Stejarul, cel ce inspira duritate

Stejarul e usor de recunoscut. In tara avem mai multe specii de stejar (Stejar Alb ,Stejar brumariu, Stejar de deal (gorun) ,Stejar rosu,Cer).
Stejarii pot sa traiasca pana la 800 ani si cresc pana la o inaltime de aproximativ 40m.
Are lemnul de senta tare si foarte tare (gorunul).
Lemnul e bun la cosntructii, e greu, da-i tare si durabil, la cioplit - muncesti nu zic, dar scoti calitate.
Ca lemn de foc, da caldura buna, tine jarul, as zice ca nu-i chiar asa bun ca si fagul ca nu se aprinde la fel de usor.
Frunzele, ghindele, scoarta sint foarte bogate in substante active si au proprietati astringente si tonice. Se foloseste contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor. Pudra de scoarta opreste hemoragiile nazale. In timpul primului razboi mondial germanii faceau cafea din ghinde pentru a digera mai bine... fara a fi agitati!
De la stejar se folosesc mugurii proaspeti, radacinile tinere, scoarta interna a radacinilor, ghindele si inflorescentele, fiecare puse la macerat.
Stejarul are efecte terapeutice asupra aparatului genito-urinar, a sistemului circulator si a intestinelor. Are proprietati revitalizante asupra persoanelor cu debilitate sau de varste inaintate. Mai este indicat in astenii si diverse tipuri de alergii. Mugurii regleaza functia intestinala si cresc tensiunea arteriala la hipotensivi.
Radacinile tinere si scoarta lor interna sunt cicatrizante si se utilizeaza in diverse afectiuni dermatologice.
Scoarta de stejar este tonifianta si antiseptica. Se recolteaza scoarta de pe ramurile tinere de pana la trei ani. Ea contine mai multe taninuri cu efect astringent, pectine, rasini si saruri minerale. Scoarta se recolteaza de preferinta primavara, cand incepe sa circule seva.
Din pulberea de ghinda se obtine un surogat al cafelei, care se bea dimineata pe stomacul gol.

Din ghinga, faci o "cafea". Le prajesti vreun sfert de ora , miscandu-le continu (de preferabil intr-o tava, dar daca esti la padure, merge si-n oala, dar sa mesteci bine cu lingura de lemn).

Apoi se macina si se obtine o pulbere maronie - cafeaua de ghinda. Se pun la o jumatate de cana de apa (150 ml) 1-3 lingurite din aceasta pulbere, dupa care se mai lasa se fiarba 2-3 minute. Se consuma calda. Iata in continuare cateva indicatii terapeutice:
- Diaree, dizenterie - se iau 3-4 lingurite de pulbere de ghinda pe zi, pe stomacul gol. Se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. In cazurile grave, doza se poate mari pana la 10 lingurite pe zi, acest leac vegetal avand o toxicitate foarte scazuta.

- Surmenaj, dureri de cap pe fond de oboseala - se bea o cafea de ghinda (obtinuta din 2-4 lingurite la o cana de apa) indulcita cu miere. Are un efect energizant oarecum asemanator cu cel al cafelei clasice, dar fara sa mai apara acea accentuare a oboselii, resimtita dupa trecerea efectului cofeinei.

Daca le prepari cum trebuie, ghindele se pot manca si sunt chiar hranitoare. Le crapi mai intai coaja, apoi le usuci langa foc si abia dupa aceea le decojesti. Le macini cu un lemn sau o piatra, apoi asezi pulberea intr-un saculet de panza (poti folosi baticul, tricoul, etc, ... daca n-ai saculet) si il lasi in rau sa-l spele apa cat de mult timp iti permiti, cateva ore, cu cat mai multe cu atat mai bine.

Din pasta obtinuta scoti cocoloase din care faci un fel de chiftelute pe care le poti praji in tigaie. Alta metoda, daca nu ai tigaie sau vas in care sa prajesti - poti folosi pietre incinse in foc. Asezi compozitia pe o scandura, pe fundul de lemn si adaugi pe rand pietre incinse.Mesteci continu compozitia, sa se gateasca in intregime. Si gata, pofta buna.

No, acu ca stii cate ceva si despre stejar, sper sa-l vezi cu alti ochi decat pana acum. Iar tu, care sti mai mult de atat, fa bine si spune si altora.