padurea la exterior si interior

Pe prispa casei pregatim desaga si pornim la drum.

Toamna ai o gramada de pufuri si uscaturi sa aprinzi focul cu ce vrei tu. Asa ca acum e momentul pentru cei ce doresc sa exerseze aprinderea focului cu tot felul de mijloace.

Apa desi e mica totusi e uda. Asa ca toata lumea trece pe "franghii" (cabluri).

La pestera merge doar cine vrea. Si cine mere intra in ea.
Apa s-a retras, ca data trecuta era pana sus si n-aveai ce cauta daca nu erai peste.
In urma au ramas ceva noroaie si mult nisip ud.
Cred ca is ani de cand n-am mai fost paici, asa ca umblam cu ochii cascati sa nu ne scape detaliile.

Ii faina ca e diversificata. De la sali mari trece la tot felul de inghesuieli cu bolovani pravaliti.
Cateri si descateri, te dai pe tobogane de nisip si te strecori. Intram in ape reci si dam iar in saloane imense.
Se infunda la sifon. Daca s-o retrage apa merem si mai departe, daca nu, mai asteptam vreo luna ,doua de seceta. Desi bine ar fi sa mai si ploua.

Inainte sa iesim spalam papucii si dam inapoi pesterii nisipul imprumutat.
De aia-i calcar sa-l sape apa si sa faca pesteri, ca noi sa putem intra in ele.
Practic este ca o lume subterana sau mai bine zis partea subterana a lumii, a padurii.