh, dar astea-s alte povesti pentru alte dati. Treaba-i ca dupa fiecare am invatat cate ceva.
Si una e ca iarna nu se iasa cu hamacul. La mine asta-i ultima tura cu el pana la primavara.
Iarna se iasa bine la padure cu un suprasac (sac de bivuac) in care iti vari izoprenul si sacul de dormit, montezi tenda intr-o apa , focul lung la distanta potrivita si esti boier. Iar la munte cortul face toata treaba.

Ma uitam la observatoarele astea, ca-s bune de stiut. Daca ai nevoie de adapost cateodata is (foarte) binevenite.
Mai peste tot e seceta si izvoarele fie au secat, fie s-au micsorat simtitor.
Dar aici vad ca merge treaba.
N-am avut nici o problema cu apa.

Cu gandul la ciuperci nu trec cu vederea peste amestecul de culori verde-gabui-rosiatic.
Ce mai , daca n-ar fi restul anotimpurilor probabil toamna ar fi preferata mea. Asa insa e intre primele patru anotimpuri preferate.