muntii tai

Si cum drumul i se potriveste drumetului, hai sa mai dam o tura.
Urcam in cei mari ai nostrii.
Pe-o vale in sus, prin paduri, pe serpentine si abrupt, printre crengi si frunze, pana in golul alpin. Aici, se simte vantul. E vara, dar daca stai, simti ca tricoul nu te acopera indeajuns.
Se urca treptat, intai intalnesti pajisti si ici colo cate-o piatra. Pe masuta ce te adancesti in munte, incep sa rasara stancile. Pana intr-acolo ca ajungi sa cateri pe anumite portiuni.
Catararea este de fapt tot mers, doar ca terenul se inclina foarte mult, devenind chiar vertical, fapt ce te dermina sa folosesti si mainile ca sa inaintezi.
Aici, nu e cazul, locurile in care piciorul nu este indeajuns, sunt prevazute cu lanturi sau cabluri, ce servesc ca balustrade.
Dupa ce ai urcat, trebuie sa cobori, doar ca sa urci din nou.
Intalnesti o multime de lacuri, in care cerul se oglindeste, dand culori splendide, mai ales pe apus.
In unele locuri, iarba este galbuie, dar pe langa izvoare, este de un verde intens.
Nu umbla multa lume, sunt totusi cateva portiuni pe unde urca turistii, se plimba un pic si apoi coboara.
Nu dorm la refugii, decat iarna, in rest, cortul imi ofera independenta .
Poti umbla pana seara si chiar pe timp de noapte.
Toate se contureaza diferit, in acest imens tacut, unde doar vantul si unele pasarele anima peisajul.
Floricele albastre rasar din loc in loc.
Ai venit sa te simti bine si de aia observi orice detaliu.
Din cand in cand , in departare , vad cate-o turma de oi. Turma o observ, cainii ii aud.
Izvoarele sunt putine , in creasta e mare lucru daca dai de 2-3.
Vrei sa bei apa, trebuie sa cobori la cate-un lac.
Seara, iei si o haina care sa te fereasca de vant si racoare.
Umblii, pana ce lumina se imputineaza, atunci o inmultesti cu frontala.
Intr-un tarziu, pun cortul, timp de odihna.
Dimineata , devreme, inainte sa rasara, ies si privesc, nici nu mi-am dat seama cat de frumos loc am ales.
Sti racoarea aia placuta de dimineata, cum o simti pe frunte, cand inchizi ochii simti mirosul ala proaspat, ...
Cand ii deschizi, vezi crestele, si cerul ala curat, incet incet apare si soarele.
Nu zabovesti prea mult, hidratezi, mananci, aduni si pornesti mai departe.
Te asteapta o zi plina si multe varfuri de urcat si coborat. Sunt cele mai mari de pe aceste meleaguri.
Merita respectul nostru.
Pete gri cu alb ne amintesc de iarna ce a trecut , de ture in haine groase.
Mintea incepe sa lucreze, aici, desi umblii de dimineata pana seara, nu exista nici un moment de monotonie.
Te poti gandi la ce vrei tu.
Eu gandesc ca fac parte dintr-un imens intreg, desi sunt doar o particica infima.
Plec fruntea in fata Maretului ce a creat si nu in fata creatiei, a carui parte sunt.
Drumul continua.